Categorii
Social

IPS Teodosie. Pastorala de Crăciun

IPS TEODOSIE,
prin Harul lui Dumnezeu
Arhiepiscopul Tomisului,

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, har şi pace de la Fiul lui Dumnezeu Cel Întrupat, slăvit împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, iar de la Noi, părintească binecuvântare.

Iubiţi credincioşi,

Marea sărbătoarea a Naşterii Domnului, pe care astăzi o prăznuim, are o deosebită importanţă pentru întreaga creaţie. Ea ne oferă posibilitatea de a-l primi pe Hristos în inimile şi în sufletele noastre, de a vieţui împreună cu Hristos, pentru Hristos, unindu-ne cu Dumnezeu şi, astfel, de a ne înălţa la cer cu sufletele pentru a putea deveni fii ai lui Dumnezeu şi a trăi veşnic bucuria iubirii Lui.
Neamul omenesc este lucrul cel mai de preţ al mâinilor lui Dumnezeu şi, de aceea, El ne poartă de grijă, chiar şi după căderea în păcat, când trimite pe Fiul Său ca să ne mântuiască din întunericul cel adânc al păcatului. Dovada iubirii dumnezeieşti ne-o arată lămurit Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan atunci când zice că „aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său cel Unul-Născut, L-a dat … ca să se mântuiască, prin El lumea” (Ioan 3, 16-17). Iubirea lui Dumnezeu se reflectă şi în faptul că Fiul lui Dumnezeu nu Se naşte pentru Sine, ci pentru oameni, spre deosebire de noi, care ne naştem pentru noi înşine, suntem aduşi la existenţă prin părinţii noştri, pentru a ne bucura de darul vieţii oferit. Și dacă noi nu existam deloc înainte de zămislirea noastră în pântecele mamei, El, Fiul lui Dumnezeu, exista mai înainte de veci.
Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos este, în primul rând, sărbătoarea iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume. Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic S-a făcut Om, pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire, adică pentru a dărui oamenilor, păcătoşi şi muritori, iertarea păcatelor şi viaţa veşnică. „Această mântuire au căutat-o cu stăruinţă şi au cercetat-o cu de-amănuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea să vină la noi” (I Petru 1, 10). Întruparea Fiului lui Dumnezeu este darul suprem primit de umanitate de la Dumnezeu, aşa cum mărturisim în Crezul ortodox: „Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut Om” .

Iubiţi fii duhovniceşti,

Păcatul a produs o ruptură între Dumnezeu şi om. A produs o stricăciune a omului, pe care acesta nu a fost în stare să o îndrepteze singur. Iată de ce Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe Fiul Său în lume, pentru ca prin El să-l restaureze pe om şi odată vindecat să-l îndrume pe om spre ceea ce ar fi putut el însuşi să înfăptuiască, prin propria sa voinţă şi cu ajutorul lui Dumnezeu, spre desăvârşire, adică asemănarea cu Dumnezeu. Restaurarea omului se face prin naşterea din nou din apă şi din duh, adică prin botez, „celor câţi L-au primit (pe Hristos), care cred în Numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut” (Ioan 1, 12-13).
Mântuitorul Se întrupează şi Se naşte ca Om din femeie, din interiorul naturii umane, din pântecele Fecioarei, pentru că Dumnezeu doreşte să înnoiască lumea din interiorul ei, cu acordul voinţei omului şi cu participarea deplină a omului la mântuirea sa. Naşterea Mântuitorului Hristos are loc numai după ce zămislirea Lui s-a făcut cu acordul liber al Maicii Domnului: „Fie mie după cuvântul tău” (Luca 1, 38) – a spus Fecioara Maria din Nazaret, la Bunavestire, îngerului Gavriil. Astfel, Naşterea Mântuitorului Hristos este deodată lumina mântuirii omului şi lumina libertăţii omului în relaţia sa cu Dumnezeu.

Fraţi creştini,

„Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută”, taina mântuirii noastre, se descoperă astăzi în peştera din Betleem; „Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face”.
Prin adumbrirea Sfântului Duh, Hristos S-a născut din Preacurata Fecioară Maria. Taina Naşterii lui Hristos este trăită, înţeleasă şi mărturisită în adevărata sa cuprindere mântuitoare prin sălăşluirea Aceluiaşi Hristos în inima, în mintea, în fiinţa omului. Sufletul omului este chemat să fie curat sau curăţit, smerit şi lipsit de răutate, asemenea sufletului şi trupului Fecioarei Maria, pentru a-L primi tainic pe Hristos. Prin viaţă curată, prin rugăciune şi prin iubire jertfelnică, omul Îl mărturiseşte pe Hristos, născându-L, ca o mamă, în sufletul şi în viaţa semenilor săi. În acest sens, viaţa omului este un Betleem continuu, o strădanie permanentă de primire a lui Hristos în fiinţa lui şi de dăruire a vieţii proprii, purtătoare de Hristos, pentru slujirea celor din jur.
Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, Se naşte cu trupul în cele mai sărăcăcioase condiţii, într-o peşteră, în peştera din Betleem, şi este culcat într-o iesle. Smerenia şi sărăcia lui Hristos-Dumnezeu sunt începutul îmbogăţirii omului în bunătate dumnezeiască: „Orice om să se mire, cugetând la felul cum începe a sărăci acum Cel bogat cu mila, şi cum în peşteră Se sălăşluieşte, spre a ne dezlega pe noi de cumplita înşelăciune, voind a ne îmbogăţi de bunătate.” (Canonul Înainteprăznuirii, Cântarea a 4-a). Pentru a binevesti în acelaşi timp smerenia şi slava lui Hristos, Biserica vede deodată în El pe robul şi pe Stăpânul, pe omul pământean şi pe Împăratul cerurilor.
Încă prunc fiind, a fost ameninţat cu moartea de către Irod; El, Care S-a întrupat din iubirea Sa dumnezeiască pentru mântuirea noastră, a avut parte de ură. A trebuit să fugă din calea lui Irod în Egipt, aceasta ca să ne înveţe că şi noi trebuie să ne ferim din faţa pericolelor pe care nu putem să le înlăturăm. S-a întors în Nazaret şi a trăit ca un necunoscut, în ascultarea cuvenită oricărui copil, ca orice om de rând (Luca 2, 51), împlinindu-se în acelaşi timp şi proorocia lui Osea care zice că „din Egipt am chemat pe Fiul Meu” (Matei 2, 15; Osea 11,1).

Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul,

Prin repetarea cuvântului „astăzi” din slujba Naşterii Domnului: „Astăzi, Fecioara naşte pre Stăpânul înăuntrul peşterii, Astăzi, Betleemul primeşte pe cel ce locuieşte din veac cu Tatăl, Astăzi, îngerii, pre pruncul născut după cuviinţă Îl slăvesc”, Biserica noastră ne introduce în duhul acestei mari sărbători a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Toate sunt la timpul prezent, toate au loc astăzi, toate se petrec în prezent. Betleemul nu este departe, iar evenimentul nu este o veche poveste.
La Naşterea lui Hristos, cerul se uneşte cu pământul, iar îngerii se bucură împreună cu păstorii, pentru a ne arăta nouă taina mântuirii oamenilor în Biserica lui Hristos, în care Liturghia săvârşită pe pământ de păstorii sufleteşti ai turmei cuvântătoare se uneşte cu Liturghia cerească săvârşită necontenit de către îngeri în ceruri, după cum se spune chiar în rugăciunile Sfintei Liturghii. Întruparea Fiului lui Dumnezeu uneşte cerul cu pământul. În timp ce Fecioara îi oferă Logosului un trup, pământul îi oferă o peşteră în care El să se nască. Adăpostindu-L pe Fiul ceresc, peştera devine ea însăşi cer, aşa după cum Fecioara devine scaun de heruvimi.
Hristos Domnul S-a născut într-o călătorie a Maicii Sale şi a dreptului Iosif la Betleem, arătând prin aceasta că Dumnezeu Cel milostiv este călător în lume şi colindător la casa sufletului fiecărui om, ca să cheme pe oameni în Casa Tatălui ceresc, a cărei poartă sau pridvor este Biserica, întrucât Sfintele Taine săvârşite în ea sunt arvuna vieţii veşnice din Împărăţia lui Dumnezeu. i pentru că Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos ne descoperă pe iubitorul de oameni Dumnezeu ca fiind călător şi colindător în lume, creştinii ortodocşi văd în colindătorii de Crăciun vestitori ai iubirii lui Dumnezeu pentru lume. După cum odinioară îngerii şi păstorii turmelor de oi de la Betleem au vestit Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos „cu bucurie mare”, ca fiind o minunată lucrare cerească împlinită pentru mântuirea oamenilor, aşa şi astăzi, în Biserica Ortodoxă, copiii şi tinerii, asemenea îngerilor, şi preoţii, asemenea păstorilor de la Betleem, vestesc în Ajunul Crăciunului Naşterea Domnului, cântând troparul praznicului şi arătând icoana slavei Naşterii Domnului, din casă în casă, iar apoi se întorc la Casa Domnului, în biserică, să slăvească şi să laude împreună, cu mare bucurie, taina Naşterii Domnului, iubirea milostivă şi minunată a lui Hristos pentru oameni.

Iubiţi credincioşi,

Pentru noi cei ce ne aflăm pe pământul apostolic al Dobrogei, încreştinat de Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, bucuria Naşterii Domnului trebuie să fie înmulţită întrucât ocrotitorul nostru cel dintâi ne-a lăsat o moştenire duhovnicească de mare valoare, peştera Sfântului Andrei, considerată de creştini Betleemul românesc. Doresc ca acest cuvânt de dragoste să ajungă la inima tuturor iubitorilor de neam şi de ţară, a celor ce poartă povara unor responsabilităţi, slujind-o nu numai economic, cultural şi social, ci şi spiritual, oferind condiţii de păstrare a sănătăţii morale, a promovării virtuţilor noastre strămoşeşti de popor creştin, iubitor de Hristos şi de semeni. Mulţumind Bunului Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale, vă pun la inimă aceste gânduri şi, cu părintească dragoste şi binecuvântare, vă adresez cuvânt de iubire, de rugăciune şi tradiţionala urare ca Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului, Anului Nou 2014 şi Bobotezei să le petreceţi cu pace şi sfinte bucurii întru mulţi şi fericiţi ani. Iar noi, după cuvântul Marelui Apostol Pavel, neîncetat vă pomenim, rugându-ne „ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de chemarea Sa şi cu putere să-mplinească toată bunăvrerea voastră de a face binele şi toată lucrarea credinţei voastre, ca numele Domnului nostru Iisus Hristos să se preamărească-ntru voi şi voi întru El, după harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Iisus Hristos” (2 Tes. 1, 11-12).
Vă dăruiesc tuturor dragostea mea părintească şi vă împărtăşesc harul acestei sărbători plină de bucurie duhovnicească, dorind să vă fie casele pline de lumină şi sufletele aprinse de credinţă, având pace unii cu alţii, spre desăvârşirea vieţii noastre.

Al vostru Arhipăstor, de tot binele doritor şi către Hristos rugător,

IPS Teodosie,
Arhiepiscopul Tomisului