Satele pescărești de la mare, lăsate să moară pe uscat
Aceste comunități nu au reușit să atragă nici un cent din zecile de milioane de euro pe care le aveau la dispoziție din fonduri comunitare
100 milioane euro. Atât ar fi putut atrage comunitățile de pescari de pe litoral în perioada 2007-2013, prin intermediul mecanismului de finanțare european „Axa 4 – Dezvoltarea durabilă a comunităților pescărești”. Din păcate, în cei patru ani scurși de la deschiderea liniilor de finanțare UE, nici un eurocent nu a ajuns în satele de pescari de la Marea Neagră, iar în următorii doi ani șansele de accesare a banilor europeni sunt zero. Grecia, Turcia, precum și alte state cu litoral scot milioane de euro anual din turismul în comunitățile pescărești.
Din ce în ce mai mulți turiști preferă sejururi departe de hărmălaia din stațiunile obișnuite, pentru a se bucura de liniștea unei căsuțe de vacanță într-un sat de pescari.
Litoralul românesc a dat cu piciorul unei asemenea oportunități. Mai sunt doar doi ani în care se pot accesa bani prin „Axa 4 – 2007-2013 – Dezvoltarea durabilă a comunităților pescărești”, iar la malul mării nu există nici un proiect în acest sens.
Autoritățile locale și instituțiile cu răspunderi în domeniu nu dau doi bani pe proiectele de sprijinire a comunităților de pescari, iar acestea nu dispun de resurse financiare pentru elaborarea de proiecte de finanțare individuale.
„Nu există nici un fel de sprijin din partea autorităților. ANPA este preocupată doar de colectarea cotizațiilor. Majoritatea pescarilor sunt pensionari care nu au alte surse de venit. Se hrănesc cu peștele pe care îl prind în fiecare zi”, a precizat Ioan Iordache, secretarul asociației de pescari „Delfinul 1” din Eforie Sud.
Comunitatea de pescari este prea săracă pentru a putea accesa fonduri europene. „Asociația poate accesa fonduri europene, însă trebuie să suporte o treime din valoarea proiectului. De unde să scoatem acești bani?”, a menționat reprezentantul pescarilor din Eforie.
Potrivit Planului Operațional pentru Pescuit 2007-2013, numai prin intermediul „Axei Prioritare 4”, comunitățile pescărești ar fi putut accesa 100 milioane euro, fonduri finanțate în proporție de 75% de către UE, iar restul de către statul român.
Poate tocmai acest din urmă aspect, respectiv cofinanțarea obligatorie de către guvern a eventualelor proiecte, a determinat instituțiile statului să nu se înghesuie să-i sprijine pe pescari.
Turismul nu-i sprijină pe pescarii constănțeni. Îi demolează
Satul de pescari din Eforie Sud se află exact pe granița administrativă dintre această localitate și comuna Tuzla. În vara anului 2008, comunitatea a fost evacuată la ordinul Primăriei Tuzla, care a solicitat eliberarea terenului în vederea efectuării unor lucrări de amenajare a falezei, urmând ca după încheierea lucrărilor, adică în acest an, pescarii să se mute înapoi.
Surse neoficiale din cadrul primăriei au precizat că în locul satului de pescari se intenționează amenajarea unui miniport destinat exclusiv turiștilor. Investiția este evaluată la aproximativ un milion de euro. Nu ar fi pentru prima dată când o comunitate pescărească este victimă a turismului.
La începutul anilor 2000, satul pescăresc din portul Tomis a fost pur și simplu demolat cu buldozerul pentru a face loc unui port destinat ambarcațiunilor de lux. În ciuda protestelor pescarilor, proiectul ambițios al Primăriei Constanța, care prevedea amenajarea Marinei Tomis, a fost dus până la capăt, însă pontoanele de lux sunt mai tot timpul anului pustii.
În altă ordine de idei, Ministerului Turismului a inclus încă de anul trecut pe lista programelor și proiectelor de investiții în turism porturi turistice de agrement ce vor fi construite în localitățile constănțene Tuzla, Ostrov și Topalu, însă nici unul dintre aceste proiecte nu include comunitățile pescărești de la mare și de pe Dunăre.
Porturi ratate
Raportul privind potențialul turistic ne arată, dacă mai era nevoie, cât de departe suntem de ceea ce înseamnă turismul profesionist.
„În zona de coastă a Mării Negre, o parte a populației are ca activitate tradițională pescuitul… Potențialul turistic al acestei zone este deosebit, având în vedere și faptul ca de aici a pornit prin apostolul Andrei creștinismul în România, iar siturile istorice de la Adamclisi – Monumentul Tropaeum Traiani, Cetatea Capidava, Cetatea Histria lângă lacul litoral Sinoe, Cetatea Tomis, Callatis –, printr-o promovare susținută, pot atrage un număr important de turiști care vor contribui la diversificarea activităților pentru comunitățile de pescari. O altă oportunitate de dezvoltare pentru aceste zone este reprezentată de pescuitul recreativ. Există 200.000 de membri ai asociațiilor de pescari sportivi în România. Pescuitul recreativ reprezintă o activitate practicată în timpul liber sau chiar un sport și numărul pescarilor este în creștere în fiecare an”, se arată în capitolul „Zone pescărești” al POP.
Potențialele zone de interes turistic identificate în strategie sunt Năvodari, Corbu-Vadu, Ovidiu, Agigea, Lazu, Eforie Sud, Costinești, Tuzla, Mamaia, 2 Mai-23 August, Constanța, Mangalia, Limanu, cele mai importante comunități pescărești fiind identificate în sudul litoralului.
Sprijinirea pescuitului costier la scară mică. Doar pe hârtie
Mult mediatizata strategie POP este în realitate un mare fâs. Elaborată doar pentru a bifa încă o obligație îndeplinită în caietul de sarcini fixat de UE autorităților române, strategia pescuitului costier nu are nici o legătură cu realitatea. Astfel, din cele 417 ambarcațiuni mai mici de 12 metri (bărci) înregistrate pe litoral, nu ar mai trebui să rămână nici o bucată de lemn.
Scopul final al POP este ca satele pescărești să dețină, în 2013, 290 de ambarcațiuni modernizate și echipate corespunzător, respectiv cu motoare și unelte noi. În continuare cităm o serie de aberații din strategia pescuitului:
„Sprijin pentru acțiuni menite să îmbunătățească controlul capturilor și monitorizarea accesului la anumite zone de pescuit. Este necesar în scopul de a proteja resursa piscicolă. Se vor acorda, de asemenea, prime pentru organizarea producției, prelucrării și comercializării produselor pescărești, pentru a îmbunătăți distribuția și comercializarea de produse de pescuit de coastă la scară redusă și formarea sectorului (nu ai cum să îmbunătățești ceva ce nu există, în cazul de față, un sistem de colectare și comercializare a capturilor pescarilor de pe litoral). Pensionarea anticipată din sectorul pescuitului este, de asemenea, prevăzută și pentru pescarii din sectorul pescuitului la scară redusă, conform acelorași condiții aplicate și pescarilor din restul flotei (în prezent, nici un pescar costier nu lucrează cu carte de muncă)”.
Flota-cimitir
Pescarii de pe litoral dețin în prezent 417 bărci construite din fibră de sticlă sau lemn. 200 dintre acestea sunt dotate cu motoare de mică putere. Vârsta medie a acestor ambarcațiuni este de 15 ani. Flota se află, potrivit specialiștilor, într-o stare de degradare accentuată și necesită îmbunătățirea siguranței, condițiilor de muncă și facilităților de debarcare.
Flota de pescuit se confruntă cu o profitabilitate scăzută, determinată de prețul combustibilului și de valoarea scăzută a celor mai multe dintre capturile din Marea Neagră.
Principalele specii capturate de aceste ambarcațiuni sunt cele de talie mică: șprot, hamsie, bacaliar și calcan. Numărul pescarilor implicați în această activitate este de aproximativ 500.
Din cauza lipsei infrastructurii specifice, a stării precare a ambarcațiunilor și a uneltelor de pescuit, producția provenită din pescuitul marin a scăzut semnificativ, determinând scăderea veniturilor pescarilor.
„Caliopi”, barca lui Jean Constantin
Cea mai cunoscută ambarcațiune de pescuit de pe litoral este „Caliopi”, barca cu motor ce a aparținut maestrului Jean Constantin. Împătimit al pescuitului, regretatul actor petrecea ore întregi în mijlocul pescarilor din portul Tomis, unde a deținut și funcția de președinte al asociației de pescuit și scufundări autonome „Albatros”.
După decesul regretatului actor, membrii au decis ca această asociație să poarte numele artistului. Barca pe care maestrul a îndrăgit-o mult a fost donată de soția actorului unui bun prieten al acestuia, iar în fiecare an pescarii îl pomenesc pe Jean Constantin aruncând în largul mării un colac de salvare cu 83 de garoafe, pe care este scris numele marelui actor, și organizând o masă cu pește lângă barca ce a aparținut artistului.
Pasiunea lui Jean Constantin pentru mare, bărci și pescuit l-a însoțit până în ultima clipă de viață – maestrul aștepta nerăbdător să-i sosească un motor de barcă nou, pe care îl comandase din Norvegia.
Marius POP