Categorii
La zi opinii

Eliade Bălan: Se poate și mai rău?

Eliade Bălan: Se poate și mai rău?

Pe vremuri, toți eroii socialismului multilateral-dezvoltat raportau la partid îndeplinirea planului cu depășire. Inclusiv în școli, exista un plan de absolvenți care, la fel ca și în industrie sau în agricultură, se apropia foarte mult de cifra maximă. Deosebirea dintre fruntașii lui Ceaușescu și profesorii ministrului Funeriu este aceea că dascălii nu au trecut în centralizări procentul de promovabilitate tradițional cu care ne obișnuiseră demnitarii comuniști. S-au mândrit în anii trecuți cu 80-85 la sută reușite la bacalaureat, chiar dacă știau foarte bine că nu aceasta este valoarea reală a pregătirii elevilor înscriși la examen.

Înaintașii actualui șef de la Educație au avut numai cuvinte de laudă față de profesori și de elevi, rezultatele de atunci fiind considerate drept o consecință firească a managementului lor și a partidului în care sunt înregimentați.

Cât de corecte au fost asemenea evaluări politicianiste s-a văzut la ediția din acest an, unde procentul de promovabilitate a fost la jumătatea celui înregistrat cu numai doi ani în urmă.

Bac-ul a arătat cu totul diferit în comparație cu situația din trecut. Rezultatele dezastruase nu pot fi altceva decât oglinda unui sistem de învățământ bolnav, netratat ani în șir, unde minciuna și mituirea s-au ținut de mână până au nenorocit atât pe profesor, cât și pe licean.

Dascălul, demotivat din cap și până la picioare, s-a prefăcut că îl învață carte pe elev în schimbul unui salariu de mizerie, care nu-i ajunge nici pentru achitarea întreținerii la bloc.

Din păcate, profesorul nu a înțeles că năravul nu mai ajută cu nimic miile de absolvenți de liceu și că sistemul de pile, ajutat să se dezvolte chiar de angajații METS, are efecte dureroase asupra celor care trebuie să facă performanță.

Elevul, poate mai vinovat decât profesorul, a ales clubul de fițe în locul ghiozdanului cu cărți. Interesul lui aproape că nu a existat.

Notele sub patru pe line obținute la probele de la bacalaureat sunt o dovadă clară a dezinteresului manifestat pentru educație.

Pe repetenții de la bac nu stresul datorat camerelor de luat vederi i-a împiedicat să primească nota de trecere la matematică, ci nepăsarea față de prezentul și viitorul lui ca om.

Auziți reacție la eșec: ”Am picat. Pot să merg la mare!” Acest tânăr a gândit prost, pentru că a primit o educație proastă.

Elevii s-au prefăcut că au un scop doar dacă veneau la școală, fără să ia în calcul și efortul de a învăța, care condiționează rezultatele la învățătură.

Nu doresc să jignesc pe nimeni, dar profesorii, unii dintre ei, și-au bătut joc de liceeni, prefăcându-se că manifestă exigență față de cursanți.

Dezastrul din cele 28 de licee, unde nu a există niciun elev cu bac-ul luat, nu poate fi explicat decât prin dezinteresul prezent în ambele tabere.

Nu exclud posibilitatea ca promovabilitatea acestor dascăli din punct de vedere al pregătirii pedagogice și al pregătirii profesionale să fie proporțională cu rezultatele elevilor picați în masă la bacalaureat.

Un părinte poate reclama o astfel de anomalie dincolo de nemulțumirea existentă față de odrasla lui, care a neglijat școala deoarece a constatat, uitându-se la televizor sau vizitând cluburile de noapte, că se poate trăi și fără studii, uneori chiar bine, absolvirea unui liceu nemaifiind considerată neapărat o performanță.

O astfel de atitudine nu trebuie să ne surprindă. Realitatea permite interpretări pornind de la cauze și efecte. Cel mai tare supără însă criticile formulate de unii care au condus învățământul fără să lase nimic bun în urma lor.

Sistemul de educație este creația unor oameni pentru care copiuțele sporeau ”producția” de absolvenți de bacalaureat.

Se lăudau tot timpul cu procente de 80 la sută la promovabilitate, când valoarea pregătirii absolvenților nu trecea de 40 la sută. Un adevăr trist și periculos pentru societate, stimați cititori.

Eliade BĂLAN