POVESTEA VORBEI: A o întoarce ca la Ploieşti
Zicala a o întoarce ca la Ploieşti are sensul de a întoarce vorba altfel decât fusese anterior şi este explicată, de obicei, prin introducerea căilor ferate în România, când trenurile îşi schimbau sensul de mers la actuala staţie Ploieşti-Sud.
Alţii o explică de la participanţii la aşa-zisa „Republică de la Ploieşti”, care, puşi sub acuzare, au fost achitaţi de tribunal. Toţi dintre ei s-au manifestat apoi ca…. monarhişti, iar Alexandru Candiano-Popescu, şeful „revoluţiei” de la Ploieşti, a ajuns chiar adjutant al regelui Carol I! El participase şi la detronarea lui Cuza.
Această „mişcare de macaz” a atras mânia lui Mihai Eminescu, care scria astfel în ziarul „Timpul” din 9 decembrie 1880:
„Când un om ce, după propria mărturisire, soldat fiind, a luat parte la răsturnarea suveranului său şi care, după ştiinţa tuturor, a proclamat răsturnarea domnitorului la Ploieşti, devine sub domnul Brătianu adjutant domnesc, ataşat ca om de încredere pe lângă suveranul pe care a voit să-l răstoarne, domnul Brătianu va permite tuturor rebelilor libertatea de-a conchide că impunitatea unui atentat la siguranţa statului şi a formei de guvernământ e, sub domnia sa, un titlu de recomandaţie pentru a înainta pe scara ierarhiei sociale”.
De fapt, expresia cu Ploieştiul este mult mai veche, anume de pe vremea dacilor, când pe locul actualului oraş activau preoţii numiţi PLEISTAI, model al celebrilor esenieni. Iată ce scria istoricul Flavius Josephus în „Antichităţile iudaice”:
„Ei nu trăiesc prea diferit de lume, dar viaţa lor aminteşte în cel mai înalt grad de cea a dacilor numiţi pleistai”.
Cum aceşti preoţi erau şi vraci sau vrăjitori, iar vrajă mai înseamnă, printre altele, şi „afirmaţie ambiguă”, de la PLEISTAI s-a ajuns la… Ploieşti.
Adrian BUCURESCU