Cioran și fascinația nebuniei
După Eminescu, omul din scrisori, Dan C. Mihăilescu continuă proiectul său de investigare a autenticității marilor scriitori, convins că numai în scrisori aceștia nu au inventat nimic și deci doar aici ei pot fi regăsiți așa cum au fost, disperați, însângerați sau, dimpotrivă, stângaci până la a fi caraghioși.
Cioran a avut geniul corespondenței și, așa cum spune criticul și istoricul literar, epistolele, cartolinele, plicurile lipite nervos, duios sau tandru i-au ocupat lui Cioran aproape fiecare fiecare dimineață timp de jumătate de veac.
A primit și a trimis scrisori atât oamenilor simpli, cât și personalităților. Poate aici s-au strâns tot geniul său, nestăpânirea și rafinamentul, până la urmă, marea ispită a nebuniei care nu este altceva decât de-a te deosebi de ceilalți.
Cercetarea lui Dan C. Mihăilescu este suplă, densă, evitând lăbărțările și comentariile de prisos. Avem un Cioran comprimat ca într-o pastilă, ceea ce autorului, care detesta mulțimea de cuvinte, i-ar fi plăcut enorm, mai ales că a mărturisit cu un anumit prilej.
Adevărul despre un autor e de căutat mai degrabă în corespondența decât în opera sa. Acesta este și motoul unei cărți bijuterie apărute, ca și precedenta de aceeași factură, la Humanitas.
Dan STANCA