Prima școală românească dă lecţii contemporaneităţii
Muzeul Primei Şcoli Româneşti din Şcheii Braşovului adăposteşte 6.000 de cărţi – printre care se află prima în limba română – şi 30.000 de documente vechi originale, de o inestimabilă valoare culturală şi istorică. Aici a compus Ciprian Porumbescu prima operetă din ţara noastră, „Crai Nou”, şi tot aici s-a născut imnul „Deşteaptă-te, române!”.
Biserica „Sf. Nicolae”, în curtea căreia se află muzeul, este o capodoperă arhitectonică desăvârşită de 32 de domnitori. Şcoala şi biserica au rezistat trecerii timpului, năvălirilor barbare şi comunismului. Însă astăzi se confruntă cu cele mai mari ameninţări posibile: dezinteresul românilor pentru propria istorie şi nepăsarea autorităţilor.
Din băncile de lemn care au fost martorii lecţiilor pe care le ţinea însuşi Anton Pann, directorul muzeului, pr. prof. dr. Vasile Oltean, povesteşte cu pasiune şi admiraţie molipsitoare despre însemnătatea acestor valori naţionale, cărora li se dedică trup şi suflet de 43 de ani. Dar nu ezită nici să-şi exprime îngrijorarea şi tristeţea când vine vorba despre învăţământul actual şi gradul de cultură al românilor.
„Pe vremuri, elevii care stăteau în şcoală trei luni deveneau gocimani, un fel de notari de astăzi, care administrau biserica şi se ocupau de administraţie publică. Cei care învăţau şase luni deveneau dascăli: cântau la strana bisericii şi slujeau în egală măsură şcoala. Iar după nouă luni de şcoală erai preot, dar trebuie recunoscut că cei care veneau la şcoală erau fii de preoţi, dascăli şi notari. Veneau din toate satele şi plăteau extraordinar de mult. Deci nu oricine venea la şcoală. Alături de biserică, școala era singurul lăcaş în care se crea o «pepinieră» pentru rezistenţă spirituală la acest popor bântuit nu doar de efortul muncii, ci şi de năvălirile barbare atât de nefericitoare. Formând intelectuali, poporul rezista în continuare, pentru că avea un conducător mintal.”
Doar străinii mai vin în vizită
Pr. prof. dr. Vasile Oltean crede că Prima Școală poate să-i înveţe ceva şi pe contemporanii noştri. „Dar dacă ar avea pe cine… În condiţiile în care vara Braşovul este inundat de tabere, nici un grup de elevi nu a venit la Prima Şcoală Românească. Faţă de cine să reprezinte ceva aceste valori din vitrinele muzeului nostru, mărturii care degajă un sentiment de respect şi apreciere faţă de ce au fost înaintaşii noştri? Din când în când mai năpădeşte în muzeul nostru câte un grup de străini, graţie unui ghid mai dezgheţat mintal, care înţelege că şcoala înseamnă ceva pentru străin. Au o emoţie impresionantă. Sunt uimit de felul în care se manifestă. Ei vin cu preconceptul că noi trăiam căţăraţi în copaci cu cenuşă în cap şi când văd muzeul îşi schimbă total atitudinea. Îmi pun multe întrebări şi sunt convinşi de adevărul a ceea ce le spun, pentru că le arăt documentele. Şi rămân uimit de dezinformarea care există. Vinovaţi pentru atitudinea pe care o au străinii faţă de noi suntem noi, prin felul în care înţelegem să ne promovăm imaginea. Unde aţi găsit ceva despre şcoala asta? Cum vă explicaţi că pe tot timpul anului avem câteva grupuri de elevi din Braşov, pe care le numărăm pe degete? Şcolile nu-şi găsesc timp ca să-l petreacă, să-l piardă la Prima Şcoală. Am avut o decepţie fenomenală. O şcoală din Braşov, căreia nu-i spun numele din respect, organiza o întâlnire cu elevi din şapte judeţe ale ţării. Şi m-au chemat să le vorbesc şi eu despre istoria Braşovului. Le-am spus: «Nu ar fi mai bine să faceţi asta la Prima Şcoală Românească?» «Este prea obositor», mi s-a răspuns. «Şi pentru mine e foarte obositor să vin acolo.» Şi nu m-am dus.”
Harry Potter în locul lui Anton Pann
Tot de această școală se leagă şi numele lui Ciprian Porumbescu, autorul primei operete româneşti, „Crai Nou”. „Da, așa este. Dacă ar fi să facem medalioane, n-am termina până mâine dialogul, pentru că foarte mulţi cărturari au fost aici şi despre fiecare putem vorbi frumos. Bunăoară, noi suntem în băncile lui Anton Pann. Câte s-ar putea vorbi despre marele povestitor care a scris 65 de cărţi! Şi azi l-au scos din toate manualele… La liceu nu se mai vorbeşte un cuvânt, la clasele mici sunt scoase lecţiile cu poveştile lui şi le-au înlocuit cu Harry Potter. După el, ca muzician, în ordine cronologică este cel care a fost ignorat total şi căruia totuşi îi datorăm imnul «Deşteaptă-te, române!». Toţi îi atribuie imnul lui Anton Pann, dar el nu a făcut decât să-l cânte. Autorul este George Ucenescu, un ilustru necunoscut care a scris zeci de compoziţii muzicale”, spune pr. prof. dr. Vasile Oltean.
Și biserica în curtea căreia se află muzeul Primei Şcoli Româneşti este un monument arhitectonic şi istoric ce merită să fie vizitat de turişti. „Ea merită să fie vizitată, în primul rând, prin particularitatea de a avea patru lăcaşuri ce deserveau toată necesitatea de cult a zonei nu numai apropiate, ci şi îndepărtate. Până în 1871, când Iosif al II-lea a dat decretul de concilitate, nicăieri în Ardeal nu se construia biserică de piatră. Iar biserica noastră era de piatră. Astfel, devenea o catedrală pentru românii de pretutindeni, deci şi şcoala deservea românii de pretutindeni. În 1583, Petru Cercel a pictat-o şi în interior, şi în exterior. Din pictura originală nu s-au mai păstrat decât câteva fragmente în exterior, pentru că luteranii au tencuit-o. Pictura interioară, fiind grav deteriorată, în 1946 a fost refăcută de Costin Petrescu împreună cu studenţii lui de la bele-arte. Atunci au fost pictaţi Regele Mihai şi mama sa, Elena. În vremea comunistă i-au tencuit. Acum câţiva ani de zile i-am scos de sub tencuială. În tindă erau pictaţi Ferdinand, în timpul încoronării sale de la Alba-Iulia, şi Maria. În perioada comunistă i-au pus barbă Mariei şi au zis că sunt doi sfinţi militari. Drept urmare, nu i-au recunoscut şi s-au salvat. Acum câţiva ani, am «bărbierit-o» pe Maria şi pictura arată precum cea iniţială. Prin pictură biserica este extraordinar de atractivă. Pe de altă parte, prin arhitectură, care, dacă observaţi, are trei stiluri: gotic, baroc şi bizantin. Acest eclectism este expresia istoriei. Vizita la biserica noastră presupune o sinteză a întregii istorii naţionale din prismă bisericească. Mulţi turişti se duc la mănăstirile din Moldova, care, desigur, au importanţa lor, dar sunt toate în aceeaşi semnificaţie istorică. Pe când aici sunt multiple semnificaţii istorice şi, mai ales, implicaţii pe care biserica le-a avut în context naţional, pentru rezistenţă socială şi culturală în Ardeal.”
Fără fonduri
Pe vremea comunismului nu se întâmpla ca la instituția din Brașov să nu se găsească bani de salarii sau să fie dați oameni afară, să nu existe cercetători. Lucrurile se întâmplă însă acum, iar Prima Școală trăiește exclusiv din taxa de intrare de 3 lei.
Anca ALBU