Turnul Eiffel, făcut din fontă de la Govăjdie
O bijuterie de arhitectură industrială, care se încăpățânează să rămână în picioare după mai bine de două veacuri de la darea în folosință, a fost trecută în uitare și aproape abandonată.
Furnalul de la Govăjdie – un sat situat la circa 20 de kilometri de Hunedoara – păstrează intacte urmele activității metalurgice de la începutul anilor 1800, dar puțini sunt cei care își mai aduc aminte de el. Mai grav, mocănița care în trecut pleca din gara mică de la Hunedoara și ajungea în sălbaticul sat de munte a devenit istorie de mai bine de 10 ani.
Furnalul de la Govăjdie a fost dat în funcțiune în anul 1806 și este primul din lume care a utilizat un proces de producție continuu. Fonta produsă aici se regăsește și acum în elemente care alcătuiesc structura de rezistență a Turnului Eiffel din Paris. Construcția lui de către autoritățile habsburgice nu a fost întâmplătoare.
Satul Govăjdie se află în apropierea sitului extractiv de la Ghelari, de unde se extrăgea minereu de fier. Între anii 1871 și 1889 furnalul înregistrează un vârf de activitate, dar după ridicarea Uzinelor de Fier de la Hunedoara activitatea sa intră într-o perioadă de declin. Ultimele reparații au fost efectuate în anii primului război mondial. Construcția se păstrează în stare oarecum bună și în zilele noastre, însă, din păcate, puțini mai știu de clădirea declarată în anul 2000 monument de arhitectură industrială.
Din municipiul Hunedoara până la Govăjdie sunt aproximativ 20 de kilometri. Nu e departe, dar o dată ce părăsești orașul metalurgic și mai apoi comuna Teliuc intri într-o altă lume, deseori încremenită în timp. Un drum îngust, asfaltat sau betonat, străjuit de stânci abrupte sau păduri dese, te duce spre bijuteria arhitectonică realizată din piatră. Este destul să ții cursul apei zglobii și ajungi în satul uitat de lume.
Doar zecile de case de vacanță, aflate în vale, vorbesc despre „modern”, dar centrul localității a rămas neschimbat. Aproape părăsit, am putea spune, dacă ne uităm la clădirile care altădată adăposteau căminul cultural, unde pădurenii coborau și încingeau jocurile populare tradiționale, ori la curtea aproape acoperită de vegetație, care adăpostește furnalul. „Altădată veneau aici turiștii, tineri și bătrâni.
Se duceau la baie pe Valea Runcului și vizitau și furnalul. Acum se opresc la casele de vacanță pe care și le-au făcut mai jos și nu îi mai interesează nimic”, spune cu tristețe un bărbat pe care l-am găsit lângă clădirea destinată unei tabere școlare pentru sportivi. Furnalul, deși monument, nu este păzit, iar grilajul este larg deschis.
Neiertătoarea vreme a măcinat zidăria
Timpul a măcinat o bună parte din acoperiș și din tencuiala exterioară, iar ferestrele, fără sticlă, par să zâmbească trist spre vizitatori. Incinta însă este uimitoare. Înălțimea este copleșitoare, iar furnalul din centru s-a păstrat intact, la fel ca și chingile de fier care strângeau conul de cărămidă cu bază octogonală.
„Nu știam că avem așa ceva în județul Hunedoara, aici, lângă noi. Sunt surprins în mod plăcut să descopăr locuri minunate, dar care, din păcate, nu sunt puse în valoare”, spune Mihai, un turist care a aflat întâmplător despre vechiul furnal și care a venit din Petroșani să-l vadă. Din fericire, deocamdată a mai avut ce, pentru că, dacă nimeni nu va lua vreo măsură, construcția va fi în curând acoperită de vegetația crescută în neștire.
Consiliul Județean Hunedoara s-a trezit între timp din reverie și a decis să facă ceva pentru monumentul istoric. De asemenea, Primăria Ghelari vrea să pună în valoare Furnalul din Govăjdie, cu ajutorul unui proiect finanțat din fonduri europene.
„Avem cuprinse în buget lucrările de amenajare a drumului dintre Hunedoara și Govăjdie, ca să facilităm accesul turiștilor spre acest monument. De asemenea, știu că Primăria Ghelari vrea să implementeze un proiect european pentru restaurarea și punerea în valoare a Furnalului de la Govăjdie”, a declarat vicepreședintele Consiliului Județean Hunedoara, Costel Avram.
Mocănița speranței
Monumentul ar putea fi inclus într-un circuit turistic, dacă ar putea fi refăcut și traseul mocăniței care până nu demult ajungea de la Hunedoara până aici pe un traseu spectaculos, printre munți. Din ea a a rămas deocamdată doar amintirea, după privatizarea fabricii TALC DOLOMITA.
„Reconstrucția traseului mocăniței de la Hunedoara – gara mică – până la satul Govăjdia ar aduce beneficii și turiști în zona Hunedoarei. De exemplu, turiștii pot fi preluați de la Castelul Corvinilor și transportați până la furnalul de la Govăjdia. Mocănița ar uni spectaculos obiectivele turistice și ar aduce un plus de valoare Hunedoarei. Un exemplu de succes este la Mokra-Gora din Serbia, tot așa aveau o rețea de cale ferată îngustă până în 1989, când s-a dezmembrat linia; în 2000 un grup de pasionați au pornit o acțiune de reconstrucție a liniei, la această acțiune s-au alăturat ministrul Turismului din Serbia și autoritățile ferate sârbești, pentru că și-au dat seama că, dacă reconstruiesc linia, atunci vin și turiști și se va dezvolta și economia zonei. Împreună au trimis armata să curețe terasamentul, au scos șinele și elementele necesare căii ferate din rezervele statului și au început reconstrucția liniei. Au achiziționat câteva locomotive și vagoane din România, care altfel sfârșeau la fier vechi, și au reînviat turismul. Dacă s-ar reconstrui calea ferată îngustă Hunedoara-Govăjdia, atunci și zona Hunedoarei ar avea aceeași soartă ca și Mokra-Gora în prezent”, se arată în petiție.
Grupul de inițiativă a obținut un prim succes în refacerea liniei de cale ferată de ecartament îngust realizată între 1859 și 1871 și apoi consolidată și prelungită până la Hunedoara, în 1900, pe baza unui proiect austriac. Un deputat hunedorean a fost impresionat de proiectul grupului de tineri și l-a prezentat ministrului Culturii și Patrimoniului Național, care a clasificat „Calea Ferată Minieră Ardeleană” drept monument istoric industrial de o deosebită importanță.
Acum mai este doar un pas care costă însă aproximativ 1,5 milioane euro: reconstruirea căii ferate pe unde a pufăit mai bine de un secol mocănița.
Turnul Eiffel
Turnul Eiffel este o construcție spectaculoasă pe schelet de oțel, ce măsoară 324 de metri înălțime, cântărește peste 10.000 de tone și a devenit simbolul Franței cel mai răspândit la nivel mondial, cu peste 5,5 milioane de vizitatori anual. Structura sa a fost construită în perioada 1887-1889 după o tehnologie descoperită de inginerul român Gheorghe Pănculescu și a fost proiectat să reprezinte intrarea la Expoziția Universală din 1889, un târg mondial destinat să marcheze centenarul Revoluției Franceze.
Inițial a fost construit pentru 20 de ani, intenționându-se ca apoi să fie demontat, dar francezii au apreciat ulterior că oferă o serie de beneficii în domeniul comunicațiilor, așa că au renuanțat la ideea de a-l demonta.
Carmen COSMAN