Ce se întâmplă când patria este confundată cu un ,,post de televiziune”?

Se ajunge la a crede că ești cel mai calificat să fii ales președinte de țară. Că diversele forme de ,,pricepere” în manipulare, strădaniile personale de a învăța și a te perfecționa în arta de a merge cu ,,marele curent capitalist” românesc îți sunt de ajuns. Asta a declarat sâmbătă seara, la postul național Diaconescu Danși a răsucit acest mesaj -cum că dacă el a reușit din nimic să facă un ,,post de televiziune” (ghilimelele îmi aparțin) așa va face și cu țara – în fel și chip timp de treizeci de minute încât moderatorii, care au schimbat formatul emisiunii pentru alegeri prezidențiale invitând câte un candidat în studio, cred că au respirat în voie când l-au văzut plecat. Un tipar uman demn de studiat de către psiholog. Ca și al celor care au confundat aceeași țară cu strigătul de luptă ,,Noroc bun”, cu molcomele ,,meandre ale realtății”, cu oul de aur demn de a fi numărat de către cetățeni printre alte ouă, cu un vapor de mare tonaj, care ,,ține” la furtună sau cu sloganul ,,Să trăiți bine”. Am urmărit debitul verbalal unui om care e gata să reproducă, indiferent de împrejurări, fraze din învățăturile unor precursori indroduse prin formula ,,românii cred”… când de fapt se cuvenea a fi folosit un personal, și plin de autencticitate ,,Eu cred”. Poate este vorba de o tehnică de conservare, păguboasă în cazul ăsta, când se evită răspunsurile tranșante, menite a pune în valoare calitățile de om politic cu greutate, cum își spune Diaconescu, și n-am observat-o eu. Dar când seturi de valori precum virtute, omenie, dreptate, egalitate (mai lipseau fraternitatea și dreptul la fericire) sunt menționate cu aplomb, ca și cum ți s-ar pregăti un expozeu doct pentru fiecare dintre ele sunt menționate în sens invers, dovadă că nu s-a perfecționat nici măcar moral, nu e de mirare că patria poate fi confundată, intenționat, cu un ,,post de televiziune” și că nu este în stare să vorbească despre esența națiunii și mecanismele de a-i aduce bunăstare. Aceasta este concepția lui Diaconesu Dan despre România, așa după cum a rezultat din confidențele și replicile lui pe post. Teribil este faptul că și concetățenilor săi, inclusiv celor care, chiar ca președinte de partid nu l-au vrut parlamentar, deși constituiau un grup țintă, le cere să-și încadreze România în categoria mass-media și nu a mizelor politice și economice. De ce? Pentru că nu face parte din nicio familie politică, astfel că alegătorii nu au afinități, pozitive sau negative cu partidul său, (știm cum și-a însușit listele de partid ale lui Constantin Cojocaru!), nu are un comportament electoral (și ca el mai sunt și alții), care să-l califice printre candidații care pot deveni ,,barometre”, deci nu are popularitate. Sigur, cineva le poate considera pe toate acestea ca făcând parte dintr-un joc într-o secvențăde campanie. Greșit. Pe unde umblă, ,,prezidențializarea” sa pleacă de la o asemenea ficțiune și nu de la notorietate, imagine sau poziționare pe arena politică. Și-o fi pus candidatul Diaconescu Dan câteva întrebări prealabile oricărei campanii, precum: are un grad de notorietate care să construiască un întreg, cum poate fi ea intensificată, corectată, schimbată, cum rezolvă conflictul dintre realitateapersoanei particulareși funcționarea persoanei publice, cum își adminisrrează zilnic comunicarea-ntr-un spațiu public avizat? Sau aceste întrebări trebuie să și le pună alegătorul și tot el să dea răspunsul? Programul lui de campanie nu e programul pardidului, a doctrinei sale politice, ci are trăsăturile propriului chip, ca în China preistorică, când programul suveranului era adaptat pe propriile trăsături de caracter și nu pe altceva. După el totul este un schimb: schimb un ,,post de televiziune” pe o țară. Cu ce i-o fi greșit aceasta? Auzindu-l vorbind, mi-am dat seama, încă o dată, că trăiește într-o ficțiune și nu în pas cu timpul. El își atribuie o calitate cosmică, originară a binelui, și de aceea ar trebui ales președinte, după înțelegerea sa, chiar dacă într-un registru oral, alambicat, fugind de discuții punctuale, semn că e devalorizat profesional, nu a reușit să construiască o relație de rezonanță cu electorul. De aceea, aparența de inteligență nativă, de atoateștiutor, de capacitate anticipativă și de bioluminiscență, rămâne doar o aparență. Spre finalul prezenței în emisiunea politică specifică, dovedind că nu este omul din arenă a făcut, ca la un miting electoral, apelul către alegători ca în cazul în care nu va intra în turul doi aceștia să-și anuleze buletinul de vot. Așa, cât ai clipi! Și-atunci, ce cauți dumneata, Diaconescu Dan, aici? Cum poți vorbi despre valorile democrației dacă nu crezi în ele? Și-a mai spus, citez: ,,E complicat să dai țara pe mâna unui procuror”, de unde s-ar înțelege că e de dorit să-i fie dată lui. Adică unui arlechin.