A doua viață a Zoei Dumitrescu Bușulenga

Categories CulturaPosted on

A doua viață a Zoei Dumitrescu Bușulenga

De câțiva ani la Putna au loc colocviile Zoe Dumitrescu Bușulenga, unde participă o categorie aparte de cărturari și scriitori, oameni atrași de spiritualitate, pentru care lumea este cosmos, și nu hazna, iar omul, o minune a Domnului, și nu un robot.

Și anul acesta, la sfârșitul lunii august, a avut loc o asemenea întâlnire, sub o titulatură generoasă, „Fertilitatea mitului”.

Dintre cei prezenți i-aș aminti pe Dan Hăulică, Alexandru Zub, Sorin Lavric, Teodora Stanciu, Adrian Alui Gheorghe, Casian Maria Spiridon. Din punctul de vedere al relativismului dizolvant, asemenea discuții și întâlniri nu prezintă importanță.

Dar generației mele, a celor care au trecut de 50 de ani și  care au crescut în cultul lui Eminescu  și al romantismului cu toate ramificațiile sale artistic intelectuale, îi arată că duhul nu s-a osificat și suflă acolo unde vrea.

Zoe Dumitrescu Bușulenga a fost un cărturar eminent, care s-a implicat abitir în viața cetății, tocmai într-o perioadă nefericită. A scris și a citit enorm, a ajutat mulți tineri, a condus un institut de anvergura celui de Teorie și Istorie Literară.

A crezut în libertatea prin cultură chiar și în condiții vitrege, așa cum erau impuse de regimul comunist. A plătit însă Cezarului un bir greu. Este  vestită în sens negativ comparația pe care a făcut-o între epoca lui Ceaușescu și cea a lui Pericle.

Nu a fost singura care a semnat asemenea gafe. O ieșire ca aceasta te poate descalifica pe veci, mai ales dacă are rezonanțe bombastice. Nu-mi dau seama cât din sufletul distinsei profesoare chiar a crezut în enormitatea afirmației.

Dar mai contează asta acum? Colocviile pe care duhovnicește le patronează și care parțial o și evocă dovedesc că, în timp, omul, oricât a greșit, până la urmă se mântuiește. De aceea, vorbind despre personalitatea ei, avem în vedere faptul capital, acela al tunderii în monahism cu patru ani înainte de moarte.

S-a stins tot acum patru ani, în 2006, la 86 de ani, ducând cu ea nădejdea în veșnicie. Aceasta, de altminteri, reprezintă și adevărata ei renaștere.

Ironia face ca un profesor universitar care o viață a scris despre Renaștere și a fost atașat de valorile umanismului cultural laic, în finalul vieții, să cunoască veritabila resurecție în sens creștin.

Cine spune acum Zoe Dumitrescu Bușulenga spune maica Benedicta. Este ca o revanșă asupra tuturor tomurilor și a cuvântărilor oficiale. Surâsul morții înnobilează masca scriitorului.

Dan STANCA