Categorii
Escală în alte lumi trimitere dreapta

Sânge și haos în Egipt

Sânge și haos în Egipt

Egiptul, zguduit de cutremurul provocat de  uriașele mișcări populare de protest contra sărăciei și corupției, a devenit subiect de îngrijorare pentru cancelariile occidentale, evocându-se incertitudinea unei perioade post-Mubarak.

Peste 150 de morți, 4.000 de răniți, tancuri pe străzi, evadarea a mii de deținuți și jafurile bandelor înarmate care au atacat chiar locuințe, precum și retragerea poliției de pe străzi au dus la un adevărat haos în Cairo. Piața Tahrir și alte locuri-cheie din Cairo și din orașele egiptene arată ca niște teatre de război. Și este vorba chiar de un război, unul al furiei contra unui regim care nu a făcut nimic pentru a eradica sărăcia, dar a favorizat corupția.

Egiptul poartă cicatricile unei săptămâni de revolte contra regimului și a președintelui Hosni Mubarak, a cărui plecare este cerută imperios de miile de protestatari, deveniți de neoprit chiar și de tancurile armatei desfășurate pe străzi. Nici în Cairo și nici în celelalte mari orașe egiptene populația nu are gând să renunțe la revendicarea devenită dominantă: „Jos Mubarak”.

Susținut de Occident, Mubarak încearcă să potolească strada. A schimbat guvernul, a numit un vicepreședinte în persoana generalului Suleiman, pilonul sistemului de securitate în țară. Egiptenii au reacționat și mai violent și opoziția a chemat la grevă generală.  Vorbind despre „începutul unei ere noi”, liderul opoziției, Mohamed ElBaradei (premiul Nobel pentru Pace și fost director al AIEA), le-a cerut egiptenilor „răbdare, pentru că schimbarea va veni”. El a fost mandatat de Frații musulmani și de alte mișcări de opoziție să „negocieze” cu regimul Mubarak.

SUA și UE au cerut președintelui egiptean să acționeze fără violență contra populației şi în direcția reformelor. Dar Washingtonul a schimbat tonul și a  vorbit despre o „tranziție” pașnică, excluzând totuși suspendarea ajutorului către aliatul lor. Egiptul înseamnă asigurarea securității Canalului Suez, înseamnă petrol, înseamnă pacea cu Israelul, iar schimbarea lui Mubarak reprezintă o miză cu mari implicații regionale.

O pace fragilă

Israelul consideră prioritare salvgardarea acordului său de pace cu Cairo și „stabilitatea și securitatea” într-o regiune unde tensiunile se acumulează progresiv.

Gabriela ANGHEL