Categorii
Reportaj trimitere stanga (cu foto)

Roșia Montană, povestea vestigiilor salvate

Roșia Montană, povestea vestigiilor salvate

Almaşu Mare, Bucium, Brad, Băiţa şi lista ar putea continua. Ca şi la Roşia Montană, şi în aceste localităţi există galerii romane neprotejate, fără ca vreo organizaţie ecologistă să se preocupe însă de soarta lor.

Galeria romană Cătălina Monulești, monument istoric

Galeriile miniere de la Roşia Montană, datând din perioada romană, sunt unice în Europa, ba chiar şi în lume, şi ar trebui protejate, prin includerea lor în patrimoniul UNESCO. În esenţă, asta susţin contestatarii proiectului minier de la Roşia Montană (derulat de Roșia Montană Gold Corporation) în frunte cu fostul director al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, Ioan Piso.

„Avem cele mai impresionante galerii miniere din întreaga lume, in timp ce monumente mult mai modeste se afla în patrimoniul UNESCO. Aceste galerii sunt importante pentru istorie, deoarece în antichitate minele romane din Apuseni au fost principala sursă de aur pentru Imperiu, iar mai târziu, până la descoperirea Americii, au devenit cele mai importante din Europa. Ar fi obligaţia autorităţilor române să ceară trecerea lor sub protecţia UNESCO”, susţine Piso.

140 km. de galerii

Într-adevăr, la Roşia Montană au fost identificate până în momentul de faţă peste 140 km de galerii, dintre care şapte kilometri, prin adunarea tuturor fragmentelor discontinue, de maximum câteva sute de metri fiecare, au fost atribuite perioadei romane. Numeroşi versanţi ai Munţilor Apuseni prezenţi în jurul micii aşezări din judeţul Alba se prezintă privitorului ca nişte uriaşi faguri, piatra fiind străbătută de o puzderie de tunele, săpate de-a lungul secolelor de generaţii întregi de căutători de aur. Multe dintre aceste galerii nu diferă însă una faţă de cealaltă, fiind evident caracterul repetitiv.

În plus, unele galerii sunt inaccesibile sau nesigure. Numai pentru masivul Cârnic, costul de stabilizare şi punere în valoare a fost estimat la 150 milioane de euro. Apoi, va fi necesară o alocaţie anuală de aproximativ un milion de euro pentru întreţinerea acestor amenajări ale galeriilor miniere, bani pe care este greu de crezut că statul român îi va putea asigura.

Situri similare, lăsate în paragină

Cât despre unicitatea sitului, lucrurile sunt mai mult decât discutabile. La Almaşu Mare, Bucium (judeţul Alba), Brad sau Ruda-Barza (judeţul Hunedoara), alte zeci de kilometri de galerii romane similare, cu potenţial arheologic comparabil, sunt pur şi simplu uitate de autorităţi, fiind neprotejate şi deschise.

Statul român nu a investit nici un leu în protejarea acestor situri, dar nici nu a fost presat să facă acest lucru de arheologi, activişti ai organizaţiilor ecologiste sau de muzeografi. Peste galeria Petru şi Pavel de la Bucium sau peste Treptele romane de la Brad s-a aşternut tăcerea uitării.

Acestea sunt numai siturile din România similare ca încărcătură arheologică celor de la Roşia Montană. În Europa şi în Africa există 47 de situri asemănătoare celor din Munţii Apuseni. Printre acestea, vestul Britanniei (în sudul Ţării Galilor), Aquitania, din vestul Franţei, Tarraconensis, Lusitania, Baetica, din nord-vestul Spaniei şi Portugaliei, sau Aegyptus, situat în sud-estul Egiptului. Ba chiar şi în ţările din jurul României, ca Austria, Slovenia, Bosnia, Albania şi Bulgaria există situri de unde cândva s-a extras minereu aurifer, cum ar fi Noricum, Pannonia, Dalmatia sau Moesia Superior.

Ce va urma la Roşia Montană

Proiectul minier derulat la Roşia Montană de RMGC are o importantă componentă de patrimoniu, care vizează şi protejarea galeriilor, inclusiv a celor datând din perioada romană.

Galeriile romane şi sistemul de evacuare a apelor subterane din zona Păru Carpeni sunt în momentul de faţă în curs de cercetare şi urmează a fi amenajate pentru vizitare. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu zona protejată Piatra Corbului, pe o suprafaţă de 5,2 hectare, atât la suprafaţă cât şi în subteran.

Măsuri primare de protecţie au fost luate şi în zona protejată Tău Găuri, pe o suprafaţă de 2,5 hectare, unde monumentul funerar roman descoperit este în curs de restaurare, în scopul includerii lui în circuitul turistic.
De asemenea, Cariera Orlea va fi reabilitată integral, prin refacerea formei iniţiale. În ceea ce priveşte Cariera Cetate, aceasta va fi ecologizată şi umplută cu apă, în coformitate cu normele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM).

În fine, galeriile care vor fi afectate de proiectul minier vor fi reconstituite la scara 1:1 (replici în mărime naturală), totul în conformitate cu recomandările specialiştilor. Metoda construirii replicilor nu este nouă, ea fiind deja utilizată cu succes la Killhope, în Scoţia, la Lascaux şi Cosquer (Franţa), dar şi la Rio Tinto (Spania).

Cercetări arheologice

Încă din anul 2001, la Roşia Montană a fost iniţiat, prin ordin al Ministrului Culturii, Programul naţional de cercetare Alburnus Maior, în cadrul căruia s-au desfăşurat cercetări arheologice în toate zonele de impact ale proiectului minier. În urma acestor cercetări, au fost delimitate 13 situri arheologice.

Pe baza rezultatelor obţinute, au fost impuse zone de protecţie, iar monumentele sunt conservate in situ, modificându-se limitele stabilite iniţial pentru obiectivele industriale. Descărcarea de sarcină arheologică a fost propusă de specialişti independenţi, evaluată de Comisia Naţională de Arheologie, iar Ministerul Culturii a eliberat documentele pentru descoperirile cu caracter comun Daciei romane.

Până în prezent, Roşia Montană Gold Corporation a cheltuit peste 11 milioane de dolari pentru cercetarea şi conservarea patrimoniului cultural. La acest efort au participat 80 de cercetători (arheologi, restauratori, arhitecţi, istorici, etnografi, sociologi şi geologi), precum şi 300 de muncitori localnici în fiecare an.

La Eisenerz (Austria), turismul este posibil numai datorită minei și în paralel cu mina

Modelul austriac

O comunitate asemănătoare celei de la Roşia Montană se află în localitatea austriacă Eisenerz. Aici, turismul este posibil numai datorită minei şi în paralel cu mina. Moştenirea culturală şi patrimoniul industrial sunt puse în valoare şi aduc beneficii economice importante comunităţii locale.

La Eisenerz funcţionează o carieră de extragere a fierului, denumită Muntele de Pâine, de unde numai până în 2001 s-a realizat o producţie de 235 Mt. Potrivit evaluărilor specialiştilor, mina va fi închisă undeva între anii 2015 şi 2020. Până atunci, primăria localităţii doreşte conservarea peisajului actual, acesta fiind chiar principala atracţie turistică a oraşului, aşezare care datează din secolul XVIII.

Similitudinile cu Roşia Montană nu sunt puţine. La Eisenerz există mai multe clădiri clasate ca monument istoric, unele dintre ele fiind situate foarte aproape de exploatarea minieră actuală. În urmă cu nouă ani de zile, în contextul necesităţii de a continua mineritul la suprafaţă, în carieră, a fost pus în aplicare un plan de relocare a caselor şi familiilor din imediata apropiere a minei. Aceasta se poate vizita, pentru că a devenit principala atracţie a locului, fiind înregistraţi zilnic câteva sute de turişti.

În plus, în mica localitate austriacă se organizează concursuri sportive şi concerte. Pista de atletism are 12,5 km lungime. Anual, din vânzarea biletelor către turişti comunitatea încasează peste două milioane de euro.

La Almaşu Mare, Bucium (judeţul Alba), Brad sau Ruda-Barza (judeţul Hunedoara), zeci de kilometri de galerii romane similare cu cele de la Roșia Montană, cu potenţial arheologic comparabil, sunt pur şi simplu uitate, fiind neprotejate şi deschise.

Legalitatea primului certificat de urbanism al Proiectului Roșia Montană, confirmată irevocabil

Curtea de Apel Alba a respins  cererea de anulare a Certificatului de urbanism 68/2004, eliberat pentru Roșia Montană Gold Corporation de către Consiliul Județean Alba. Astfel este reiterată decizia Tribunalului Alba din luna iunie 2010. Cererea de anulare a fost introdusă de Asociația Alburnus Maior și de Centrul de Resurse Juridice.

Certificatul de urbanism 68/2004 a fost eliberat înainte de elaborarea studiului de impact asupra mediului pentru Proiectul Roșia Montană. Decizia – definitivă și irevocabilă – confirmă astfel validitatea și legalitatea documentului emis către RMGC.

„Ca urmare a succeselor consecutive în justiție și a reluării analizei raportului de evaluare a impactului asupra mediului, ne exprimăm încrederea că analiza va confirma faptul că Proiectul Roșia Montană a fost elaborat la cele mai înalte standarde internaționale, astfel încât să devină un model de operațiune minieră. Atât din punct de vedere tehnic, cât și din perspectiva dezvoltării comunității locale, mina de la Roșia Montană va fi un model pe care orice proiect minier ulterior îl va urma”, declară Dragoș Tănase, director general al RMGC.

Proiectul minier de la Roșia Montană va aduce peste  patru miliarde dolari americani în economia României, în mod nemijlocit, ceea ce va duce la o contribuție totală potențială la PIB de 19 miliarde dolari, incluzând efectele de multiplicare, conform estimărilor recente ale specialiștilor britanici de la Oxford Policy Management.

Proiectul va genera mii de locuri de muncă respectând legislația de mediu din România și Uniunea Europeană și contribuind, în același timp, la conservarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural.

Adrian BĂRBULESCU

Daniel POPA