Categorii
Escală în alte lumi La zi

Irak: 40 de morţi şi 149 de răniţi, în 10 atentate cu bombă

Irak: 40 de morţi şi 149 de răniţi, în 10 atentate cu bombă

Cel puţin 40 de persoane au fost ucise joi dimineaţă, la Bagdad, într-o serie de atentate cu bombă, potrivit unui bilanţ comunicat de Ministerul Sănătăţii din Irak.

Un reprezentant al Ministerului de Interne, care s-a exprimat sub acoperirea anonimatului, declara anterior că 27 de persoane au fost ucise şi alte 133 rănite, în 11 explozii care par să facă parte dintr-un atac coordonat.

Aceste atacuri au fost comise la o oră de vârf, în cartierele Bab al-Muatham, Karrada şi Allawi din centrul Bagdadului, la Adhamiyah, Shuala şi Shaab (nord), precum şi la Jadriyah în est, Ghazaliyah în vest şi al-Amil în sud.

Acestea sunt primele violenţe de la începutul unei crize politice care ameninţă acordul fragil între diferitele forţe din ţară şi generează temeri privind revenirea la lupte interconfesionale, la doar câteva zile după plecarea trupelor americane şi la un an după formarea Guvernului de uniune.

Blocul parlamentar laic Iraqiya, susţinut de sunniţi, al doilea grup parlamentar ca mărime, cu 82 de deputaţi, după coaliţia şiită a Alianţei naţionale (159 deputaţi), a anunţat luni boicotarea Guvernului, la două zile după ce şi-a suspendat activitatea în Parlament, denunţând “dictatura” premierului.

Categorii
Escală în alte lumi trimitere dreapta

Şi-a vândut rinichiul pentru un iPad

Şi-a vândut rinichiul pentru un iPad

Un adolescent chinez în vârstă de 17 ani a apelat la o modalitate inedită pentru a avea acces la minunile tehnologiei: și-a vândut un rinichi pentru a-și putea cumpăra un iPad.

Cazul șocant a fost dezvăluit de canalul chinez de televiziune Shenzhen TV, din provincia sudică Guangdong.

„Îmi doream un iPad 2, dar nu aveam bani să-l cumpăr. Navigând pe Internet, am descoperit un anunț prin care se promiteau 20.000 yuani (2.000 euro) în schimbul unui rinichi”, le-a explicat tânărul jurnaliștilor.

Apoi, adolescentul, căruia nu i s-a dezvăluit decât porecla, „Zheng”, a plecat în secret la Chenzhou, în provincia Hunan, pentru a se opera într-unul dintre spitalele din oraș.

Trei zile mai târziu, el s-a întors cu banii, dar și cu câteva complicații postoperatorii. Văzându-l revenind acasă cu iPad-ul și cu un calculator nou, mama tânărului a intrat la idei.

„L-am întrebat de unde a făcut rost de bani și, într-un final, mi-a mărturisit că și-a vândut un rinichi”, a spus ea. Mama și fiul ei s-au dus la Chenzhou pentru a depune plângere la poliție. Agenții de poliție nu au fost însă de găsit, iar oficialii spitalului și-au declinat orice responsabilitate.

Potrivit cotidianului britanic Daily Telegraph, întâmplarea s-a transformat într-un adevărat scandal în China, internauții chinezi lansând atacuri virulente la adresa „imoralității societății de consum”. În ciuda eforturilor guvernului de a stopa acest fenomen, traficul de organe este o afacere bănoasă în China.

Anul trecut, televiziunea japoneză a dezvăluit că un grup de „turiști” a plătit 50.000 lire pentru a primi rinichi din China. Potrivit statisticilor oficiale, peste un milion de chinezi au nevoie anual de un transplant, însă numai 10.000 primesc organele respective.

Categorii
Escală în alte lumi trimitere dreapta

New York-ul i-a descoperit pe „afaceriștii” români

New York-ul i-a descoperit pe „afaceriștii” români

România a „exportat” în Statele Unite ale Americii metode noi de a face bani. Din păcate, nu este vorba de jocuri la bursă sau rețete miraculoase, ci de binecunoscutele – de noi, cel puțin – „afaceri” din cerșit.

New York-ul a făcut cunoștință cu afaceriștii români. De mai multe zile, persoane bine îmbrăcate sunt văzute înmânând șoferilor, în aglomerațiile din trafic, cărți lucioase cu povestea tristă a unui băiețel aflat pe moarte, pe nume „Bora Daniel”.

Americanilor li se cere să-și deschidă inima și portofelele, relatează New York Post, publicația de peste Ocean ajungând, în urma unor investigații coordonate de Candice M. Giove, la concluzia că „Bora Daniel” este un băiat de 11 ani care a murit de cinci ani, astfel că eforturile de a strânge bani pentru „tratamentul” său nu sunt justificate.

„Sunt sigură că au câștigat astfel mulți bani”, a spus Cynthia Way, care a primit o carte similară în Maryland, în 2006.
Children of Babel Inc., o organizație nonprofit fondată de Traian Stan, este în spatele unei operațiuni telefonice în care se solicită ajutor pentru „Bora Daniel”, care ar suferi de o boală a sângelui și care ar avea nevoie de 100.000 dolari pentru efectuarea unui transplant de măduvă osoasă.

Numărul de mobil al lui Stan, numărul de telefon al unui oarecare Stevan Jelic și un număr de cont bancar sunt printate pe un card separat, pe care gruparea îl prezintă doar atunci când persoanele dornice să ajute încep să pună întrebări incomode.

Numai că Stevan Jelic, în vârstă de 53 de ani, care locuiește în Lower East Side, a negat că are cunoștință de vreo astfel de acțiune de caritate. „Este numărul meu de acasă”, a spus el. „Nu am nici o legătură cu așa ceva. Este cumva o păcăleală?”, a întrebat el, afirmând că va reclama la poliție această situație.

Paradoxal însă, o femeie care locuiește cu Jelic, Antoaneta, este înregistrată în actele organizației  drept contabil.

Steven Jelic

A „ajutat” un copil care a murit acum cinci ani!

Între timp, Traian Stan a povestit, fără jenă, unui reporter al New York Post că a contribuit la îmbunătățirea situației băiatului bolnav, un copil din România. „Vrei să mergi la bancă? El are nevoie de mulți bani pentru transplant”, a spus el.

Un sfert de oră mai târziu însă, Stan a sunat înapoi pentru a spune că băiatul și-a revenit și că nu mai are nevoie de bani. „Dacă vezi pe cineva pe stradă, sună la poliție. Eu nu știu nimic, nu sunt implicat”, a spus el.

Un apropiat de-al său, care uneori purta haine oficiale, a oprit în mai multe zile șoferii în New Jersey, un oraș apropiat de New York, cerându-le oamenilor să ajute un adolescent, în timp ce Stan aștepta la un semafor. „Unde este copilul?”, a întrebat șoferul, iar cerșetorul a spus „la spital” și a fugit.

Aceleași persoane din grupare au fost văzute împărțind cărți, folosind același limbaj și acționând similar, pentru un alt copil aflat pe moarte, ale cărui identitate și stare de sănătate nu au fost confirmate.

Children of Babel Inc., care utilizează adresa lui Traian Stan din Glendale, la care stă acum vicepreședintele asociației, Corina Heidl, nu a plătit niciodată taxe de la înregistrarea organizației, în 2009, în New York. Adresa respectivă este utilizată de Stan și pentru o altă afacere a sa, Bell Sirim.

Recomandare

Președintele unei organizații de caritate oficiale, recunoscută în SUA, Daniel Borokoff, a recomandat scepticism atunci când este vorba de donații cerute pe stradă. „Acești bani ar putea folosi efectiv pentru a ajuta un alt copil care are într-adevăr nevoie de transplant de măduvă osoasă. Este o rușine”, a spus Borokoff. (T.F.M.)

Fotografii de Florin EȘANU

Categorii
Escală în alte lumi trimitere stanga (cu foto)

Somptuosul palat marocan al lui Dominique Strauss-Kahn

Somptuosul palat marocan al lui Dominique Strauss-Kahn

Fostul boss al FMI deține o reședință de lux la Marrakesch
Socialist pe scena politică, nabab în viața privată. Alături de apartamente luxoase la Paris și Washington, fostul șef al FMI Dominique Strauss-Kahn este proprietarul unui palat în Maroc, a cărui opulență pare desprinsă din „1001 de nopți”.

Până să fie încarcerat de justiția americană, pentru tentativă de viol, fostul șef al Fondului Monetar Internațional Dominique Strauss-Kahn a acumulat o avere imobiliară fabuloasă, demnă mai degrabă de un capitalist sângeros cu convingeri liberale decât de un lider socialist.

El are un apartament de lux la Paris, o casă în cochetul cartier Georgetown din Washington, dar și un palat la Marrakech. DSK și-a petrecut o parte din copilărie în Maroc, la Agadir, în anii ’50, unde a studiat la școala Bosc, din vechiul cartier Talbordjt.

Marocul a rămas țara sa de suflet. În octombrie 2008, locuitorii din Marrakesch au trimis sute de mesaje de susținere pentru directorul FMI, acuzat la acea vreme de nepotism în favoarea unei femei care s-a dovedit a fi amanta sa.

În cursul vacanțelor, așa cum s-a întâmplat și de Crăciunul trecut, DSK și soția sa, jurnalista Anne Sinclair, luau avionul spre Marrakesch, pentru a se relaxa în opulenta reședință situată în vechea cetate arabă (medina).

Această bijuterie a arhitecturii maure datând din secolul XIX, cu o suprafață la sol de 1.300 mp, dotată cu două curți interioare și cu o piscină, nu a fost numai un loc de vilegiatură, ci și o anticameră a campaniei prezidențiale din 2012.

Invitați de marcă

Cuplul DSK-Sinclair i-a primit aici pe baroni de stânga, cum ar fi Jean-Christophe Cambadélis sau Jean-Paul Huchon, pe consilierii în comunicare Stephane Fouks și Ramzy Khiroun, pe avocatul Jean Veil, pe cântărețul Patrick Bruel, pe jurnalistul Michel Field, dar și pe filosoful Bernard-Henri Levy, vecinul lor de cartier, proprietarul imensului palat Zahia.

Anne Sinclair povestește pe blogul său sejurul de la Marrakesch din iulie 2009. De aici aflăm că ea se străduiește să vorbească un pic de arabă, iar copiii săi adoră plimbările cu caleașca.

Situat în cartierul Sidi Mimoun, la 500 de metri de celebra piață Jamaâ el-Fna, riadul (grădină, în arabă) oferă o priveliște impresionantă asupra minaretului Koutoubia, „Turnul Eiffel al Marrakesch-ului”, dacă este să luăm de bună expresia consacrată de ghidurile turistice. Dar să vedem ce istorie are imobilul.

Riadul este transmis din generație în generație în cadrul unei familii a notabilităților orașului până în 1944, dată la care a fost înregistrat la cadastru sub numele de „riad Moulay Abdallah”. În 1989, palatul este cumpărat de un antreprenor, contra echivalentului sumei de 167.000 euro.

Proprietatea avea opt camere, plus un salon și o bucătărie, și beneficia de două terase cu grădini luxuriante.

În 1997, imobilul devine proprietatea Laurei Gomez, fosta soție a lui Kyle Eastwood, fiul lui Clint. Apoi, la 30 octombrie 2000, acest mic colț de rai a fost cumpărat cu 500.000 euro de Anne Hélène Sinclair și Dominique Gaston Strauss-Kahn.

Piscină și fântână arteziană

Un recent reportaj al revistei franceze L’Express descrie fastul oriental: „Intrarea, încadrată de două coloane de marmură, oferă accesul spre prima curte interioară, mărginită, pe două laturi, de apartamente. Este spațiul rezervat invitaților.

Totul este împodobit de o vegetație luxuriantă, la umbra unui imens palmier. După acest spațiu, dotat și cu o piscină, ajungem în proprietatea propriu-zisă. Saloanele și apartamentele cuplului sunt situate atât la parter, cât și la etaj, pe cele patru laturi ale celei de-a doua curți interioare.

Aici, o fântână centrală este înconjurată de chiparoși, portocali, bananieri și trandafiri. Totul este dominat de o mare pergolă”.

În urmă cu cinci ani, DSK a explicat cum a ajuns proprietarul riadului: „Anne avea o casă la Valbonne. A vândut-o și cu banii primiți a cumpărat un riad în Marrakesch. Totul trebuia refăcut. Nu avea nici apă, nici electricitate. Acum, totul este perfect”.

Explicația fostului boss al FMI se bate cap în cap cu cea a soției sale. Potrivit acesteia, somptuoasa casă a fost cumpărată din plățile compensatorii încasate la plecarea sa de la postul de televiziune TF1, unde, în emisiunea „7 sur 7”, i-a avut ca invitați pe toți mai-marii planetei.

Pentru a înfrumuseța palatul, soții Strauss-Kahn nu s-au zgârcit la bani. Ei au făcut apel la cei mai buni artizani locali pentru a restaura plafoanele din cedru și celelalte elemente de construcție. Şantierul a durat 18 luni.

Riadul marocan a fost invocat în nenumărate rânduri de adversarii politici ai lui Dominique Strauss-Kahn, mai ales după întemnițarea sa de către justiția americană. Bernard Debré, deputat al UMP, partidul președintelui Sarkozy, i-a întrecut însă pe toți contestatarii socialistului.

Pe blogul său, el se dezlănțuie la adresa directorului general al FMI: „Când veți ieși din închisoare, să dispăreți în riadul dumneavoastră, nu vă justificați, nu mai spuneți nimic. Ați fost o falsă valoare, un obsedat sexual, un escroc intelectual. V-ați murdărit țara”.

Motiv pentru presa marocană de a da o replică. „Dacă DSK este un obsedat sexual în opinia domnului Debré, de ce acesta vrea să-l trimită la riadul din Marrakesch? Valorează cumva femeile marocane mai puțin decât franțuzoaicele și americancele?”, se întreabă jurnaliștii de la site-ul Demain.

Adrian BĂRBULESCU

Categorii
Escală în alte lumi La zi trimitere dreapta

Menajera care îl acuză pe directorul FMI de viol ar putea avea SIDA

Menajera care îl acuză pe directorul FMI de viol ar putea avea SIDA

UPDATE 12

Menajera pe care Strauss-Kahn ar fi violat-o ar putea fi bolnavă de SIDA. Femeia de culoare locuieşte în cartierul Bronx, într-un apartament închiriat exclusiv adulţilor cu HIV sau SIDA, relevă cotidianul “New York Post”. Potrivit unor surse, femeia s-a mutat din luna ianuarie în apartamentul respectiv, împreună cu fiica ei de 15 ani. Anterior, ea locuise într-un apartament deţinut de Harlem Community AIDS United şi închiriat, de asemenea, doar adulţilor infectaţi cu virusul HIV şi familiilor acestora. Din cauza normelor medicale stricte legate de confidenţialitate, jurnaliștii nu au putut însă afla  care dintre cele două are HIV – menajera în vârstă de 32 de ani sau fiica ei. Dacă se dovedeşte că presupusa victimă a şefului FMI este infectată cu HIV, Dominique Strauss-Kahn ar putea avea probleme mari. de sănătate. Raporturile sexuale pe care acesta le-a avut cu camerista s-au desfăşurat neprotejat, iar pe corpul său au fost identificate mai multe urme de zgârieturi.

Pe de altă parte, femeia le-a declarat anchetatorilor că, după ce a fost supusă perversiunilor sexuale orale, a scuipat sperma lui Strauss-Kahn pe covor, iar investigatorii efectuează în prezent teste ADN pe mostrele prelevate.

UPDATE 11 – Presupusa victimă este musulmană din Guineea

Camerista Nafissatou Diallo, zisă Ophelia, continuă să rămână departe de vizorul presei. Potrivit cotidianului francez “Le Figaro”, femeia este protejată de poliţie de când a raportat incidentul , iar fotografierea sa este interzisă. Informaţiile despre femeie apar cu zgârcenie.

În vârstă de 32 de ani, Ophelia are o fiică de 15 ani. Originară din Guineea şi nu din Ghana, aşa cum se spusese anterior, femeia are peste 1,80 metri înălțime, iar unul dintre avocaţii lui Dominique Strauss-Kahn care a întâlnit-o a spus despre ea că “este foarte puţin atrăgătoare”; “Probabil ca să demonstreze nevinovăţia clientului său”, comentează publicaţia franceză.

Nafissatou Diallo, alias Ophelia

Unul dintre vecinii femeiii a spus că este musulmană practicantă, “poartă mereu pantaloni închişi la culoare, pantofi fără toc şi îşi acoperă părul cu o eşarfă cu imprimeu tribal”.

Ophelia este foarte discretă, nu şi-a deranjat niciodată vecinii şi “este o persoană calmă, reţinută. Nu zâmbeşte decât anumitor oameni”, spun vecinii.

UPDATE 10 – Directorul FMI, supravegheat non-stop. Are tendințe sinucigașe

Directorul FMI, Dominique Strauss-Kahn, aflat în închisoarea Rickers Island din New York, a fost plasat sub monitorizare specială , 24 de ore din 24, după ce  examenul psihologic a relevat faptul că ar putea avea tendințe de sinucidere. Strauss-Kahn se află de luni la închisoarea de maximă securitate, singur în celulă, după ce a fost acuzat că a încercat să violeze o cameristă a unui hotel de lux din New York.

Pe plan extern, tot mai multe voci sugerează că Dominique Strauss-Kahn ar trebui să demisioneze din fruntea FMI, după ce i s-a refuzat eliberarea pe cauţiune.

El va fi prezentat din nou în faţa instanţei vineri, când avocaţii săi ar putea cere din nou eliberarea pe cauţiune.

Ministrul austriac de finanţe, Maria Fekter, a declarat că Dominique Strauss-Kahn ar trebui să demisioneze, pentru a evita prejudicierea imaginii FMI.

Ministrul spaniol de finanţe, Elena Salgado, şi-a exprimat compasiunea pentru femeia care se presupune că ar fi fost victima directorului FMI.

Pe de altă parte, oficiali din China şi Brazilia susțin că următorul director general al FMI ar trebui să provină din afara Europei.

Cancelarul german Angela Merkel a avertizat liderii mondiali că Dominique Strauss-Kahn are dreptul la prezumpţia de nevinovăţie, dar a precizat totodată că Europa are candidaţi buni care i-ar putea lua locul în fruntea FMI.

Toţi cei 10 directori pe care i-a avut FMI de la înfiinţarea sa în 1954 au fost europeni. Dintre ei, patru au fost francezi.

Regula nescrisă care funcţionează este ca directorul FMI să fie european, în timp ce directorul Băncii Mondiale trebuie să fie american.

UPDATE 9 – Dovada agresiunii lui Strauss-Kahn: Pete de sânge în camera de hotel

În camera de hotel în care a stat şeful FMI şi în care ar fi avut loc agresiunea s-au găsit mai multe pete de sânge, pe pat, potrivit Fox News, care citează surse din Poliţie.

Se pare că anchetatorii au găsit şi alte probe, care nu au fost date încă publicităţii. Între timp, presiunile pentru demisia lui Dominique Strauss-Kahn, directorul FMI, se intensifică, relevă BBC.

Ministrul austriac de Finanţe, Maria Fekter, i-a cerut acestuia să-şi reconsidere poziţia, iar omologul spaniol, Elana Salgado, şi-a exprimat susţinerea pentru victimă.

UPDATE 8 – Prima fotografie a Opheliei, victima?

Camerista care îl acuză de agresiune sexuală pe directorul FMI, Dominique Strauss-Kahn, este originară din Ghana, are 32 de ani şi este considerată “foarte credibilă” de anchetatori, relatează “Le Figaro”.

Aceasta se numeşte Ophelia, iar potrivit celei mai recente versiuni a poliţiei, ea susţine că faptele s-au petrecut în jurul prânzului.

Pe Facebook există un cont al Opheliei Famotidina, născută la 17 ianuarie 1979, însă nu se ştie cu siguranţă dacă acest cont a fost făcut de către angajata hotelului sau este un cont fals.

Potrivit unei surse din cadrul lanţului hotelier Sofitel, o cameristă poate intra într-o cameră cu cartela de care dispune – fără a aştepta un ordin oficial de la recepţie. Ophelia ar fi deschis uşa strigând «House keeping!», fără a obţine un răspuns.

FACEBOOK. Ophelia Famotidina, originară din Ghana

Acesta a fost primul sejur al lui Dominique Strauss-Kahn în 2011 în acest hotel, în care s-a cazat de cinci ori în 2010.

Totodată, precizează cotidianul francez, biletul său de avion a fost cumpărat joi, 12 mai, şi, potrivit sistemului Gaetan de rezervare pentru Air France, ora de întoarcere a fost modificată cel puţin o dată.

Potrivit unui director comercial norvegian, Mortem Meier, citat de New York Times, care a fost condus de acelaşi şofer de taxi, “Strauss-Kahn era foarte grăbit. Voia să părăsească locul cât mai repede posibil. Părea tulburat şi stresat”.

În timpul cursei, el ar fi contactat-o telefonic pe soţia sa, Anne Sinclair, care îl aştepta la Paris şi i-ar fi spus că are o “problemă gravă”, potrivit “Le Monde”.

UPDATE 7 – Avocatul directorului FMI: “La hotel, a avut loc un act sexual consimţit”

Contactul dintre Dominique Strauss-Kahn şi cameristă a fost consimţit, a declarat avocatul acestuia, dând indicii despre ceea ce pare a fi o apărare explozivă, relatează cotidianul “NY Post”.

“Suntem de părere că dovezile nu vor confirma că a fost un contact forţat”, a spus Ben Brafman, avocatul şefului FMI.

O sursă apropiată de apărare a declarat şi ea: “Se pare că a fost un contact consimţit”.

Brafman a încercat să-l convingă pe judecător că Strauss-Kahn nu prezintă riscul de a fugi. “Nu este vorba despre cineva care se gândeşte să fugă. Are patru copii şi este acuzat că ar fi violator, lucru pe care vrea să îl clarifice”, a spus avocatul.

“Este ca în cazul lui Roman Polanski”, a spus însă procurorul Alonzo, referindu-se la regizorul acuzat de contact sexual cu o minoră în California în 1977 şi care a fugit în Franţa pentru a evita condamnarea. Franţa nu are acorduri de extrădare cu alte state

Procurorii au făcut aluzii la un presupus trecut întunecat al şefului FMI, “Ancheta noastră arată că Strauss-Kahn ar fi avut un comportament similar în cel puţin încă o ocazie”, a spus un procuror.

UPDATE 6 – Teoria conspirației Wall Street

Cunoscutul economist rus Mihail Hazin lansează o nouă ipoteză legată de arestarea directorului FMI.

El susţine că Dominique Strauss-Kahn (DSK) ar putea fi vicitima  magnaţilor de pe Wall Street şi că scandalul sexual nu ar fi decât o răzbunare în urma demersurilor acestuia de a reforma întregul sistem financiar modern.

Economistul rus aminteşte de sesiunea comună a FMI şi a Băncii Mondiale (BM), care a avut loc acum o lună, şi în cadrul căreia DSK a pus la îndoială utilitatea menţinerii aşa-numitului “Consens de la Washington”, o suprastructură ideologică a modelului financiar modern, care funcţionează de 30 de ani.

Directorul FMI a afirmat la acea dată că acest „Consens de la Washington” şi-a epuizat potenţialul şi că ar fi necesară înlocuirea lui.

Respingerea de către Strauss Kahn a acestui consens reprezintă recunoaşterea faptului că sistemul financiar modern nu mai poate acţiona conform cutumelor de până acum, explică expertul rus.

“Sectorul financiar, în general, a fost foarte nemulţumit de această abordare şi s-a decis să lovească în renegat, care i-a pus în pericol privilegiile şi profiturile obişnuite”, a declarat Mihail Hazin, adăugând că “în tradiţia SUA, această lovitură este suficientă pentru a-l obliga pe DSK să demisioneze din post”.

„După scandalul legat de tentativa de viol, declaraţiile făcute anterior de DSK nu vor mai avea nicio valoare”, arată economistul rus.

Hazin a amintit şi de scandalul din jurul guvernatorului New York-ului, fostul procuror Eliot Laurence Spitzer, care a avut loc în urmă cu trei ani. La acea vreme, Wall Street-ul i-a dat acestuia trei zile pentru a demisiona – din cauza unei legături cu o prostituată.

“Mai târziu, s-a lămurit că nu era vorba de o aventură de o seară, ci de o relaţie de 10 ani, despre care ştia multă lume”, a precizat expertul rus.

UPDATE 5 – Victima este de origine africană

După ce i-a fost respinsă cererea de eliberare pe cauţiune, şeful FMI, Dominique Strauss-Kahn, a fost “cazat” la închisoarea Rikers Island din New York, unde beneficiază de o celulă individuală, informează un purtător de cuvânt al administraţiei penintenciarelor din oraş.

Dominique Strauss-Kahn “nu va intra în contact cu alţi prizonieri”, a adăugat purtătorul de cuvânt. “Acest lucru nu înseamnă că va sta permanent în celula sa, ci că atunci când va ieşi, va fi permanent însoţit de un gardian”.

Penitenciarul Rikers Island este situat pe o insulă din East River, la nord de cartierul Queens, în largul aeroportului La Guardia. Închisoarea Rikers adăposteşte zece din cele 15 centre de detenţie de la New York.

Peste14.000 de infractori sunt deţinuţi la Rikers, iar “gardienii nu sunt capabili încă să controleze situaţia”.

Femeia care îl acuză pe Dominique Strauss-Kahn de agresiune seuală şi tentativă de viol este în stare de şoc, afirmă colegii şi vecinii săi, citaţi de presa americană.

Presupusa victimă este o imigrantă africană în vârstă de 32 de ani, mamă a unei adolescente, care locuieşte la Bronx. “Este o femeie prezentabilă, foarte agreabilă, foarte prietenoasă. Este în stare de şoc”, a declarat una dintre colegele sale de la hotelul Sofitel pentru cotidian.

“Conducerea instituţiei ne-a cerut să nu îi punem prea multe întrebări pentru că este foarte afectată”, a adăugat angajata care nu a dorit să-şi dezvăluie identitatea.

Publicaţia americană New York Daily News susţine că femeia este prezentabilă, înaltă (are aproximativ 1,80 metri) şi este necăsătorită.

Femeia  nu are antecedente judiciare şi nu pare să se fi întâlnit vreodată cu Dominique Strauss-Kahn anterior, potrivit presei americane.

Poliţia refuză să dezvăluie identitatea presupusei victime.

UPDATE 4 -Fără drept la cauțiune

Şeful FMI rămâne în arest, după ce judecătorii din New York au respins luni cererea acestuia de eliberare pe cauţiune.

Avocaţii apărării ceruseră eliberarea contra unei cauţiuni de un milion de dolari. Kahn declara încădin luna aprilie 2011, pentru ziarul “Liberation”, că punctele sale slabe sunt “banii, femeile şi originea evreiască”, dar şi că se aşteaptă la o înscenare.

Kahn a vorbit despre un scenariu pregătit, “cu o femeie violată în vreo parcare căreia i s-ar promite 500.000 sau un milion de euro, pentru a inventa această poveste”.

Procurorii americani au propus o cauţiune de un milion de dolari pentru eliberarea lui Dominique Strauss-Kahn dar şi purtarea unei brăţări electronice de localizare, pentru a nu putea fugi din SUA, potrivit “New York Post”.

De asemenea, avocaţii directorului FMI susţin că au dovezi clare conform cărora Kahn nu s-ar fi aflat în hotel la momentul presupusei agresiuni seuale.

Directorul FMI, Dominique Strauss-Kahn, a fost adus luni la un tribunal din New York unde a fost audiat în legătură cu acuzaţiile care i se aduc.

UPDATE 3  – “Nici măcar nu eram în hotel”

Avocaţii lui Dominique Strauss-Kahn se pregătesc să dezvăluie un alibi solid pentru a respinge acuzaţia de tentativă de viol, conform “Le Nouvel Observateur”.

Apărarea şefului FMI susţine că acesta a părăsit hotelul Sofitel, din Manhattan, la prânz, cu o oră înainte de presupusa agresare a menajerei.

În jurul orei 12.00 el ar cerut nota de plată şi a predat cheile la recepţie.

Şi postul de televiziune BFMTV afirmă, citând avocaţii, că Strauss-Kahn a predat camera de hotel la ora 12.28.

După aceea, şeful FMI s-ar fi întâlnit cu fiica sa, pentru a lua prânzul într-un restaurant. Nu a fost dat publicităţii niciun element care să confirme ora mesei, dar avocaţii precizează că au dovezi materiale şi mărturii.

Potrivit apărării, Strauss-Kahn ar fi luat apoi un taxi până la aeroport, unde şi-a dat seama că şi-a uitat unul dintre telefoanele mobile la hotel. El ar fi sunat la recepţie, ceea ce le-a permis poliţiştilor să intercepteze apelul şi să îl localizeze.

UPDATE 2 – Soția lui nu crede

“Nu cred nici măcar o secundă în aceste acuzaţii”, a declarat jurnalista Anne Sinclair, soția directorului FMI, într-un comunicat preluat de presa franceză.

Ea a reamintit că soţul său va pleda nevinovat şi a spus că nu are nicio îndoială că i se va stabili nevinovăţia. “Chem pe toată lumea la decenţă şi la reţinere”, a pledat soţia lui Dominique Strauss-Kahn.

Soţia i-a stat alături şi s-a arătat înţelegătoare şi în timpul unui alt scandal sexual în care a fost implicat şeful FMI, în 2008.

2008 – Sex cu o subalternă maghiară

Presa a scris atunci că şeful FMI ar fi întreţinut relaţii sexuale extraconjugale cu Piroska Nagy, o fostă directoare de origine ungară a departamentului FMI pentru Africa, fiind suspectat totodată de favorizarea acesteia.

În cele din urmă, Strauss-Khan şi-a cerut scuze de la FMI, dar şi de la soţia sa, Anne Sinclair, o personalitate a televiziunii franceze. Anne Sinclair, cu care directorul FMI are patru copii, scrisese deja pe blogul său că a întors pagina după acest episod şi l-a dat uitării.

2002 -Altă tentativă de viol, asupra unei jurnaliste franceze

Directorul FMI are și alt antecedent care pare a confirma acuzaţiile care îi sunt aduse. O jurnalistă din Franţa susţine că acesta a încercat să o violeze în 2002, când i-a luat un interviu, conform ” Le Parisien”.

Tristane Banon, în vârstă de 31 de ani acum, povesteşte că a mai încercat o dată să facă publice aceste informaţii în 2007, când a participat la o emisiune televizată. Ea a declarat că a fost agresată de un om politic, dar numele acestuia a fost cenzurat de producătorii emisiunii.

În 2002, pregătind materiale pentru prima sa carte, Tristane l-a contactat pe Kahn pentru a-i lua un interviu. Acesta i-a comunicat adresa unde este dispus să o întâlnească. Ajunsă la locul precizat, jurnalista a fost invitată într-un apartament gol, în care se găseau câteva obiecte “un video, un televizor, un pat și grinzi false, foarte frumoase, de bun gust”.

“A vrut să-l ţin de mână, apoi de braţ”, povesteşte Banon. “Am ajuns să ne luptăm, am căzut la podea, l-am lovit cu picioarele de câteva ori, el mi-a smuls sutienul şi a început să-mi scoată pantalonii”. În timp ce se luptau, jurnalista îşi aminteşte că a spus cuvântul “viol” pentru a-l speria pe agresor, dar acesta nu s-a oprit.

După incident, Tristane Banon a realizat un dosar complet pentru a depune plângere împotriva lui Dominique Strauss Kahn, a consultat un avocat, dar a decis, în cele din urmă, să nu meargă mai departe cu acuzaţia de agresiune seuală.

Mama acesteia, aleasa socialiştilor în departamentul Eure, în Normandia de Sus, a fost printre cei care i-au recomandat să nu depună plângere, dar victima declară acum că a fost o greşeală.

Reuniune a FMI

FMI se va reuni în luni seară pentru a discuta situaţia directorului său, Dominique Strauss Kahn, care este în continuare arestat la New York – pentru agresiune sexuală, tentativă de viol şi sechestrare de persoană.

Audierea sa la tribunal, în care urma să fie pus oficial sub acuzare, a fost amânată pentru luni, pentru ca poliţia să poată analiza noi probe.

Şeful FMI, Dominique Strauss-Kahn, acuzat de agresiune sexuală, a părăsit duminică seara – ora SUA – secţia de poliţie din Harlem unde era deţinut, având cătuşe la mâini, relatează Sky News.

El a fost urcat într-o maşină a poliţiei şi condus către o unitate medicală. Anterior, avocatul său anunţase că Dominique Strauss-Kahn a fost de acord să fie supus unor teste medicale în legătură cu acuzaţiile sexuale care i se aduc. El este decis să-şi dovedească nevinovăţia.

Autorităţile au obţinut un ordin judecătoresc pentru a-l examina corporal pe şeful FMI, în căutarea unor eventuale semne care să arate confruntarea fizică dintre el şi presupusa victimă.

Oamenii legii au prelevat, de asemenea, de pe pielea şi de sub unghiile presupusei victime probe care ar putea releva eventuale urme de ADN aparţinând directorului FMI.

Strauss-Kahn nu are imunitate diplomatică în faţa acuzaţiilor de agresiune sexuală, susţine poliţia din New York.

Bucluc de la o femeie de serviciu a unui hotel

Cea care l-a acuzat este o menajeră a hotelului din New York, unde era cazat Strauss- Kahn. Aceasta a relatat poliţiei că a fost bruscată după ce directorul FMI a ieşit dezbrăcat din baie.

Femeia a reuşit să fugă. Strauss-Kahn a părăsit, şi el, în grabă hotelul, apoi a sunat la recepţie, deoarece îşi uitase telefonul mobil.

Aşa au dat de urma sa poliţiştii, care l-au ridicat chiar din avionul cu care urma să plece la Paris. Strauss-Kahn se declară însă nevinovat.

Incidentul a stârnit consternare la Paris. Fost ministru socialist în Franţa, Strauss-Kahn urma să-şi anunţe candidatura pentru alegerile prezidenţiale de anul viitor, cu mari şanse de a-l învinge pe Nicolas Sarkozy.

Dar directorul FMI, căsătorit pentru a treia oară, este cunoscut şi ca un mare seducător. În 2008, el a recunoscut că avusese o relaţie cu o subordonată de la Fond. Aşa că acuzaţiile par, totuşi, destul de credibile.

Şi chiar dacă va scăpa basma curată, analiştii cred că Strauss Kahn nu mai are niciun viitor în politică.

În cazul în care va fi demis din funcţia de şef al FMI, Strauss – Kahn va primi compensaţii de cel puţin 60% din salariul său anual, care ajunge la 421.000 de dolari.

Categorii
Escală în alte lumi trimitere stanga (cu foto)

Sfârșitul dictatorilor

Sfârșitul dictatorilor

Erich Honecker – RDG

Cum au fost înlăturați de la putere tiranii lumii

Din Coasta de Fildeș în Irak, trecând prin Panama, Liberia și RDG, cotidianul german Die Welt face o trecere în revistă a felului cum au fost înlăturați de la putere dictatorii istoriei recente. Cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă – nu Ion Iliescu, ci Nicolae Ceaușescu.

Gbagbo

Laurent Gbagbo – Coasta de Fildeș

Pe 11 aprilie 2011, autoproclamatul lider al Coastei de Fildeș,  Laurent Gbagbo, a fost evacuat din buncărul său personal, după patru luni de criză postelectorală, marcată de pierderea multor vieți omenești.

Împreună cu soția sa, Simone, considerată drept o „dură” a regimului,  Gbagbo, care se instalase la putere în 2000, a fost trecut în custodia forțelor Națiunilor Unite, la Gulf Hotel.

Saddam Hussein – Irak

Președinte dictator al Irakului încă din 1979, Saddam Hussein a fost capturat de trupele americane în decembrie 2003.

Ascuns într-o groapă adâncă de câțiva metri, la o fermă izolată în apropiere de Tikrit, orașul său natal, el s-a predat fără a opune rezistență.

Trei ani mai târziu, a fost condamnat la moarte, sentință dusă la îndeplinire prin spânzurare.

Manuel Noriega – Panama

Generalul Manuel Noriega a condus Panama între anii 1983 și 1989. La finele anului 1989, Statele Unite au invadat Panama și l-au înlăturat de la putere.

Noriega a fost condamnat în 1992 în SUA pentru trafic de droguri și spălare de bani. Chiar dacă sentința lui s-a isprăvit în 2007, a rămas în închisoare, pentru că nu este clar în ce țară trebuie trimis.

Charles McArthur Ghankay Taylor – Liberia

Președinte al Liberiei din august 1997, Charles McArthur Ghankay Taylor a demisionat în 2003, tot în august, la presiunea comunității internaționale. Taylor a fost acuzat de crime de război și de crime împotriva umanității, ca urmare a implicării sale în războiul civil din Sierra Leone.

După demisie, a fugit în Nigeria. În 2006, noul președinte ales,  Ellen Johnson Sirleaf, a cerut extrădarea lui, ceea ce s-a și întâmplat, Taylor fiind reținut în custodia Națiunilor Unite.

Radovan Karadjici – Republica Srpska

Fondatorul Republicii Srpska, Radovan Karadjici, este întemnițat la  Scheveningen, fiind acuzat de crime de război comise în timpul asediului orașului Sarajevo, dar și pentru masacrul de la Srebrenica.

Din 1996 și până în 1998 a fost dat dispărut, timp în care a lucrat la o clinică privată din Belgrad ca specialist în medicină alternativă și psihologie, sub pseudonimul de dr. Dragan David Dabić.

A fost arestat la 21 iulie 2008, iar acum se află la Haga, în custodia Tribunalului Internațional pentru Crimele din fosta Iugoslavie.

Erich Honecker – RDG

Din 1971 și până în 1989, Erich Honecker a condus Republica Democrată Germană.

După înlăturarea sa de la putere și reunificarea Germaniei, Honecker s-a internat într-un spital militar sovietic de lângă Berlin, apoi s-a mutat la Moscova, pentru a scăpa de acuzațiile de încălcare a drepturilor omului.

În decembrie 1991, când s-a destrămat URSS, fostul lider est-german s-a refugiat în ambasada chiliană la Moscova, dar a fost extrădat de Boris Elțîn un an mai târziu.

Reîntors în Germania, el a fost incriminat, procesul a început, dar a fost eliberat pe motive de sănătate. Bun motiv pentru a părăsi Europa și a se stabili în Chile, unde a și murit ulterior de cancer.

Nicolae Ceaușescu – România

Nicolae Ceaușescu s-a instalat la conducerea României în 1965 și a fost înlăturat de la putere în decembrie 1989. La 22 decembrie 1989, printr-un decret al CFSN semnat de Ion Iliescu, s-a constituit Tribunalul Militar Excepțional.

La 25 decembrie 1989, soții Nicolae și Elena Ceaușescu au fost judecați în cadrul unui proces sumar, condamnați la moarte și executați la câteva minute după pronunțarea sentinței.

Categorii
Escală în alte lumi trimitere dreapta

Berlusconi, cel mai acuzat om din istorie

Berlusconi, cel mai acuzat om din istorie

Silvio Berlusconi

„Cel mai acuzat om din istoria Universului.” Așa s-a autocaracterizat premierul italian Silvio Berlusconi, cu prilejul înfățișării în fața judecătorilor din Milano, fiind inculpat într-un caz de fraudă fiscală.

Prim-ministrul italian a coborât dintr-o mașină neagră în fața palatului de justiție din Milano, orașul său natal, zâmbitor și aruncându-le bezele suporterilor.

Lângă tribunal nu erau însă adunați numai susținători, ci și contestatari, care i-au cerut demisia, motiv pentru care autoritățile au fost nevoite să mobilizeze peste 100 de polițiști.

Audierea era parte a unui proces în care el, fiul său cel mare și zece alte persoane sunt inculpate pentru fraudă fiscală și delapidare în cadrul achiziționării de drepturi de televizare de către o parte a imperiului său, compania Mediatrade.

Înaintea intrării în tribunal, Berlusconi a respins acuzațiile ce i se aduc, considerându-le „nu numai neîntemeiate, dar și ridicole”.

„Din păcate, în Italia comunismul nu s-a predat niciodată și nici nu s-a schimbat. Sunt cel mai acuzat om din Univers și din istorie”, a spus el.

Premierul, în vârstă de 74 de ani, a acuzat în repetate rânduri instanțele italiene că sunt conduse de judecători „comuniști” și de magistrați care nu au alt scop decât de a-l înlătura de la putere.

În ciuda faptului că, în cei 17 ani de carieră politică, a fost acuzat în zeci de dosare, Berlusconi a apărut foarte rar în persoană la tribunal. Ultima oară când a făcut-o a fost în 2003, în cadrul unui proces de luare de mită, în care a fost achitat în cele din urmă.

La începutul acestei săptămâni, el nu s-a adresat curții pe durata celor două ore de audieri, iar la sfârșit și-a salutat suporterii. „Totul a decurs bine, vă mulțumesc tuturor”, a spus premierul, citat de cotidianul britanic The Telegraph.

Un proces foarte serios începe pe 6 aprilie, tot la Milano. Premierul este acuzat de abuz în serviciu și pentru că a plătit favoruri sexuale unei prostituate minore, o dansatoare erotică de origine marocană, al cărei nume de scenă este Ruby the Heart Stealer.

Acesteia i-ar fi plătit sume imense din averea sa personală, care s-ar ridica la aproape 41 milioane euro, potrivit datelor din 2009, ultimele disponibile.

Avocatul său, Niccolo Ghedini, a declarat că prim-ministrul nu s-a hotărât încă dacă va fi prezent la începerea procesului de prostituție.

Categorii
Escală în alte lumi trimitere stanga (cu foto)

Nașterea unui oligopol?

Nașterea unui oligopol?

Piața alunecă în mâinile unui mic grup de jucători puternici

Wall Street

Bătălia pentru supremația schimburilor financiare s-a intensificat, luând o turnură neașteptată. În doar două ore, peisajul burselor mondiale a suferit două enorme schimbări: fuziunea între Londra și Toronto și  achiziționarea NYSE Euronext de către bursa din Frankfurt.

Grupul britanic London Stock Exchange și noul său partener canadian TMX (bursa din Toronto) au încheiat un acord de fuziune pentru a domina împreună zona extracției resurselor naturale și producției de energie.

Dar șocul cel mare a fost produs de zvonul cumpărării de către Deutsche Borse, care „pilotează” bursa din Frankfurt, a grupului transatlantic NYSE Euronext, care cumulează piețele din Paris, Amsterdam, Bruxelles, Lisabona și New York. Ceea ce va duce la nașterea celei mai mari burse de pe planetă.

Deși tranzacția naște îngrijorări pe ambele maluri ale Atlanticului, pentru mediile financiare americane simbolizează declinul influenței pieței newyorkeze pe scena mondială, într-o perioadă când alte țări atrag investitorii direct pe piețele lor.

Tristețe americană

În comunicatul dat de către cei doi mari operatori nu se vorbește decât despre „fuziune”, dar se precizează că acționarii de la Deutsche Borse vor fi majoritari ai noii entități. Mai precis, Wall Street Journal anunța că „nemții” sunt în negocieri pentru achiziționarea instituției, cotidianul financiar subliniind că acordul va fi simbolul diminuării rolului New York-ului în finanțe.

Cu tristețe și resemnare, profesioniștii de pe Wall Street văd New York Stock Exchange (NYSE) căzând în logica mondializării. Ideea că „templul capitalismului”, vechi de 219 ani, va trece în mâinile unei societăți de drept olandez și de facto german nu este pe gustul finanțiștilor americani din vechea școală.

Dar, potrivit experților americani, „concurența este feroce și SUA trebuie să realizeze că nu mai sunt la fel de dominatoare în finanța mondială”.

Concurența obligă

Mișcarea de consolidare pe acest segment este dictată de rivalitatea crescândă între operatorii istorici pentru a seduce întreprinderile candidate la cotarea la burse și de apariția unor noi actori majori în Asia și Orientul Mijlociu.

Noii jucători pe piață au spulberat monopolul burselor tradiționale, au luat părți din „marele tort” și împing operatorii să se regrupeze.

După concretizarea tranzacției, grupul format va deveni cel mai important operator bursier mondial și va dispune de două sedii sociale, la New York și Frankfurt.

Tendință riscantă

Piețele bursiere ar putea fi concentrate în mâinile unui mic grup de actori prea puternici care vor decide jocurile financiare la scară mondială.

Gabriela ANGHEL

Categorii
Escală în alte lumi trimitere dreapta

Sânge și haos în Egipt

Sânge și haos în Egipt

Egiptul, zguduit de cutremurul provocat de  uriașele mișcări populare de protest contra sărăciei și corupției, a devenit subiect de îngrijorare pentru cancelariile occidentale, evocându-se incertitudinea unei perioade post-Mubarak.

Peste 150 de morți, 4.000 de răniți, tancuri pe străzi, evadarea a mii de deținuți și jafurile bandelor înarmate care au atacat chiar locuințe, precum și retragerea poliției de pe străzi au dus la un adevărat haos în Cairo. Piața Tahrir și alte locuri-cheie din Cairo și din orașele egiptene arată ca niște teatre de război. Și este vorba chiar de un război, unul al furiei contra unui regim care nu a făcut nimic pentru a eradica sărăcia, dar a favorizat corupția.

Egiptul poartă cicatricile unei săptămâni de revolte contra regimului și a președintelui Hosni Mubarak, a cărui plecare este cerută imperios de miile de protestatari, deveniți de neoprit chiar și de tancurile armatei desfășurate pe străzi. Nici în Cairo și nici în celelalte mari orașe egiptene populația nu are gând să renunțe la revendicarea devenită dominantă: „Jos Mubarak”.

Susținut de Occident, Mubarak încearcă să potolească strada. A schimbat guvernul, a numit un vicepreședinte în persoana generalului Suleiman, pilonul sistemului de securitate în țară. Egiptenii au reacționat și mai violent și opoziția a chemat la grevă generală.  Vorbind despre „începutul unei ere noi”, liderul opoziției, Mohamed ElBaradei (premiul Nobel pentru Pace și fost director al AIEA), le-a cerut egiptenilor „răbdare, pentru că schimbarea va veni”. El a fost mandatat de Frații musulmani și de alte mișcări de opoziție să „negocieze” cu regimul Mubarak.

SUA și UE au cerut președintelui egiptean să acționeze fără violență contra populației şi în direcția reformelor. Dar Washingtonul a schimbat tonul și a  vorbit despre o „tranziție” pașnică, excluzând totuși suspendarea ajutorului către aliatul lor. Egiptul înseamnă asigurarea securității Canalului Suez, înseamnă petrol, înseamnă pacea cu Israelul, iar schimbarea lui Mubarak reprezintă o miză cu mari implicații regionale.

O pace fragilă

Israelul consideră prioritare salvgardarea acordului său de pace cu Cairo și „stabilitatea și securitatea” într-o regiune unde tensiunile se acumulează progresiv.

Gabriela ANGHEL

Categorii
Escală în alte lumi trimitere dreapta

Covor roșu pentru China

Covor roșu pentru China

Cea mai importantă vizită de stat în SUA din ultimii 30 de ani – cum a fost calificată de unii experți vizita președintelui chinez Hu Jintao – a fost un succes. Pentru oaspete, comentează presa internațională.

De la covorul roșu și cele mai înalte onoruri militare până la un dineu de stat la Casa Albă, la care Prima Doamnă a purtat o rochie roșie, toate elementele protocolului de „grad zero” s-au  regăsit în primirea pe care actuala Administrație americană i-a făcut-o președintelui chinez, Hu Jintao.

O mare diferență față de comportamentul precedentului ocupant al Casei Albe, George W. Bush, care, în 2006, a refuzat să găzduiască un dineu de stat pentru președintele Hu. Iar acesta nu a fost singurul afront adus atunci liderului de la Beijing: ceremonia de întâmpinare la Casa Albă a fost întreruptă de un protestatar din secta Falun Gong, iar crainicul care anunța oaspeții a confundat (scrie „New York Times”) denumirea oficială a Chinei cu cea a Taiwanului.

Între timp însă, China a devenit principalul creditor al SUA și a doua putere economică a lumii – în 2010 a înregistrat o creștere economică de 10,3% din PIB, fapt anunțat chiar în timpul vizitei lui Hu la Washington. „Cum să fii dur cu bancherul tău?”, ar fi întrebat secretarul de stat american, Hillary Clinton, într-o discuție cu premierul australian, potrivit unei telegrame făcute publice de site-ul WikiLeaks. În aceeași ordine de idei, site-ul satiric „The Onion” a publicat pe Twitter o „știre de ultimă oră: președintele chinez, Hu Jintao, a plătit pentru dineul de stat în timp ce președintele Obama era la baie”.

Afaceri și câștiguri de imagine

Președintele american a salutat încheierea unui acord prin care SUA vor realiza în China exporturi în valoare de 45 miliarde dolari. Între altele, China va cumpăra în perioada 2011-2013 200 de avioane Boeing în valoare de 19 miliarde dolari, iar compania GE, în parteneriat cu Ministerul chinez al Căilor Ferate, va aduce tehnologia trenurilor de mare viteză în SUA, producând în schimb locomotive pentru China.

„De la mașini industriale la software, de la aviație la agricultură, aceste afaceri vor susține aproximativ 235.000 de locuri de muncă americane”, a declarat Obama la conferința de presă comună cu omologul său chinez.

Sinologul Elizabeth Economy de la Council on Foreing Relations susține însă că o evaluare a consecințelor acestui acord este prematură: „Câte locuri de muncă sunt legate cu adevărat de aceste noi contracte? Riscăm să obținem doar un câștig pe termen scurt furnizând tehnologie avansată care va fi copiată de concurenții sau de partenerii chinezi? Cât timp va mai avea Boeing muncitori în SUA, dacă transferă tehnologie și face fabrici în China? (…) Suntem într-o cursă foarte strânsă pentru a ne menține în frunte în domeniul inovațiilor, pentru a ne menține afacerile din China în următorii cinci până la zece ani”.

Vizita în SUA a președintelui Hu nu a adus nici un progres în problema politicii monetare a Chinei, acuzată că menține un yuan slab pentru a favoriza exporturile.

Dacă pentru SUA câștigul este preponderent economic, China a înregistrat un mare succes în plan simbolic, de imagine. Potrivit unui comentariu publicat în „The New York Times”, din punctul de vedere al Chinei, vizita a avut două obiective: de a arăta că președintelui Hu i se acordă respectul cuvenit șefului unui stat puternic – ceea ce s-a demonstrat prin onorurile acordate la Washington – și de a sublinia aspectul de „softpower” al politicii chineze, prin vizita la Chicago, oraș înfrățit cu Shanghai, din care autoritățile locale au ambiția de a face „orașul american cel mai primitor pentru oamenii de afaceri chinezi”.

În metropola din Midwest au sediul pentru operațiuni în SUA aproximativ 300 de companii chinezești, funcționează Institutul Confucius – centru cultural finanțat de guvernul de la Beijing –, iar în școli a fost introdusă limba chineză.

„Pilula amară“

Criticile legate de încălcarea drepturilor omului au fost „pilula amară” pe care președintele Hu a trebuit să o înghită ca o compensație pentru onorurile cu care a fost primit, a comentat cotidianul italian „La Repubblica”, remarcând că liderul chinez a rămas la fel de impasibil ca replica sa de la Muzeul figurilor de ceară când președintele SUA a abordat această chestiune în conferința de presă comună.

Hu Jintao a fost salvat de sistemul de traducere simultană, din cauza căruia nu a auzit întrebarea corespondentei AP referitoare la Liu Xiaobo, laureatul de anul acesta al Premiului Nobel pentru Pace, remarcă „La Repubblica”. Când întrebarea a fost repetată de o altă ziaristă, președintele Hu a declarat că drepturile omului sunt principii universale, dar în aplicarea lor trebuie să se țină seama de specificul național.

Un alt moment mai dificil pentru președintele Hu a fost întâlnirea cu liderii Congresului, care nu l-au menajat, făcându-se ecoul alegătorilor nemulțumiți de pierderea locurilor de muncă din cauza relocării în China și în alte state a  unităților de producție în principal, dar și a altor afaceri. Președintele Camerei Reprezentanților, John Boehner, și liderul democraților din Senat, Harry Reid, au boicotat dineul de stat în onoarea președintelui chinez.

Abordarea de către Congres și Casa Albă a unor poziții diferite se înscrie în modul normal de funcționare a unei democrații și ar putea fi invocată de președintele american pentru a obține unele concesii, invocând presiunile din partea legislativului, comentează „The New York Times”.

Bancă chineză în SUA

Cu prilejul vizitei președintelui Hu la Chicago, a fost semnat un acord prin care ICBC (Banca Industrială și Comercială a Chinei) a cumpărat un stoc majoritar de acțiuni ale diviziei americane a Bank of East Asia, devenind astfel prima bancă chineză controlată de stat care achiziționează filiale operaționale în SUA.

Dana HĂDĂREANU