Categorii
Escală în alte lumi trimitere stanga (cu foto)

Beijingul le aplică europenilor strategia pânzei de păianjen

Beijingul le aplică europenilor strategia pânzei de păianjen

Statele Unite își întorc fața de la Europa, avertiza șeful diplomației europene, Catherine Ashton, la ultimul summit al UE. China se străduie să cucerească „vechiul continent”.

Într-unul dintre rapoartele prezentate la summit, Ashton estimează că „Europa nu mai este principala preocupare strategică a politicii externe americane, SUA caută din ce în ce mai mult parteneri noi cu care evocă vechi și noi probleme”. Documentul le cere europenilor să dea dovadă de „încredere în sine” și de „unitate”, subliniind că „SUA au identificat necesitatea unui angajament mai strâns cu Asia și există riscul ca ei să considere Europa drept un partener mai puțin semnificativ, având în vedere slăbiciunea noastră strategică”.

Ea propune relansarea de relații eficiente cu alți parteneri care ar putea duce la o „cooperare triunghiulară”. Potrivit unui diplomat european, șeful diplomației UE a propus organizarea de „întâlniri trilaterale între UE, China și SUA”. Raportul Ashton privind relațiile cu China recunoaște însă că nu va fi ușor să se depășească diferendele, în special cele în materie de drepturile omului.

La finele lunii noiembrie, președintele american, Barack Obama, și responsabilii UE s-au întâlnit separat în umbra unei serii de summituri ale NATO, după ce, în primăvară,  președintele american anulase o întâlnire prevăzută a avea loc la Madrid. Europenii au interpretat atunci anularea ca o ilustrare a lipsei de interes a lui Obama față de Europa.

Beijingul profită de criză

„China își țese ușor pânza.” Are bani și dorește „să facă un mare efort pentru susținerea țărilor din zona euro”, declara premierul chinez, Wen Jiabao, la Atena. Mai prozaic spus, China profită de slăbiciunile Europei.

În timpul discuțiilor pe probleme economice și comerciale dintre China și Uniunea Europeană, ministrul chinez al Comerțului, Chen Deming, s-a declarat „foarte îngrijorat” în ce privește capacitatea europenilor de a soluționa criza datoriilor suverane, iar vicepremierul Wang Qishan a precizat că țara sa este pregătită să susțină măsurile UE și ale FMI de asigurare a stabilității financiare în Europa.

El a subliniat că Beijingul va ajuta unele state membre ale UE să combată criza datoriilor lor publice. Beijingul a semnat un acord pentru a veni în ajutorul Portugaliei și se pregătește să cumpere obligațiuni de stat lusitane în valoare de 4-5 miliarde euro.

Drumul spre Europa, presărat cu bani

În Grecia, chinezii au creat un fond de 3,6 miliarde euro pentru a ajuta armatorii și s-au angajat să cumpere obligații pe care statul le va revinde pe piețele financiare. Același  scenariu se are în vedere și în Spania, unde China a și cumpărat obligațiuni spaniole pentru 100 milioane euro. În Irlanda, grav afectată de criză, chinezii au promis construirea unui centru de fabricare de produse locale, evaluat la 48 milioane euro și care poate crea 8.000 de locuri de muncă.
Pretutindeni în Europa, criza financiară deschide Chinei, care dispune de 1.900 miliarde euro ca rezervă de schimb, perspective nesperate de investiții.

Potrivit analiștilor, „penetrarea în Africa este determinată de accesul la resurse energetice și la materii prime. Dar logica ce conduce întreprinderile chineze în Europa este cea de cucerire a pieței”.

În Europa, China este interesată de fabrici chimice, de autostrăzi, cum sunt proiectele destinate să lege Germania de Turcia sau de Macedonia, de orice șantier de infrastructură și vrea să construiască un terminal cargo la Roma. Fie că este vorba de șosele, căi ferate sau porturi, chinezii doresc securizarea ușilor de intrare a propriilor întreprinderi. Dar unele state europene au nevoie urgentă de banii Chinei, iar marea putere asiatică, achiziționând obligațiuni de stat ale acestor țări în dificultate, își diversifică portofoliul și în același timp speră să scadă presiunea occidentalilor care le cer chinezilor reevaluarea monedei naționale, yuanul.

Statul asiatic crede că va putea să se apropie de țările puternice ale Europei, în special de Germania, care nu contenește cu criticile față de China, și vede ocazia de a obține influență mai mare  asupra politicilor economice ale Bruxelles-ului

Munți de bani de plasat

China are mijloace financiare și nivelul investițiilor nu are importanță. Asiaticii trebuie să plaseze colosalele excedente comerciale, care se acumulează în ritm de 10 miliarde dolari pe lună.

Gabriela ANGHEL

Categorii
Escală în alte lumi

Crăciunul la Casa Albă

Crăciunul la Casa Albă

Site-ul ChristmasArchives.org include o cronică a modului în care a fost sărbătorit Crăciunul la reședința oficială a președintelui SUA, respectându-se tradiția, dar și obiceiurile și gusturile fiecăruia.

Tradiție. Aprinderea luminilor în bradul de Crăciun de la Casa Albă dă startul festivităților

Proprietatea situată la numărul 1600 în Pennsylvania Avenue din Washington a devenit reședința oficială prezidențială o dată cu începerea mandatului celui de-al doilea președinte american, John Adams (în funcție între 1797 și 1801). Pe atunci, reședința era cunoscută, simplu, drept „Casa Președintelui”, denumirea de Casa Albă încetățenindu-se mai târziu.

John Adams este primul care a organizat aici, de Crăciun, o petrecere pentru copii, „gazda” fiind nepoata lui, Susannah. Potrivit relatărilor păstrate cu grijă în arhive, ca la orice petrecere pentru copii, nu au lipsit poznele: unul dintre invitați a spart un vas de jucărie de-al micuței Susannah, iar aceasta, drept răzbunare, a mușcat nasul păpușii din ceară dăruite de oaspetele ghinionist sau neatent.

Primul pom de Crăciun de la Casa Albă a fost unul modelat din zahăr, înconjurat de animale din înghețată, preparat în 1835 de chef-ul francez al președintelui Andrew Jackson. Cel de-al 14-lea președinte al SUA, Franklin Pierce, a fost primul care, în 1856, a împodobit un brad adevărat de Crăciun la Casa Albă, ajutat de un grup de copii de la Şcoala de Duminică din Washington.

În 1895, președintele Grover Cleveland a folosit pentru prima dată beculețe electrice în pomul de Crăciun, după ce, în 1889, Benjamin Harrison folosise lumânări.

Președintele Bucanan a rămas în anale pentru cea mai neconvențională – mai ales pentru acele timpuri – petrecere de Crăciun. În 1857, el a dat la Casa Albă o petrecere pentru 30 de indieni americani din triburile Poncas, Pawnees și Pottowatomies.

S-a consemnat că, în timp ce indienii din tribul Pottowatomies au venit îmbrăcați în costume convenționale, cei din triburile Poncas și Pawnees au venit în ținuta ceremonială tradițională, care implica „multă vopsea și pene”.

Sărbători în vreme de război și de criză

În plin Război Civil, în 1862, Abraham Lincoln și-a petrecut al doilea Crăciun ca președinte vizitând câteva dintre cele 46 de spitale militare din jurul Washingtonului. Documentele consemnează că la cina de Crăciun soldații răniți au primit friptură de curcan și plăcinte cu carne de pui. Doi ani mai târziu, în 1864, Lincoln a primit un „dar” de Crăciun de la generalul Sherman: o telegramă care anunța căderea orașului Savannah din Georgia.

În Ajunul Crăciunului din 1929, a izbucnit un incendiu în West Wing (Aripa de Vest) a Casei Albe, unde se află birourile administrației prezidențiale. Semn rău, au spus mulți și, din păcate, nu s-au înșelat, pentru că Marea Criză care începuse de câteva luni avea să facă ravagii. După un an, în 1930, situația era atât de gravă, încât soția președintelui Herbert C. Hoover a organizat o petrecere de Crăciun specială: în invitație, oaspeții erau rugați ca, în loc să se aștepte să primească daruri, să „îl ajute pe Moș Crăciun, care a transmis că nu va mai putea singur să aibă grijă de toți băiețeii și de toate fetițele”, și să aducă ei daruri: îmbrăcăminte, bunătăți și jucării pentru copii.

Inițiativa Primei Doamne a avut un mare succes, adunându-se o mulțime de daruri. Lipsa cadourilor pentru invitați a fost compensată de un concert al fanfarei Infanteriei Marine, iar copiii care au venit la petrecere s-au distrat cu trâmbițe, tobe și alte jucărioare ieftine și zgomotoase.

În 1981, Ronald și Nancy Reagan au organizat o petrecere pentru copii cu deficiențe de auz, având ca invitați-vedete doi membri cu astfel de probleme ai celebrei familii de artiști Osmond. Prima Doamnă a învățat câteva fraze în limbajul semnelor, iar în discursul său de Crăciun din acel an președintele a acordat o mare atenție copiilor: „Crăciunul înseamnă atât de mult datorită unui copil special.

Dar Crăciunul ne amintește, de asemenea, că toți copiii sunt speciali, că ei sunt daruri de la Dumnezeu, daruri neprețuite care înseamnă mai mult decât orice dar care poate fi cumpărat cu bani. În dragostea și în râsul lor, în speranțele pe care ni le punem în viitorul lor se află adevărata semnificație a Crăciunului”.

Căsuța de turtă dulce

Cea mai recentă descriere a unui Crăciun la Casa Albă de pe site-ul www.ChristmasArchives.org datează din 1997, când președinte era Bill Clinton. Tema decorațiunilor din acel an în reședința prezidențială a fost „Crăciunul în imaginația copiilor”.

Prin urmare, Sala Dineurilor de Stat a devenit casa lui Moș Crăciun, cu „o căsuță tradițională din turtă dulce… o căsuță în stil victorian, cu atelierul Moșului, grajdurile renilor și Moș Crăciun în sania lui pregătindu-se de decolare de pe acoperiș. În atelier se pot vedea elfii lui Moș Crăciun muncind harnici, înconjurați de jucării făcute din zahăr, marțipan și ciocolată”.

Pentru această „capodoperă delicioasă, comestibilă în totalitate”, cofetarul-șef de la Casa Albă a folosit aproximativ 40 kg de turtă dulce, 20 kg de ciocolată și 5 kg de marțipan, în arhive fiind păstrate nu doar descrierea detaliată, ci și rețeta de turtă dulce și modul de preparare.

A 88-a ceremonie

Alături de soția lui, de cele două fiice și de „bunica-șefă“ (cum a numit-o chiar el în discurs), președintele Barack Obama a oficiat cea de-a 88-a ceremonie de aprindere a luminilor din bradul împodobit la Casa Albă. Nu a lipsit nici câinele Bo, care, susțin martorii și presa, a stârnit aplauze mai entuziaste decât președintele, a cărui popularitate este în scădere.

Dana HĂDĂREANU

Categorii
Escală în alte lumi trimitere stanga (cu foto)

Secretele lumii, ascunse într-un buncăr antiatomic

Secretele lumii, ascunse într-un buncăr antiatomic

WikiLeaks, site-ul fondat de australianul Julian Assange, continuă să publice documentele secrete diplomatice americane, producând un adevărat seism în lumea diplomatică internațională.

Dezvăluirile au provocat destule reacții negative față de aprecierile făcute de diplomații primei puteri mondiale, dar este prea devreme să tragem concluzii privind noi  raporturi de forțe care ar putea interveni sau despre evoluția conflictelor aflate în curs.

Din cele 250.000 de note diplomatice secrete promise de WikiLeaks, au fost difuzate abia câteva mii, acestea ridicând vălul secretului de pe politica externă americană, putând provoca o operațiune de relocare a diplomaților.
Julian Assange este acuzat în SUA de spionaj și avocații săi se străduie să evite o eventuală extrădare a clientului lor în  această țară.

Avocatul britanic Mark Stephens declara că „un mare juriu a fost format în secret” lângă Washington, pentru a perfecta capetele de acuzare care pot fi formulate în SUA contra fondatorului WikiLeaks. Dacă informația se dovedește a fi reală, atunci este iminentă o inculpare. Administrația americană a repetat de câteva săptămâni că intenționează să-l aducă pe Assange în fața justiției, folosind, în special, legea americană contra spionajului, care prevede că „orice persoană care a primit sau obținut (…) de la altă persoană un document, notă sau un înscris privind apărarea națională” fără autorizație este pasibilă de chemare în justiție.

Experți americani susțin însă că în SUA Assange ar beneficia de Primul Amendament al Constituției privind libertatea de exprimare și deci nu există un motiv legal pentru judecarea și arestarea lui. Assange a fost arestat la Londra în urma unui mandat emis de Suedia, unde este acuzat de viol, iar site-ul său, WikiLeaks, a fost blocat sau i s-a interzis accesul pe diverse motoare de difuzare în rețea.

Experții în Internet au avertizat lumea politică asupra faptului că site-ul poate fi închis pe timp nelimitat, dar nu poate fi dezactivat total conținutul său. Assange anunța că, în pofida arestării sale, dezvăluirile vor continua, iar documentele stocate au fost transmise sub formă codificată la peste 100.000 de persoane.

Stockholm, sediul secretelor

Într-un cartier din Stockholm, o colină înzăpezită pe care se află o biserică ascunde în subteran un buncăr antiatomic unde se află un centru informatic ultramodern. Acolo se află 8.000 de servere, din care două aparțin WikiLeaks. Bahnhof este una dintre societățile care găzduiesc din octombrie serverele WikiLeaks, acest site controversat care publică documente secrete și, din  noiembrie, note diplomatice americane.

Fondatorul Bahnhof, Jon Karlung, explica ziariștilor că „toată zarva planetară este creată de aceste două mici cutii”, arătându-le instalațiile încastrate în piatră. La înălțimea genunchiului, aranjate într-un dulap cu uși transparente, două cutiuțe fine din plastic negru, înconjurate de cabluri electrice, emit o luminiță albăstruie, semn că funcționează bine. Anonime în acest dulap alb închis cu cheia, identic cu alte zeci, aliniate în șiruri lungi.

Pentru Bahnhof, clientul WikiLeaks este tratat la fel cu ceilalți. Odată ajuns în acest sanctuar, nu poți să nu te gândești la un decor de film de science-fiction sau de spionaj, unde personajul principal este Julian Assange, omul care a sfidat singur marile puteri mondiale, via WikiLeaks.

Pentru a intra la Bahnhof trebuie să treci de o ușă culisantă din sticlă, care se deschide cu un cod. Apoi, după ce coboară o rampă spre inima dispozitivului protejat de încă un hol a cărui deschidere se comandă tot codificat, vizitatorul este agresat de căldura și umiditatea sufocante.

„Bujorul”, centru de stocare

Buncărul, supranumit „Bujorul”, a fost construit în mijlocul anilor 1940 și transformat în adăpost antiatomic în timpul războiului rece. Banhof a preluat locația de  câțiva ani  și a instalat al cincilea centru de stocare a informației.

Gabriela ANGHEL

Categorii
Escală în alte lumi trimitere stanga (cu foto)

Fascinația banilor

Fascinația banilor

Administrația de la Washington are probleme nu doar cu gestionarea banilor, ci și cu tipărirea lor, se comentează ironic, după ce s-a aflat că un miliard de bancnote de 100 de dolari au fost tipărite cu erori.

Comoară. Un miliard de bancnote de 100 de dolari sunt ferecate în seifuri, pentru că trebuie să fie triate

Elementele de securitate ale noii bancnote de 100 de dolari, rodul a peste un deceniu de cercetări, s-au dovedit extrem de dificil de replicat nu doar pentru falsificatori – ceea ce ar fi un lucru bun –, ci chiar și pentru presele de tipărit oficiale.

Lansarea noilor „Benjamini” (cum este numită bancnota  de 100 de dolari, pe care este reprodus portretul lui Benjamin Franklin), programată inițial pentru februarie 2011, a fost amânată pe termen nedeterminat, întrucât s-au constatat erori grave de tipărire la un lot de aproximativ un miliard de bancnote. Pe unele dintre acestea au rămas linii albe, întrucât hârtia s-a încrețit în timpul tipăririi. Bancnotele vor trebui triate, proces care, dacă s-ar face manual, ar dura aproape 30 de ani.

Cu ajutorul aparatelor, se speră că trierea se va încheia într-un an și jumătate. Deocamdată, bancnotele sunt depozitate în seifurile din Washington și Fort Worth ale Biroului federal pentru Gravări și Tipăriri.
Hârtia folosită pentru noile bancnote de 100 de dolari provine de la furnizorul cu care guvernul lucrează de peste 130 de ani.

Dar cu cât elementele de securitate sunt mai complexe, cu atât mai complicat este procesul de tipărire, iar hârtia este supusă mai multor operațiuni. Noile bancnote conțin o bandă 3D pe care sunt redate clopote ce se transformă în numărul „100” când hârtia este îndoită și imaginea unui clopot care își schimbă culoarea. Aceste elemente suplimentare de securitate fac ca și costul de tipărire să fie mai mare, 12 cenți per bucată, cu 3,5 cenți mai mult decât costul vechilor bancnote.

Valoarea totală a bancnotelor este de 110 miliarde dolari, ceea ce reprezintă peste 10 la sută din masa monetară totală a SUA, a cărei valoare este de aproximativ 930 miliarde dolari. Administrația americană s-a văzut nevoită să ceară retipărirea unor bancnote de tip vechi, cu semnătura fostului secretar al Trezoreriei din administrația George W. Bush, Henry Paulson, ceea ce, probabil, îi lasă un gust amar actualului deținător al funcției,  Timothy F. Geithner, care s-a văzut confruntat și cu eșecurile din programul de asistență a băncilor, cu dificultățile impunerii unor noi reguli financiare și cu probleme provocate de un context internațional mult mai complicat în relațiile economice cu alte state, se remarcă într-un articol publicat pe site-ul CNBC.

Rebuturi devenite comori

Bancnotele sau monedele cu defecte sunt, în general, retrase din circulație. Au existat însă situații, mai ales pentru denominații mici, în care erorile au fost considerate minore, iar banii au rămas în circulație, spre bucuria colecționarilor.

Site-ul coins.com a făcut un clasament al celor mai valoroase monede pe care americanii le pot avea în buzunar. Pe primul loc figurează monedele de un cent cu portretul lui Lincoln, bătute în 1969, având culoarea reversului dublată. Valoarea unei astfel de monede, extrem de rare, întrucât, inițial, Serviciul Secret le-a confiscat considerându-le false, poate depăși 35.000 dolari.

Pe locurile următoare se clasează alte monede de un cent cu defecte, bătute în 1970 și în 1972, valoarea lor fiind de aproximativ 3.000 de dolari, respectiv 500 de dolari. În topul curiozităților figurează și o monedă de 25 de cenți bătută în 2004 de statul Wisconsin, monedă pe care o plantă de porumb – simbolul statului – apare cu o frunză în plus. Valoarea acestor monede este de aproximativ 200-300 de dolari.

În Chile, mii de monede de 50 de pesos au fost bătute în 2008 cu o greșeală de ortografie, numele țării fiind scris „CHIIE”. Greșeala a fost observată abia anul trecut, iar monedele nu au fost retrase din circulație. Directorul Monetăriei Naționale chiliene a fost însă demis. Numele țării a fost scris greșit și pe prima monedă emisă în provincia irakiană Kurdistan.

În cazul banilor din hârtie, au fost găsite în circulație bancnote cu defecte provocate de îndoirea hârtiei în timpul tipăririi sau de erori de tăiere, peste sau sub limite. Trec mai ușor de controale bancnotele cu denominații mici, considerându-se că nu ar fi justificată, sub raport cost-valoare, retipărirea lor.

Monede deosebite

Cu ocazii speciale și în serii limitate au fost emise monede neobișnuite. Site-ul joelscoins.com enumeră câteva dintre acestea. Statul Palau a emis monede care au încorporate câte o perlă veritabilă, acoperită cu o capsulă de plastic, pentru protecție.

Monede emise în Insulele Cook conțin câte un fragment dintr-un meteorit descoperit în 1882, în Kansas. La Lourdes au fost emise monede care conțin apă sfințită din izvorul ce a început să curgă în locul indicat Bernadettei de către Fecioara Maria.

O monedă din argint emisă în Nauru slujește drept piedestal pentru o mică statuetă din aur a papei Ioan Paul al II-lea. Pinguinii au o monedă care le-a fost consacrată, realizată din argint și cristal în Insulele Sandwich. În Somalia au fost emise monede în formă de chitară și de motocicletă.

Doar o parte din banii unei țări există sub formă de bancnote sau monede. În cazul SUA, Rezerva Federală estimează că valoarea actuală a banilor lichizi este de 978 miliarde dolari, în timp ce valoarea totală a banilor, incluzând și conturile sau fondurile mutuale, este de aproximativ 8,8 trilioane dolari.

Dana HĂDĂREANU

Categorii
Escală în alte lumi trimitere stanga (cu foto)

SUA: În pat cu dușmanul

SUA: În pat cu dușmanul

Democrații și republicanii americani sunt „condamnați” să colaboreze

RESPINGERE. Alegătorii au sancţionat drastic politica preşedintelui democrat Barack Obama

După înfrângerea zdrobitoare suferită de democrați în alegerile de la jumătatea mandatului, președintele Barack Obama se confruntă cu o Cameră a Reprezentanților ostilă și cu un Senat mult mai neprietenos.

La aproape 20 de ani de când celebra butadă „Este economia, prostule!” a fost scrisă pe o tablă de la sediul de campanie din Little Rock a candidatului democrat de atunci la președinția SUA, Bill Clinton, lecția tot nu a fost învățată!

A fost nevoie de o „înfrângere zdrobitoare” (după propria caracterizare) a partidului său în alegerile de la jumătatea mandatului, pentru ca actualul președinte democrat, Barack Obama, să înțeleagă că „alegătorii vor ca noi (guvernanții – n.r.) să ne concentrăm asupra economiei și a locurilor de muncă”.

Sondajele indicau că acestea sunt principalele preocupări ale alegătorilor de mult timp, dar președintele Obama a reacționat de parcă abia descoperise America.

De altfel, în conferința de presă pe care a susținut-o imediat după clarificarea rezultatelor și a dimensiunilor dezastrului suferit de către democrați, Obama a încercat să joace cartea „izolării” președintelui de cetățenii obișnuiți, declarând că se simte prins în capcana Washingtonului.

Implicit, aceasta este încă o recunoaștere a eșecului din partea unui președinte care a ajuns la Casa Albă purtat de un val de entuziasm stârnit tocmai de promisiunea de a schimba modul în care se face politica, apropiind-o de cetățeni.

Entuziasmul față de promisiunea schimbării care a marcat alegerile din 2008 a fost înlocuit acum, la sfârșitul anului 2010, de dezamăgire.

Potrivit unui sondaj la ieșirea de la urne realizat pentru ABC News, citat de BBC, 73 la sută din alegători s-au declarat supărați sau dezamăgiți din cauza politicilor duse de Washington, iar 53 la sută consideră că acțiunile lui Barack Obama fac, pe termen lung, mai degrabă rău decât ajută America.

88 la sută din participanții la sondaj au declarat că economia a fost chestiunea care le-a influențat cel mai mult votul, cel puțin 50 la sută spunând că sunt foarte îngrijorați de modul în care merg lucrurile.

Trei din zece alegători au un membru al familiei care și-a pierdut locul de muncă în ultimii doi ani, șomajul atingând rata alarmantă de 9,6 la sută.

Promisiuni și așteptări

Republicanii, care au reușit să obțină în Camera Reprezentanților cea mai spectaculoasă răsturnare de forțe din ultimele șase decenii, nu au lăsat euforia să-i îndepărteze de la obiectivele lor.

Viitorul președinte al Camerei Reprezentanților, republicanul John Boehner, a afirmat în primul său discurs de după anunțarea rezultatelor că „nu este momentul să sărbătorim, ci să ne suflecăm mânecile” pentru a lucra.

Atât Boehner, cât și liderul republicanilor din Senat (minoritari, deși cu o poziție consolidată de cele șase locuri în plus față de legislatura precedentă), Mitch McConnell, au declarat că nu intenționează să facă prea multe concesii rivalilor democrați, a căror politică a fost descalificată de votul alegătorilor.

Într-o conferință pe care a susținut-o la Heritage Foundation, citată de AFP, McConnell a arătat că principalul obiectiv al partidului său îl constituie înfrângerea lui Obama în alegerile prezidențiale din 2012.

„Ar fi o prostie să ne așteptăm ca republicanii să poată remedia în întregime răul făcut de către democrați, atât timp cât democrații au dreptul de veto”, a afirmat McConnell, explicând că „aceasta nu înseamnă că republicanii au renunțat la ideea de a coopera cu președintele. Dar, dacă administrația dorește cooperare, va trebui să înceapă să vină în direcția noastră”.

„Președintele Obama trebuie să decidă dacă va respecta voința oamenilor și va lucra cu noi pentru a veni în întâmpinarea preocupărilor lor, sau va continua să meargă pe o cale pe care poporul a respins-o. Dacă ni se alătură în a-i asculta pe oameni și recunoaște dorința acestora de a avea un guvern mai mic și mai responsabil, se pot realiza multe”, a declarat și viitorul președinte al Camerei Reprezentanților, John Boehner, care a dat asigurări și că nu se va face nici un compromis cu Casa Albă în probleme-cheie.

Teste de voință și forță

Primul examen în fața alegătorilor va fi dat chiar în ultima sesiune a actualului legislativ, când trebuie să se decidă dacă se vor prelungi sau nu reducerile de taxe adoptate în timpul mandatului lui George W. Bush, reduceri care expiră pe 1 ianuarie 2011.

Republicanii susțin prelungirea reducerilor pentru toate categoriile, în timp ce democrații și președintele Obama nu sunt de acord cu reducerile acordate persoanelor cu un venit de peste 200.000 dolari pe an, respectiv familiilor cu peste 250.000 dolari pe an. În noua conjunctură, nu este exclus ca democrații să cedeze.

Imediat după alegeri, Obama a anunțat că renunță la legea privind reducerea emisiilor de carbon, o concesie importantă făcută republicanilor. În confruntarea cu Congresul, președintele pare să fi făcut primii pași înapoi.

Ambele părți se mențin intransigente pe poziții în privința legii asigurărilor de sănătate. În timp ce Obama și democrații susțin că doar în forma în care au propus-o această lege le-ar garanta tuturor americanilor, indiferent de vârstă, sex sau stare a sănătății, îngrijirea de care au nevoie și protecția în fața marilor companii de asigurări dornice de profit, republicanii afirmă că legea „va distruge locuri de muncă în America, va distruge cel mai bun sistem de sănătate din lume și va duce țara la faliment”.

Radicalizarea Congresului

Victoria republicanilor în alegeri este incontestabilă, dar aceștia vor avea de înfruntat opozanți mult mai radicali, întrucât pierderile cele mai mari ale democraților s-au înregistrat în rândul moderaților, cei mai dispuși să colaboreze cu dreapta.

Dana HĂDĂREANU

Categorii
Escală în alte lumi trimitere stanga (cu foto)

Pirații somalezi au început un nou sezon de „vânătoare”

Pirații somalezi au început un nou sezon de „vânătoare”

Nava japoneză Izumi a fost încercuită de pirați în largul apelor kenyene și, după câteva ore de rezistență din partea echipajului, atacatorii au reușit să urce la bord, preluând nava. Așa a început sezonul piraților.

Pirații somalezi au început un nou sezon de „vânătoare”, profitând de încetarea musonului, sinonimă cu o mare mai puțin agitată. Purtând jeanși de marcă sau costume de camuflaj noi-nouțe, ei și-au lansat din nou la apă ambarcațiunile rapide, echipate cu mitraliere, diferite arme de război și instalații de abordaj, cu unicul scop de a captura cât mai multe nave pentru a încasa răscumpărările cerute armatorilor pentru a elibera echipajele, vasele și, eventual, încărcăturile.

Sechestrarea navelor în largul apelor internaționale sau în apropierea  coastelor Africii de Est a devenit un adevărat „business” la care participă oameni din ce în ce mai bine antrenați și înarmați. Pentru că, fiind o „afacere” ilegală, ei se confruntă cu măsurile antipiraterie luate de navele străine. Anul trecut afacerile le-au mers foarte bine, obținând răscumpărări de zeci de mii de dolari, deși în zonă patrulează în permanență navele implicate în sistemul internațional antipiraterie.

Mutații pe „piața piraților”

Ani de zile, bandele de pirați somalezi, înarmați până în dinți, s-au mulțumit să deturneze nave în largul apelor fără să se amestece în războiul care macină țara. Se pare că lucrurile s-au schimbat și în „extrasezon” se lasă recrutați de autorități locale pentru a… securiza localitățile aflate pe coastă și a le împiedica să cadă în mâna insurgenților islamiști Al-Shabab.

Numai că alianța între piraterie și radicalismul islamist, două industrii în plină expansiune în Somalia, reprezintă un adevărat coșmar pentru Occident. Oficial, milițiile Shebab, afiliate la rețeaua Al-Qaeda și rivale cu Hezb al-Islam, afișează aceeași conduită față de piraterie. Există clanuri și subclanuri legate de combatanții integriști somalezi care se înțeleg foarte bine cu pirații. O frăție care aduce profituri uriașe acestor structuri de crimă organizată.

Camerele blindate, o „rețetă” sigură

Noul sezon al tâlharilor mării aduce o nouă tendință în ce privește lupta antipiraterie – piesele securizate la bordul navelor de marfă.
Zilele trecute, urcați la bordul unui cargo elen, un grup de pirați au avut surpriza, neplăcută pentru ei, de a constata că echipajul ucrainean se închisese într-o cameră blindată, în prealabil oprind motoarele vasului. Incapabili să ducă vasul spre mal, fără mijloc de presiune asupra armatorului, neținând ostatic echipajul, pirații au preferat să părăsească nava, evitând să se expună unei intervenții militare.

Experții în piraterie estimează că astfel de camere blindate,  a căror instalare nu este costisitoare, sunt eficiente. Este un fel de citadelă bine aprovizionată, în așa fel încât echipajul să poată rezista,  între cinci și șapte zile, până la venirea „cavaleriei”, navele militare care patrulează în apele periculoase pentru a susține vapoarele vizate de pirați. Dacă pirații urcă la bordul unui vas fără curent electric și fără echipaj, vor pleca în căutarea altuia.

Gabriela ANGHEL

Categorii
Escală în alte lumi trimitere stanga (cu foto)

Jakarta: soluția antiaglomerație

Jakarta: soluția antiaglomerație

Blocajele de trafic din Jakarta ar putea duce la mutarea capitalei Indoneziei

COȘMAR. Viteza medie a vehiculelor în Jakarta este de sub 10 km/h

În fiecare zi, peste 500 de automobile și 1.500 de motociclete noi se adaugă celor aproximativ 6,7 milioane de vehicule aflate în circulație în capitala indoneziană Jakarta. Din cauza aglomerației și a blocajelor de trafic, viteza medie este de sub 10 kilometri pe oră, valoarea estimată a combustibilului și a timpului irosite fiind de peste un miliard de euro pe an.

Infrastructura Jakartei, cel mai mare oraș din lume fără metrou, este depășită.

Luna trecută, o porțiune de 100 de metri dintr-o autostradă cu patru benzi a căzut într-un râu, iar taluzul de 125 de metri al unuia dintre zecile de canale construite în urmă cu aproape un secol s-a prăbușit.

În încercarea de a reduce numărul de automobile din trafic, au fost instituite benzi speciale pentru vehiculele cu mai mulți ocupanți. Această măsură nu numai că nu a ajutat circulația, ci a dus și la apariția unei noi îndeletniciri: cea de „pasager profesionist”.

La intrarea pe arterele cu benzi pentru vehicule cu mai mulți ocupanți, adolescenți sau mame tinere cu copii în brațe își oferă serviciile, pentru echivalentul unui dolar, șoferilor grăbiți.

Cum problema aglomerației pare să nu aibă soluție, președintele Indoneziei, Susilo Bambang Yudhoyono, a făcut o propunere radicală: mutarea capitalei.

Costul estimat la 11 miliarde  dolari și durata materializării proiectului, de circa 10 ani, sunt însă obstacole majore.

Ceva trebuie făcut însă înainte ca orașul cu 10 milioane de locuitori să intre în colaps.

Dana HĂDĂREANU

Categorii
Escală în alte lumi

„Sora” Pământului

„Sora” Pământului

O planetă locuibilă, comparabilă cu Pământul, a fost descoperită orbitând în jurul unei stele pitice roșie, Gliese 581, la 20 de ani-lumină. Planeta se află în acea zonă din jurul unei stele în care temperaturile permit formarea apei lichide.

„Descoperirile noastre furnizează date convingătoare în sprijinul ipotezei că planeta este locuibilă”, a declarat Steven Vogt, astronom la Universitatea din California.

„Faptul că am putut detecta această planetă atât de repede și atât de aproape ne arată că planetele de acest gen sunt destul de numeroase”, a adăugat cercetătorul.

Dacă datele inițiale se confirmă, această planetă, denumită Gliese 581g, ar fi corpul ceresc cel mai asemănător Pământului descoperit într-un alt sistem solar.

Astronomii au descoperit până acum peste 400 de planete în afara sistemului nostru solar, dar cele mai multe dintre acestea sunt giganți gazoși, care nu ar putea adăposti viață în forma pe care o cunoaștem.

Gliese 581g are o masă de trei sau patru ori mai mare decât a Pământului și o perioadă de revoluție de 37 de zile.

Dana HĂDĂREANU

Categorii
Escală în alte lumi

Elisabeta a II-a a pierdut un privilegiu regal

Elisabeta a II-a a pierdut un privilegiu regal

Dezvăluirea urmărilor unui acord secret între guvern și Casa regală


PROFIT. Vizitarea Palatului Buckingham aduce anual un profit de peste 600 de milioane de euro

Presa britanică a dezvăluit existența unui acord secret datând din 2006, convenit între guvernul laburist al lui Tony Blair și Casa regală de Windsor, prin care regina pierde controlul finanțelor palatelor.

În urma disputelor financiare între guvernul laburist al lui Tony Blair și Casa regală britanică, în 2006 a fost semnat un document secret în virtutea căruia regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a cedat executivului controlul ultim al finanțelor palatelor sale.

Un „memorandum financiar” semnat între monarh și guvern stabilește reguli foarte stricte privind gestiunea celor 38,2 milioane lire sterline (45 milioane euro) pe care parlamentul le alocă în fiecare an pentru personalul și întreținerea palatelor pe care le ocupă regina, în special palatele Buckingham din Londra și Windsor din vestul capitalei britanice.

Acordul prevede că, în cazul „divergențelor insurmontabile, guvernul este în drept să înceteze plata subvențiilor” și să asigure direct gestiunea întreținerii palatelor regale.

BANI. Casa regală de Windsor este una dintre familiile regale cele mai bogate din lume, iar regina Elisabeta a II-a este moștenitoarea unei averi familiale de 340 milioane euro.

Prin acest acord păstrat secret, regina a pierdut unul dintre ultimele privilegii regale care îi rămăseseră, nemaiavând controlul absolut al finanțelor sale, trebuind să justifice statului modul în care cheltuiește subvenția anuală.

În afara bugetului pentru întreținerea palatelor regale, guvernul decide și cheltuielile curente ale reginei și ale soțului său, prințul Philip. Această subvenție a fost înghețată după 1990 la 7,9 milioane lire sterline (9,2 milioane euro).

Gary Slapper, profesor de drept la Open University, declara că acordul „reprezintă un adio formal față de unul dintre vestigiile puterii monarhice” în țară. Iar Sunday Times estimează că documentul îi conferă guvernului „puteri considerabile de pârghie într-o perioadă de austeritate financiară, cu alte cuvinte, o poate obliga pe regină să-și reducă cheltuielile sau să recurgă la considerabila avere personală”.

Cotidianul The Independent a obținut sute de scrisori schimbate între suverana britanică și guvern, care relevă eforturile repetate ale familiei regale pentru a obține suplimentări bugetare pentru refacerea sistemelor de încălzire și acoperișurilor palatelor Buckingham și Windsor. În van.

Chiar în timpul anilor de boom economic, puterea laburistă a refuzat întotdeauna să cedeze acestor presiuni și în 2005 a decis să trimită experți contabili la Buckingham, pentru a examina în detaliu cheltuielile regale.

Disensiunile și cererile de suplimentare a subvenției sunt recurente și guvernul Blair a semnat în 2006 acest „memorandum” care prevede că în cazul divergențelor ce nu pot fi depășite preia controlul financiar al palatelor.

Un studiu demonstrează că locurile legate de monarhia britanică generează anual peste 600 milioane  euro din partea turiștilor străini. Potrivit cifrelor, la costul monarhiei, de 44 milioane euro anual, adică 0,75 euro pe cap de locuitor, instituția monarhică aduce 9,80 euro anual pe cap de locuitor. De 30 de ori mai mult decât primește!

Cei mai bogați suverani din lume

Potrivit revistei americane Forbes, sultanul Bruneiului deține primul loc în clasamentul mondial al celor mai bogați suverani, cu o avere personală de 22 miliarde dolari, de 32 de ori mai mult decât regina Marii Britanii. Elisabeta a II-a ocupă abia locul 11 în palmaresul Forbes din 2008, cu o avere estimată la 600 milioane dolari.

Peste o treime din suveranii menționați, șase mai precis, conduc teritorii bogate în petrol din Orientul Mijlociu – emirul Qatarului, regele Arabiei Saudite și suveranul din Dubai. Cel mai bogat suveran din regiune este Cheick Khalifa bin Zayed Al Nahyan, pe locul al doilea în clasament – 21 miliarde dolari –, care conduce minusculul emirat Abu Dhabi, unde se află o zecime din rezervele mondiale de „aur negru”.

Cel mai tânăr suveran de pe listă, singurul monarh reprezentând Africa Subsahariană, este regele din Swaziland, 39 de ani, cu o avere de 200 milioane dolari.

Gabriela ANGHEL

Categorii
Escală în alte lumi

Secrete la Phenian

Secrete la Phenian

Un fiu misterios va asigura dinastia Kim

SUCCESIUNE. Unii l-au confundat pe Kim Jong-Chul, fiul cel mare al conducătorului de la Pohenian, cu Kim Jung-Un

În cea mai închisă țară din lume, Coreea de Nord, se pregătește în secret succesiunea lui Kim Jong-Il cu cel mai tânăr dintre fiii săi, Kim Jung-Un, și el o figură misterioasă.

După multe amânări care au făcut loc unui val de speculații din partea observatorilor spațiului nord-coreean, Partidul Comunist, unic la putere în Coreea de Nord, a anunțat că reuniunea sa excepțională va avea loc la finele lunii septembrie.

Este vorba despre prima reuniune oficială a partidului după 1966 și analiștii susțin că scopul este alegerea noii conduceri și succesiunea liderului nord-coreean, Kim Jong-Il.

Responsabilii partidului s-au mai reunit în 1980 pentru a-l confirma pe Kim Jong-Il ca moștenitor al tatălui său, Kim Il-Sung. Printre motivele amânărilor, analiștii au evocat o bruscă degradare a sănătății liderului nord-coreean, dar și posibile discordii grave în sferele înalte ale puterii legate de succesiune.

Kim Jong-Il

Kim Jong-Il, 68 de ani, a suferit un atac cerebral în august 2008 și are probleme renale și diabet, iar sănătatea precară l-a silit să accelereze pregătirile succesiunii sale.

Conferința partidului ar urma să confere posturile-cheie ale formațiunii unice la putere unor persoane apropiate tânărului Kim Jung-Un – cel mai mic dintre fiii dictatorului –, între care cumnatul „liderului iubitȚ, Jang Song-Thaek.

Pentru moment, Kim Jung-Un ar urma să stea în umbră, Coreea de Nord trebuind să facă față unor noi penurii alimentare după inundațiile din vară, pe fondul unei economii în ruine. El ar urma să obțină un post oficial în ierarhie, tatăl său lăsându-i locul după moarte.
Kim Jung-Un este un fiu misterios, fiind știute prea puține lucruri despre el. Singura fotografie datează de când avea zece ani și, potrivit serviciilor secrete sud-coreene, tânărul s-a născut în 1982, mama sa fiind a treia soție a lui Kim Jong-Il, o dansatoare de origine japoneză, decedată în urma unui cancer.

A fost format în instituții de învățământ din Elveția, unde a devenit un mare iubitor de baschet. Într-un regim unde cultul personalității a fost dus la paroxism, aparatul de propagandă a pregătit ascensiunea tânărului fiu al lui Kim, care va fi numit „tânărul căpitan” sau „tânărul general”.

În august Kim Jong-Il a făcut o călătorie în China însoțit de cel mai tânăr fiu, pentru a pregăti succesiunea, și experții arată că a obținut susținerea Beijingului.

Gabriela ANGHEL