ARGUMENT, de Dan Stanca: Șapte
Nu este vorba de filmul lui David Fincher, „Seven”, ci de cele șapte destinații din viața fiecărui om. Unele îl atrag, altele dimpotrivă îl resping. Spre unele se duce cu bucurie, spre celelalte cu oroare. Mai există una singură care, în mod paradoxal, împletește plăcerea cu oroarea, dorința cu teama, atracția cu respingerea. Dar să vedem care sunt acestea.
Cele trei destinații spre care omul se îndreaptă cu plăcere, bucurie, interes sunt, fără a le ierahiza, deoarece subiecții le pun în ordinea care le convine lor, următoarele: biblioteca, sala de spectacol, cârciuma. În aceste locuri, spus pe șleau, omul se simte bine.
Evident, cârciuma poate să include și un salon de servicii erotice, de la sine înțeles. De ce în aceste locuri omul se simte cel mai bine? Răspunsul e simplu. Fiindcă uită de sine.
Citind, studiind, lăsându-se furat de pagina scrisă, pe nesimțite iese din perimetrul îngust al grijilor de fiecare zi și zboară spre un orizont care-i stimulează atât inteligența cât și sensibilitatea.
Plăcerea aceasta poate fi amplificată în cazul vizionării unui spectacol, fie el teatru, film, balet, operă, concert simfonic, dar și sportiv. De aceea am inclus sala de spectacole. Iar cârciuma nu mai are nevoie de nici o argumentare.
Aici fug toți cei care s-au săturat de o minte trează și de o inimă tristă. Cârciuma este pentru toți și de aceea reprezintă cea mai bună formă de omogenizare a populației. Beau și academicienii, și oamenii fără carte, beau toți în mod democratic, obținând însă delicii diferite de la caz la caz.
Urmează cealaltă categorie. Locurile unde ne e groază să ne ducem. Care sunt acestea? Spitalul, banca și tribunalul. Sunt tot în număr de trei. De spital fugim, și, când suntem sănătoși, nici nu ne gândim că poate exista așa ceva pe fața pământului. Sau nu e pentru noi.
La bancă iarăși nu ne place să ajungem. Scadențe, rate , clauze contractuale care ne pot păcăli. Evident, sunt și cei care câștigă, dar aceasta este altceva.
Banca înseamnă bani, cu alte cuvinte trezirea brutală la realitate și printre griji.
Și în sfârșit, last but not least, tribunalul, judecătoria, loc la fel de odios, despre care teoria spune că ar aparține legii, de fapt e al fărădelegii, infractori, dar și oameni cinstiți-victime ajung pe mâna magistraților și avocaților care pilotează un infern necruțător.
Am ajuns la punctul terminus al acestei călătorii. Care este cel de-al șaptetea loc, care nu intră în nici una din categoriile amintite tocmai prin faptul că reușește să le împletească?
Poate ați ghicit. Este biserica, adică acel spațiu care ne asigură contactul cu cealaltă lume. Aici omul nici nu se bucură, nici ne se întristează. Sau amândouă stările sufletești se contopesc într-un mod indiscernabil.
Către biserică ne ducem atât atrași cât și înhibați. Biserica ne pune în fața necunoscutului față de care avem sentimentele amestecate. Este plăcere și oroare, fericire și spaimă, uitare de sine, dar și maximă trezie.
Înseamnă mult mai mult decât toate cele șase destinații anterioare. Înseamnă mai mult, fiindcă nu e numai pământ.
Dan STANCA
