Crăciunul la Casa Albă

Categories Escală în alte lumiPosted on

Crăciunul la Casa Albă

Site-ul ChristmasArchives.org include o cronică a modului în care a fost sărbătorit Crăciunul la reședința oficială a președintelui SUA, respectându-se tradiția, dar și obiceiurile și gusturile fiecăruia.

Tradiție. Aprinderea luminilor în bradul de Crăciun de la Casa Albă dă startul festivităților

Proprietatea situată la numărul 1600 în Pennsylvania Avenue din Washington a devenit reședința oficială prezidențială o dată cu începerea mandatului celui de-al doilea președinte american, John Adams (în funcție între 1797 și 1801). Pe atunci, reședința era cunoscută, simplu, drept „Casa Președintelui”, denumirea de Casa Albă încetățenindu-se mai târziu.

John Adams este primul care a organizat aici, de Crăciun, o petrecere pentru copii, „gazda” fiind nepoata lui, Susannah. Potrivit relatărilor păstrate cu grijă în arhive, ca la orice petrecere pentru copii, nu au lipsit poznele: unul dintre invitați a spart un vas de jucărie de-al micuței Susannah, iar aceasta, drept răzbunare, a mușcat nasul păpușii din ceară dăruite de oaspetele ghinionist sau neatent.

Primul pom de Crăciun de la Casa Albă a fost unul modelat din zahăr, înconjurat de animale din înghețată, preparat în 1835 de chef-ul francez al președintelui Andrew Jackson. Cel de-al 14-lea președinte al SUA, Franklin Pierce, a fost primul care, în 1856, a împodobit un brad adevărat de Crăciun la Casa Albă, ajutat de un grup de copii de la Şcoala de Duminică din Washington.

În 1895, președintele Grover Cleveland a folosit pentru prima dată beculețe electrice în pomul de Crăciun, după ce, în 1889, Benjamin Harrison folosise lumânări.

Președintele Bucanan a rămas în anale pentru cea mai neconvențională – mai ales pentru acele timpuri – petrecere de Crăciun. În 1857, el a dat la Casa Albă o petrecere pentru 30 de indieni americani din triburile Poncas, Pawnees și Pottowatomies.

S-a consemnat că, în timp ce indienii din tribul Pottowatomies au venit îmbrăcați în costume convenționale, cei din triburile Poncas și Pawnees au venit în ținuta ceremonială tradițională, care implica „multă vopsea și pene”.

Sărbători în vreme de război și de criză

În plin Război Civil, în 1862, Abraham Lincoln și-a petrecut al doilea Crăciun ca președinte vizitând câteva dintre cele 46 de spitale militare din jurul Washingtonului. Documentele consemnează că la cina de Crăciun soldații răniți au primit friptură de curcan și plăcinte cu carne de pui. Doi ani mai târziu, în 1864, Lincoln a primit un „dar” de Crăciun de la generalul Sherman: o telegramă care anunța căderea orașului Savannah din Georgia.

În Ajunul Crăciunului din 1929, a izbucnit un incendiu în West Wing (Aripa de Vest) a Casei Albe, unde se află birourile administrației prezidențiale. Semn rău, au spus mulți și, din păcate, nu s-au înșelat, pentru că Marea Criză care începuse de câteva luni avea să facă ravagii. După un an, în 1930, situația era atât de gravă, încât soția președintelui Herbert C. Hoover a organizat o petrecere de Crăciun specială: în invitație, oaspeții erau rugați ca, în loc să se aștepte să primească daruri, să „îl ajute pe Moș Crăciun, care a transmis că nu va mai putea singur să aibă grijă de toți băiețeii și de toate fetițele”, și să aducă ei daruri: îmbrăcăminte, bunătăți și jucării pentru copii.

Inițiativa Primei Doamne a avut un mare succes, adunându-se o mulțime de daruri. Lipsa cadourilor pentru invitați a fost compensată de un concert al fanfarei Infanteriei Marine, iar copiii care au venit la petrecere s-au distrat cu trâmbițe, tobe și alte jucărioare ieftine și zgomotoase.

În 1981, Ronald și Nancy Reagan au organizat o petrecere pentru copii cu deficiențe de auz, având ca invitați-vedete doi membri cu astfel de probleme ai celebrei familii de artiști Osmond. Prima Doamnă a învățat câteva fraze în limbajul semnelor, iar în discursul său de Crăciun din acel an președintele a acordat o mare atenție copiilor: „Crăciunul înseamnă atât de mult datorită unui copil special.

Dar Crăciunul ne amintește, de asemenea, că toți copiii sunt speciali, că ei sunt daruri de la Dumnezeu, daruri neprețuite care înseamnă mai mult decât orice dar care poate fi cumpărat cu bani. În dragostea și în râsul lor, în speranțele pe care ni le punem în viitorul lor se află adevărata semnificație a Crăciunului”.

Căsuța de turtă dulce

Cea mai recentă descriere a unui Crăciun la Casa Albă de pe site-ul www.ChristmasArchives.org datează din 1997, când președinte era Bill Clinton. Tema decorațiunilor din acel an în reședința prezidențială a fost „Crăciunul în imaginația copiilor”.

Prin urmare, Sala Dineurilor de Stat a devenit casa lui Moș Crăciun, cu „o căsuță tradițională din turtă dulce… o căsuță în stil victorian, cu atelierul Moșului, grajdurile renilor și Moș Crăciun în sania lui pregătindu-se de decolare de pe acoperiș. În atelier se pot vedea elfii lui Moș Crăciun muncind harnici, înconjurați de jucării făcute din zahăr, marțipan și ciocolată”.

Pentru această „capodoperă delicioasă, comestibilă în totalitate”, cofetarul-șef de la Casa Albă a folosit aproximativ 40 kg de turtă dulce, 20 kg de ciocolată și 5 kg de marțipan, în arhive fiind păstrate nu doar descrierea detaliată, ci și rețeta de turtă dulce și modul de preparare.

A 88-a ceremonie

Alături de soția lui, de cele două fiice și de „bunica-șefă“ (cum a numit-o chiar el în discurs), președintele Barack Obama a oficiat cea de-a 88-a ceremonie de aprindere a luminilor din bradul împodobit la Casa Albă. Nu a lipsit nici câinele Bo, care, susțin martorii și presa, a stârnit aplauze mai entuziaste decât președintele, a cărui popularitate este în scădere.

Dana HĂDĂREANU