EXCLUSIV – FALS ŞI UZ DE FALS? MAFIA RETROCEDĂRILOR IMOBILIARE, din judeţul Constanţa, prezintă instanţelor şi comisiilor competente ACELAŞI ACT – UNICAT ÎN… FORME DIFERITE! Judecătoria nu observă… (Partea a treia)

Categories Dosarele TimpulPosted on

În primele două episoade ale anchetei noastre jurnalistice, privitoare la modul de operare al MAFIEI RETROCEDĂRILOR IMOBILIARE (pe întreg lanţul circular: Comisie Locală de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor – Comisie Judeţeană omoloagă – Prefect – Justiţie – din nou Instituţia Prefectului – Comisie Judeţeană – Comisie Locală), am detaliat un caz din comuna Lumina, judeţul Constanţa. În respectiva speţă, incidenţele PENALE (adică ABUZURILE şi ILEGALITĂŢILE, care ar trebui să aibă consecinţe penale!) par a-l viza, mai degrabă, pe actualul prefect, Eugen Bola (poreclit, în poporul constănţean,… “EBOLA”, după numele ucigătorului virus din Africa!), decât pe revendicatori.

Desigur, chiar dacă în cauzele CIVILE, de acest tip, “REA CREDINŢA” (în sens juridic), în solicitarea şi argumentarea – dovedirea dreptului, este mai dificil de probat şi mai greu de încadrat în Codul Penal, tot s-ar găsi, pentru un procuror atent, conştiincios şi, mai ales,… CORECT!), probe care să ducă la sancţiuni penale.
De exemplu, declaraţiile unor martori, folosiţi de către revendicatori pentru dovedirea drepturilor lor de proprietate (ÎN SPECIAL ÎN LEGĂTURĂ CU AMPLASAMENTUL TERENULUI VIZAT!), s-ar putea incrimina, la o puricare amănunţită, ca fiind SPERJURURI, în toată puterea, juridic – penală, a cuvântului!

Oricum, în cazul Lumina – Sibioara, cel care face de râs Instituţia Prefectului este însuşi… titularul postului, prefectul judeţului Constanţa, E.Bola, care, în zelul său de a-şi servi prietenii, personali sau politici, încalcă şi limitele statutului şi “fişei postului” său, şi pe cele ale legii, comiţând ABUZURI şi incitând la comiterea de ILEGALITĂŢI, SANCŢIONABILE PENAL!

La Mihail Kogălniceanu, însă, deja, o dăm pe “d’alea grele”: sperjurul e negustorie cinstită, pe lângă… falsul (şi uzul de fals) în acte!

Aşa cum am avertizat, în cazul pe care începem să-l abordăm astăzi, de la Mihail Kogălniceanu, nu mai vorbim “doar” de mărturii ori declaraţii false, CI CHIAR DE UNA DINTRE CELE MAI GRAVE INFRACŢIUNI (PEDEPSITĂ CA ATARE DE LEGILE PENALE): FALSURI (şi încă grosolane!), ÎN ACTELE PREZENTATE INSTANŢELOR ŞI AUTORITĂŢILOR DECIZIONALE!

 

 

Pe fond: aceleaşi pretenţii TARDIVE, NELEGALE, NETEMEINICE şi INOPORTUNE, juridic şi administrativ!

 

 

Sunt, aşa cum am spus, şi câteva semnificative elemente comune, cu primul caz abordat, cel de la Lumina. Atât pe “fond”, cât şi pe “formă”, ca s-o numim aşa…

Fondul problemei este, cum spuneam, asemănător: un moştenitor revendică un teren de care “autorul” (cum îl numeşte Legea pe cel care îl avea în proprietate) a fost deposedat, în mod abuziv, de către regimul communist.

Mai mult: terenul revendicat (pe care, foarte important!, moştenitorul îl vrea doar “ÎN NATURĂ” şi numai pe amplasamentul INIŢIAL indicat) NU ERA “LIBER DE SARCINI”, LA MOMENTUL REVENDICĂRII.

Trebuie, totuşi, să arătăm, din start, că SPRE DEOSEBIRE, ÎNSĂ, DE CAZUL SIBIOARA, TERENUL DE LA KOGĂLNICEANU NU ERA, ATUNCI CÂND A FOST REVENDICAT, PROPRIETATEA UNEI ENTITĂŢI PRIVATE, CARE SĂ-L FI DOBÂNDIT LEGAL, SAU, CA ÎN ALTE CAZURI, PE CARE LE VOM PREZENTA ÎN EPISOADELE URMĂTOARE, ÎN FOLOSINŢA UNEI PERSOANE JURIDICE, PRIVATE SAU CHIAR DE STAT (SOCIETATE COMERCIALĂ CU CAPITAL INTEGRAL, ORI NUMAI MAJORITAR, DE STAT), CARE SĂ-L EXPLOATEZE PRIN CONTRACT DE CONCESIUNE, ÎNCHEIAT TOT CU STATUL, REPREZENTAT, ÎNSĂ, DE PERSOANA JURIDICĂ DE TIP UNITATE ADMINISTRATIV TERITORIALĂ (PRIMĂRIE).
La fel ca la Lumina, însă, deţinătorul terenului (AICI: NU UN PRIVAT, CI PRIMĂRIA) avea, pe acel teren, alte bunuri imobile. Dar la Mihail Kogălniceanu, aceste bunuri, de pe teren, nu-i aparţineau proprietarului suprafeţei (Statul, prin Primărie), ci unui terţ, entitate economică privată. Este vorba despre construcţii şi amenajări, fie cumpărate, fie construite de acel terţ, care a efectuat investiţii, în scopul exploatării economice a suprafeţei!

Arătam şi că la Lumina (dar şi în alte situaţii, pe care le vom prezenta, cu… aceiaşi protagonişti!), la momentul dobândirii terenului, în proprietate (sau, după caz, în concesiune), atât statul, aşadar vânzătorul (sau concedentul), cât şi cumpărătorul (respectiv concesionarul contractual), AU FOST DE BUNĂ CREDINŢĂ (ÎN SENS JURIDIC), LA MOMENTUL PERTRACTĂRII ŞI SEMNĂRII CONTRACTELOR (de vânzare – cumpărare, respectiv concesionare), NEEXISTÂND NICIUN IMPEDIMENT, PREVĂZUT DE LEGE, DECI NEFIIND SEMNALATĂ NICIO PRETENŢIE EXPRIMATĂ ASUPRA TERENULUI, DE NATURA DREPTURILOR DE PROPRIETATE SAU DE FOLOSINŢĂ, NOTIFICATĂ ORI NU!
La Kogălniceanu, ce e drept, nu cumpărase nimeni terenul, de la stat, în momentul revendicării, dar erau cumpărate ori nou construite clădiri şi amenajări care făceau ca terenul să nu fie liber de sarcini!

La Lumina, ÎN TERMENUL LEGAL, prevăzut de lege, scurs de la punerea în posesie, ca proprietar (sau în drepturile de folosinţă), NU a existat nicio notificare sau acţiune de contestare, la forul decizional – administrativ sau în Justiţie, asupra deciziilor administrative, notariale ori judecătoreşti emise în cauză. Şi la Mihail Kogălniceanu, moştenitorii au apărut cu pretenţii la nu mai puţin de… cinci (5) ani scurşi de la vânzarea clădirilor şi amenajărilor de pe terenul revendicat!

Din cele enumerate mai sus decurg şi celelalte similitudini, pe fond, între cele două cazuri, de la Lumina şi Mihail Kogălniceanu: toate demersurile moştenitorilor şi deciziile favorabile acestora, emise, eventual, de către Comisiile (Locală sau Judeţeană) de Stabilire a Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor sunt: TARDIVE, NETEMEINICE, NELEGALE şi INOPORTUNE (în sens juridic)!
AŞADAR: LOVITE DE NULITATE, din punct de vedere JURIDIC ŞI ADMINISTRATIV!

 

 

În comunism, terenul a fost făcut autobază a industriei alimentare, de către cei care-l cereau pentru… reîntregirea fondului forestier! Halal!…

 

 

Iată, deocamdată foarte sintetic prezentată, speţa.
Societatea Comercială AGROTRANSPORT SA, cu sediul social declarat în municipiul Constanţa, strada Ardealului, numărul 2, judeţul Constanţa, începe, în anul 1998, demersurile legale, pentru a i se stabili proprietatea şi a fi pusă în posesie, pe un teren în suprafaţă de 4.500 metri pătraţi. Respectivul teren, al Statului, situat la limita, pe atunci, dintre intravilanul şi extravilanul comunei Mihail Kogălniceanu, fusese transmis în administrare, la începutul anilor 80 ai secolului trecut, de la comună la Inspectoral Silvic al Judeţului Constanţa, în scopul (cităm din Decizia nr. 77, din 12 februarie 1983, a Consiliului Popular al Judeţului Constanţa – Biroul Permanent al Comitetului Executiv) “în vederea reîntregirii fondului forestier”.

Ca o paranteză: SIMPTOMATIC, PENTRU HAOSUL ŞI LIPSA DE RESPECT PENTRU PRINCIPIILE DE DREPT, PENTRU ARBITRALUL CE CARACTERIZA (ORICE) SISTEM COMUNIST, ŞI DIN PUNCT DE VEDERE ADMINISTRATIV – ORGANIZATORIC, ESTE FAPTUL CĂ… EXACT CU OPT (8) LUNI ÎNAINTE SĂ PRIMEASCĂ TERENUL (!), PE 31.05.1982, PRIN ORDINUL NR. 01251, Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii, sub semnătura ministrului Ioan Florea, DECIDEA… SCOATEREA, DIN CADRUL FONDULUI FORESTIER, A SUPRAFEŢEI PE CARE NICI N-O AVEA ÎNCĂ (!), pentru, cităm: “defrişarea şi transmiterea, din administrarea directă a Inspectoratului Silvic Judeţean Constanţa, de pe raza Ocolului Silvic Basarabi – Unitatea de Producţie 5 Murfatlar, Unitatea Amenajistică 64 A, în administrarea directă a Întreprinderii de Transport Specializat pentru Agricultură şi Industrie Alimentară (celebra ITSAIA, din maşinile căreia se fura cu carul, ele ajungând la depozitele intermediare şi unităţile de desfacere în amănunt, cunoscutele magazine “Alimentara”, mai mult goale!…). Ăsta era comunismul: împărţeai ce nu era, încă, al tău! Cereai teren pentru a reîntregi fondul forestier, dar îl… donai pentru transport de alimente, cu opt luni înainte să-l primeşti!

După aşa-zisa “revoluţie”, s-au succedat numeroase acte normative, Legi şi Hotărâri de Guvern, în domeniul funciar, începând cu Legea 18, din 1991 (urmată de Legile 169, Legea 1, din 2000, Legea 247 etc.). Terenul a ajuns, iarăşi, în administrarea Primăriei.

În 1998, această SC Agroexport SA (cu capital integral de stat), care era moştenitoarea fostei ITSAIA comuniste, cere să devină proprietară, cu acte-n regulă, şi să fie pusă în posesie, pe terenul pe care îşi desfăşura activitatea autobaza sa. Obţine Acordul din partea Consiliului Local.
Consiliul Local al comunei Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa, prin Hotărârea nr. 4, din 22 ianuarie 1998, îşi dă Acordul, necesar conform Legii (luând ca temei normativ legal ŞI Hotărârea Guvenului României – HGR nr. 834, din 1991, privind Stabilirea şi Evaluarea unor Terenuri Deţinute de către Societăţile Comerciale cu Capital de Stat, precum şi HGR nr. 170, din 1995, care o completează), pentru obţinerea Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate, de către SC Agrotransport SA – Autobaza Mihail Kogălniceanu. Se obţine respectivul certificat.

Tot prin respectivul Acord al C.L., din 22.01.1998, se acceptă concesionarea, “pe toată perioada existenţei construcţiei, prin contracte anuale” (am citat din actul în discuţie), de către acelaşi concedent, statul, un teren imediat alăturat, de 5.500 metri pătraţi, aflat în administrarea aceleiaşi , pe care se aflau construcţii, cumpărate sau realizate anterior (ca de altfel şi ulterior), de către, care folosise şi până atunci terenul, prin închiriere (garaje, ateliere mecanice, magazii, birouri, staţii de carburanţi etc).

Consiliul Local al comunei Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa, prin Hotărârea nr. 4, din 22 ianuarie 1998, îşi dă Acordul, necesar conform Legii (luând ca temei normativ legal ŞI Hotărârea Guvenului României – HGR nr. 834, din 1991, privind Stabilirea şi Evaluarea unor Terenuri Deţinute de către Societăţile Comerciale cu Capital de Stat, precum şi HGR nr. 170, din 1995, care o completează), pentru obţinerea Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate, de către SC Agrotransport SA – Autobaza Mihail Kogălniceanu. Se obţine respectivul certificat.

Dar şi Agrotransport, ca oricare altă societate a Statului (deci a tuturor, aşadar a… nimănui!), a fost dezinteresată de patrimoniul său. Ca urmare, nu s-a mai obosit să continue aceste demersuri (e drept că şi birocraţia era mare, îţi trebuia răbdare şi tenacitate…), lucrurile rămânând în stadiul din 1998, până… la sfârşitul lunii octombrie a anului 2001.
Atunci, în data de 30.10.2001, la… orele 14.00, trecute-fix, conform Procesului Verbal nr. 63527, prin Licitaţia Publică pentru Bunuri Imobile, organizată ca urmare a întocmirii Dosarului de Executare (Silită) nr. 215, din 1999, Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală a Finanţelor Publice (DGFP) Constanţa recupera, pentru bugetul de stat, de la debitorul fiscal SC Agroexport SA Constanţa, suma de 525.460.000 lei (evident, la data respectivă, este vorba despre ROL, adică “lei vechi”), prin vânzarea tuturor activelor bunuri imobile, clădiri şi amenajări, amplasate pe suprafaţa în discuţie. Aceste active au fost adjudicate de către Gabriela Enache, domiciliată în Constanţa.
Ceea ce este relevant pentru cazul nostru este faptul că, de la acea licitaţie, vorbim, deja, despre PRIMUL proprietar PRIVAT al bunurilor imobile de pe terenul în litigiu acum. Era cu patru (4) ani înainte ca să apară moştenitorul revendicator Mitrofan Elena, care abia în 28.11.2005 depune Cererea de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenului (în cauză), înregistrată cu numărul 193.

Cât despre terenul în sine (vorbim despre TOT terenul folosit de autobaza ITSAIA, ulterior SC AGROEXPORT SA, adică 9.636 metri pătraţi, cât au ieşit la măsurătorile cadastrale), acesta este concesionat de Primăria Mihail Kogălniceanu către SC CARGO ROMENA SRL, în anul 2001 (contract de concesionare nr. 6616, din 01.02.2001, cu actul adiţional nr. 1, din 05.08.2003), construcţiile de pe el rămânând în proprietatea persoanei fizice Enache Gabriela. Lucru dovedit şi de Planul Cadastral (nr. 1273/16.12.2005) de Amplasament şi Delimitare a Corpului de Proprietate Intravilan.

În anul 2008, Concesionarul SC Cargo Romena SRL cumpără de la concedent, Primăria Mihail Kogălniceanu, acest teren şi este pus şi în posesie.
De aici şi reclamaţiile la DNA, împotriva primarului de atunci, pesedistul Mureşanu, a consilierilor locali, a membrilor Comisiei Locale de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, din comuna Mihail Kogălniceanu, plângeri şi denunţuri penale depuse de moştenitoarea lui Nicolae Tudorancea (EXACT CEL MOŞTENIT ŞI LA LUMINA!), Elena Mitrofan (ACEEAŞI CA ÎN CAZUL LUMINA!!), asistată juridic de cunoscutul avocat constănţean Ionel Haşotti (IDEM CA LA LUMINA!!!). Argumentul principal al denunţătoarei: Sentinţa Civilă nr. 3328, din 23.03.2007, a Completului (compus din judecătoarea Corina Eugenia Jianu, ACEEAŞI CA ÎN DOSARUL SPEŢEI DE LA LUMINA!!!!) Judecătoriei Constanţa – Secţia Civilă, în Dosarul Civil nr. 344/212/2006 (număr în format vechi: 9866/2006). Dosar în care, CA ŞI ÎN CAZUL LUMINA, petenta Elena Mitrofan şi avocatul său, Ionel Haşotti se feresc, ca dracu’ de tămâie, să pomenească, măcar, despre… proprietarul PRIVAT al bunurilor imobile, reprezentate de terenul revendicat sau aflate pe acesta!

 

 

Pe “formă”, coincidenţe mai mult decât stranii: aceiaşi moştenitor şi moştenit, aceiaşi avocat şi judecătoare, şi, nu în ultimul rând, acelaşi… prefect foarte “zelos”!

 

 

Dacă “pe fond” cazurile Lumina şi Mihail Kogălniceanu par trase la indigo, cu diferenţele inerente unei tehnici perisate şi imperfecte, “în formă” ele sunt, însă, (parcă) trase la… xerox! Şi-ncă unul d’ăla de mare precizie / rezoluţie. Nu întâmplător am vorbit de forme, mai vetuste ori mai moderne, de copiere. Căci există, totuşi, între cele două situaţii, o “mică-mare” diferenţă (care constituie, de altfel, şi subiectul acestui episod al anchetei noastre jurnalistice): aspectele… PENALE evidente, mai precis FALSUL şi UZUL DE FALS!

Atât la Comisia de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mihail Kogălniceanu şi la omoloaga sa Judeţeană, cât şi la procesul intentat de moştenitoarea Elena Mitrofan acestor două Comisii, petenta a depus, în susţinerea cererii, respectiv plângerii sale, un document care, alături de declaraţiile unor martori, avea rolul de a dovedi că cel moştenit avea terenul pe amplasamentul revendicat acum, adică situate parţial pe suprafaţa despre care am vorbit. Acest act este, de fapt, o copie a originalului unui, cităm, EXACT, din copia de la dosar: “Act de Schimb, Între noi, Tudorancea N. Maria, prin fiul său T.Tudorancea, din comuna M.Kog., Jud.Constanţa, de o parte, şi ministerul Agriculturii, reprezentat prin Şeful Secţiei Agricole Constanţa, în baza (…) (INDESCIFRABIL! – N, Red.) Nr. 564.466 din 30 august 1949, de altă parte, a intervenit următorul schimb de terenuri (…). Şi urmează, la fel de indescifrabil (sau foarte greu descifrabil, deci riscant a încerca să dai ca sigură descifrarea!) detaliile schimbului.

Pentru că acest document este cheia rezolvării întregii afaceri (alături de declaraţiile unor “martori”, aduşi de petentă, despre care, de asemenea, vom vorbi pe larg, în următorul episod, încercând să ne dăm seama cât de corecţi au fost în mărturiile lor!), în această parte a materialului ne rezumăm la a prezenta două copii (faţă şi verso, pentru fiecare) depuse la Comisii şi în Instanţă, CHIPURILE ale aceluiaşi act, cel de schimb, despre care am vorbit.

Lăsăm, deocamdată, cititorii să remarce dacă sunt… identice! Ca elemente ajutătoare, pentru faţa documentelor (căci… nu putem vorbi de unul singur, aşa cum ar fi fost normal!), indicăm studiul elementelor grafice (scrise de mână) DECISIVE în stabilirea suprafeţei şi amplasamentului (toate scrise de mână): numele, de sus, al părţii private, suprafaţa parcelei cedate la schimb (0,2900 ha), cei patru vecini ai acesteia, numărul parcelei primite la schimb (43), suprafaţa şi vecinătăţile! Şi, pur la bonne bouche, să remarcăm şi partea tăiată cu peniţa: într-un loc este trecut Tudorancea, în cealaltă “copie” NU. Iar numele localităţii, în aceeaşi zonă a documentului, este, într-un act, “M. Kog.”, iar în celălalt… “M.KogALN”!!
La final, priviţi şi semnăturile, din dreapta jos!…

Cât despre verso-uri, care sunt mai puţin lizibile, ce să mai spunem… Interesant este că, după autentificarea notarială (efectuată, descifrăm, la data de 13.10.2006) a actului de schimb imobiliar (funciar) din 30 august 1949, petenta a simţit nevoia să facă o şmecherie de doi bani, copiind documentul din nou, de data aceasta având mare grijă ca pe verso să acopere, prin suprapunerea, la Xerox, a actului de schimb şi a actului notarial de autentificare, două elemente foarte importante: semnăturile judecătorului şi grefierului de la „Judecătoria Rurală Kogălniceanu” şi ştampila acestei instituţii! Vom vedea, în episodul următor, şi de ce!

Ce să mai zicem de doamna judecătoare Corina Eugenia Jianu… Iată ce consemnează Sentinţa Civilă nr. 3328, din 23.03.2007, despre care am făcut vorbire (şi care, în dispozitiv, admite “ÎN PARTE” plângerea petentei Elena Mitrofan: “DEŞI COMISIA LOCALĂ M. KOGĂLNICEANU A SUSŢINUT, CONF. PROCESULUI VERBAL NR. 8620/16.06.2006, CĂ ACTUL DE SCHIMB DEPUS ÎN DOVEDIREA CALITĂŢII DE PROPRIETAR PREZINTĂ „MODIFICĂRI”, ACEASTĂ PÂRÂTĂ NU A DECLARAT ÎN FALS ACEST ACT (…)”.
ÎN ACEST EPISOD, ne limităm la a întreba doar, cu ingenuitatea şi duioşia care ne caracterizează:
Păăăiii…, dacă ăia de la comisie, nişte ţărani şi ei, acolo, nu au avut atâta minte să semnaleze şi să declare oficial FALSUL, mare şi vizibil cât roata carului cu… boi, NU ERA OBLIGATĂ DOAMNA JUDECĂTOR, PRIN LEGE ŞI STATUT, SĂ O FACĂ, CHIAR DIN PRIMUL MOMENT ÎN CARE A CONSTATAT NEREGULILE, EVIDENTE ŞI PENTRU UN ORB?!…
MAI MULT, NU TREBUIA, OARE, SĂ SESIZEZE, IMEDIAT, PARCHETUL?!…

Ciupercile acestor mănăstiri – într-un -picior, CU FALSURI FĂCUTE DUPĂ… ALTE FALSURI (ŞI MĂRTURII MINCINOASE) le vom „ghici”, oricum, noi, în episoadele următoare.

MAI ALES CĂ METODELE, CA ŞI O MARE PARTE DINTRE PROTAGONIŞTI, SUNT DE REGĂSIT ŞI… PRIN ALTE ZONE, DIN TOT SUD-ESTUL ŢĂRII NOASTRE!!!!
 

Primele episoade ale anchetei jurnalistice:

EXCLUSIV. MAFIA RETROCEDĂRILOR IMOBILIARE este susţinută de deciziile NELEGALE ale Comisiei de la Prefectură şi de presiunile… “Virusului E.BOLA”! (Partea a doua) – Dosarele Timpul, 04.11.2013

Virusul “Ebola” bântuie devastator prin Prefectura Constanţa: reprezentantul Guvernului în teritoriu face presiuni ilegale asupra Comisiei de reconstituire a dreptului de proprietate din Lumina, pentru a o determina să ignore legea! (Partea 1), Dosarele Timpul, 29.10.2013.