Catalanii din Franta traiesc cu ingrijorare ceea ce se intampla de cealalta parte a Pirineilor si, desi majoritatea este impotriva independentei, ei adapostesc un sentiment de solidaritate si invidie pentru modul in care si-au mentinut o identitate care s-a diluat in nord.
„Independenta este o minoritate in Catalonia de Nord”, recunoaste seful partidului „Oui au Pays Catalan”, Jordi Vera, un conglomerat de miscari care a obtinut 6.000 de voturi la alegerile legislative din iunie.
Asta nu inseamna ca, in ultimele zile, multi locuitori ai regiunii, istoricul Roussillon, au un sentiment de solidaritate si ingrijorare recunoscut de primarul orasului Perpignan, capitala, Jean-Marc Pujol.
Cotidianul L’Independant, singurul local, dedica trei sau patru pagini pe zi „proces”, iar redactia locala a France 3, televiziunea publica regionala, acorda o atentie deosebita ceea ce se intampla in Catalonia spaniola.
„Oamenii traiesc asta ca pe ceva aproape de casa, pentru ca nu inceteaza sa fie catalani, desi nimeni nu crede ca acest lucru le-ar putea afecta direct viata”, spune directorul Institutului Catalan Transfrontalier, Ala Baylac Ferrer.
„Catalanii din nord imbratiseaza cauzele celor din sud aproape implicit, din solidaritate, dar si pentru ca este singura reflectare a identitatii lor”, spune istoricul Nicolas Berjuan.
Ca si alti specialisti, acest student al cauzei catalane din Franta considera ca, spre deosebire de ceea ce s-a intamplat in Spania, catalanismul galic „a fost diluat de puterea unui stat puternic care le-a dat mai multe beneficii decat probleme”.
„In secolul al XIX-lea, cand s-au creat statele-natiune, Franta era o putere mondiala si propunea un proiect care dadea rezultate concrete. Spania era in declin, iar catalanii percepeau statul central care se forma ca pe o frana”, adauga el. .
Cultura catalana a lasat o amprenta modesta. Strazile si numele oraselor sunt etichetate in ambele limbi, dar nu le auzi pe strazi. Numarul de elevi inscrisi in scoli bilingve, desi a crescut in ultimii ani, este inca rezidual.
„Singura scoala care exista supravietuieste datorita ajutoarelor municipale. Daca acea subventie ar fi retrasa, ar trebui sa se inchida”, spune Pujol.
Baylac o atribuie „anii de atacuri ale statului francez asupra unei limbi si unei identitati care nu se incadrau in conceptul iacobin al statului francez”.
Desi 8% dintre copii invata catalana la scoala, „majoritatea populatiei nu este interesata de catalana”
La institutul sau sunt aproximativ 200 de elevi si, desi sustine ca 8% dintre copii invata catalana la scoala, recunoaste ca „majoritatea populatiei nu este interesata de catalana”.
Programul de televiziune in limba catalana la France 3 este redus la 7 minute sambata si un program la trei saptamani duminica, in timp ce in emisiune doar un post asociativ, Radio Arrels, emite in acea limba.
Chiar si rugby-ul, care era in mod traditional sportul catalanilor, si-a pierdut acest caracter odata cu venirea jucatorilor straini si a liderilor din alte parti ale tarii, asa cum marturiseste fostul director al ASAP, clubul din Perpignan, Pierre Becque.
Limba a ramas ca o limba taraneasca care se vorbea doar in satele pirineene, in timp ce in capitala si in marile orase a aparut ca o limba de ciuma.
„Bunicilor mei le era rusine sa vorbeasca catalana”, spune primarul din Fourques, Jean-Luc Pujol, un mic municipiu de 1.200 de locuitori, in mare parte viticol din pre-Pirinei.
In ultimii ani, subliniaza consilierul, „cultura catalana a reaparut ca factor de revendicare a localnicului, ca modalitate de a face Parisul sa inteleaga ca si asta exista”.
O miscare care a fost catalizata de opozitia care a facut ca anul trecut numele de Roussillon sa dispara din denumirea regiunii dupa ultima recompunere teritoriala.
In mod curios, spune primarul din Fourques, „este o reactie impotriva centralismului Parisului, dar nu impotriva Frantei”.
Pujol spune ca el si multi dintre colegii sai ar fi dispusi sa demonstreze daca guvernul spaniol ar aresta un primar catalan din sud care a scos steagul spaniol de pe fatada primariei sale, dar nu ar face acest lucru daca un consilier francez ar darama. cel francez.
„Drapelul francez nu este atins. Nimeni de aici nu ar intelege daca ar fi indepartat”, spune el.