Categorii
Cultura trimitere dreapta

POVESTEA VORBEI: Lemn Tănase

POVESTEA VORBEI: Lemn Tănase

Printre zicalele zgubilitice ale limbii române se numără şi lemn Tănase, ceea ce se tălmăceşte prin a fi insensibil. Toate ca toate, dar de ce şi Tănase?

Hai că a fi de lemn sau ca lemnul ştim ce înseamnă: a nu simţi nimic, a fi insensibil.

O oarecare legătură cu insensibilitatea o au şi expresiile a dormi buştean, adică a dormi adânc, precum şi a (se) lămuri buştean, adică a lăsa ori a rămâne nedumerit în urma unei explicaţii neclare. Oricum, uneori lemn este sinonim cu buştean.

Cu Tănase e mai complicat. Explicaţia ar fi de la vechiul nume românesc de băiat Atanasie care provine din limba greacă, unde Athanasios este în legătură cu athanatos „nemuritor” şi cu athanasia – „nemurire”.

În trecut, masculinul Atanasie şi femininul Atanasia erau nume destul de răspândite printre români, astăzi însă sunt foarte rare.

Numele Athanasios, cu varianta Athanasius, apare îndeosebi în onomastica creştină ortodoxă, unde a devenit popular datorită faimei şi cultului unui patriarh din Alexandria.

Preluat de către slavi de la bizantini, numele ajunge şi la români, graţie şi  calendarului  nostru popular, unde se află şi sărbătoarea zisă Atanasiile sau Antanasiile, ultima denumire fiind o combinaţie din numele Sfinţilor Antonie şi Atanasie, sărbătoriţi pe 17 şi respectiv 18 ianuarie.

Ziua de Antanasii este o sărbătoare dedicată copiilor, căci Sfântul Atanasie este patronul lor.

Cine respectă sărbătoarea Antanasiilor, prin nelucrare, este ferit de ameţeli, de „boala copiilor” şi de pojar.

În româneşte, căzând negaţia a-, numele prescurtat în Tănase ar fi putut fi înţeles ca „muritor, mort”, mai ales de către fanarioţi şi de alţii care ştiau elineşte. Astfel, s-a renunţat treptat la numele de botez Tănase, el rămând doar ca să întărească zicala a fi de lemn, adică a fi insensibil.

Adrian BUCURESCU