Categorii
Explicit La zi

Acționarii minoritari de la Oltchim, în vizorul CNVM

Acționarii minoritari de la Oltchim, în vizorul CNVM

În ultimii ani, Oltchim Râmnicu Vâlcea a funcționat pe pierdere. Cea mai importantă unitate din industria petrochimică din România a ajuns în această situație din cauza sabotărilor din interior făcute de acționarul minoritar, Petro Carbo Chem SE (PCC SE). Această companie are ca activități de bază transportul, comercializarea și producția de produse chimice și deține pachetul majoritar de acțiuni la compania poloneză PCC Rokita, un competitor direct al Oltchim. PCC SE este reprezentată în România de polonezul Wojciech Zaremba, membru al servicilor secrete poloneze până în anul 1993.

Compania PCC a obținut controlul unui pachet de aproape 31% din acțiunile Oltchim prin intermediul unei societăți paravan. Această tranzacție este acum în vizorul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, care analizează acest atac speculativ.

În speță, PCC , care deține oficial 16,96% din acțiunile Oltchim, a utilizat un interpus, Nachbar Services Ltd, deținută de fondul de investiții Carlson Ventures Ltd, care a achiziționat 14,02 din acțiunile Oltchim.

În perioada cumpărării acțiunilor, Carlson Ventures a informat CNVM că nu acționează concertat cu PCC, dar imediat după achiziționarea acțiunilor, PCC și Carlson au semnat un memorandum prin care au stabilit să acționeze concertat în AGA de la Oltchim.

Prin această metodă netransparentă și sancționabilă de CNVM, PCC a urmărit obținerea a 33% din capitalul social al Oltchim, respectiv controlul în orice decizie a companiei.

Chiar dacă Zaremba a declarat că nu urmărește preluarea controlului la Oltchim prin intermediul Bursei de Valori ci în urma procesului de privatizare, este clar că PCC are interesul să ajungă la pragul de 33% din acțiuni, pentru a bloca majorarea de capital pe care statul intenționează să o facă, scopul PCC fiind reducerea activității la Oltchim, respectiv scăderea valorii societății.

Un plan diabolic

Planul inițial al celor de la PCC SE a fost simplu. Să pună mâna pe un pachet mic de acțiuni la Oltchim, apoi, prin defaimări repetate a activității societății, să reușească scăderea valorii de piață, pentru a putea ulterior să achiziționeze pachetul majoritar de acțiuni la Oltchim la un preț cât mai mic.

Dar, din păcate, acțiunile întreprinse și reclamațiile făcute de PCC la Comisia Europeană și Parlamentul European și către autoritățile și instanțele române au dus la întârzierea luarii unei decizii de către Comisia Europeană, respectiv la imposibilitatea majorării capitalului social al Oltchim și trecerea sociatății pe capitaluri proprii pozitive.

Această situație a dus la imposibilitatea de finanțare și la dobânzi și comisioane bancare mari. Blocarea finanțării de către Eximbank a dus la întârzierea preluării combinatului petrochimic  Arpechim și la imposibilitatea repornirii la capacitate maximă a Oltchim, la fel ca și blocarea finanțării societății de către CEC Bank, care a adus pierderi mari în anul 2010.

12% din acțiuni fără un aport efectiv la capitalul social

PCC a ajuns acționar la Oltchim prin achiziționarea, în luna mai 2007, a unui pachet de acțiuni de 0,95% deținut de Lindsell Entreprises Ltd. Imediat după această tranzacție, PCC a mai cumpărat acțiuni de pe bursă și a ajuns să dețină 1,22% din capitalul social al Oltchim.

“Coalizarea fondului de investiţii Carlson cu acţionarul minoritar PCC nu poate fi privită separat de ceea ce s-a întâmplat recent pe piaţa bursieră, intenţia celor doi părând clar a fi îndreptată către creşterea participaţiei la Oltchim într-un mod netransparent. Consider că acţiunile concertate ale celor doi minoritari, referitoare la posibilele manipulări de piaţă, ar trebui cercetate mai atent de organele statului abilitate în acest sens”. Constantin Roibu, director general Oltchim

La data achiziționării de pe piața de capital a acțiunilor, PCC cunoștea faptul că statul român era titularul unei creanțe împotriva societății și erau declanșate procedurile de consultare a Comisiei Europene pentru conversia creanțelor în acțiuni.

Încă din anul 2003, în urma unei majorări de capital, statul deținea 95% din acțiuni, iar acționarii minoritari, care nu primiseră drepturile de preferință, au intentat procese în instanțe.

În anul 2007, litigiul cu acționarii minoritari era încă în faza preliminară, fapt ce a limitat posibilitățile de finanțare și dezvoltare a Oltchim, precum și decizia de privatizare a societății.

În aceste condiții, Statul a inițiat o procedură prin care se urmărea diminuarea capitalului social al Oltchim, prin reversia majorării din 2003, urmată imediat de o majorare de capital, cu conversia în acțiuni  a întregii creanțe și cu acordarea dreptului de preemțiune acționarilor minoritari. Această majorare de capital a avut acordul tacit al Comisiei Europene- Directoratul General pentru Competiție și acordul scris al PCC.

În urma diminuării capitalului social, participația PCC s-a majorat la 12, 1584%, fără un aport efectiv la capitalul social.

Când a fost însă vorba de majorarea capitalului social, PCC a solicitat angajarea unui auditor independent, care să confirme corecta valoare și înregistrare a creanței AVAS, propunând ca auditor pe Princewaterhouse Coopers. Dar PCC nu a așteptat terminarea auditului și în 6 martie 2008 a reclamat la Parlamentul European conversia creanțelor drept ajutor de stat ilegal acordat se stat.

Tentativă de preluare abuzivă, dejucată în Polonia

Astfel, majorarea de capital a fost amânată. Din ianuarie 2008, Waldemar Preussner, acționarul unic și președinte al PCC SE a fost numit în Consiliul de Administrație al Oltchim și a început să bage bețe-n roate societății.

El a votat împotriva unui program de investiții, care cuprindea, printre altele, și preluarea petrochimiei de la Arpechim și participarea ca acționari la CET Govora, pentru producția de energie electrică și abur.

De ce? Pentru că în Polonia, PCC Rokita demarase un proiect asemănător de investiții și exista teama de concurența din România.

Waldemar Preussner i-a propus directorului Constantin Roibu de la Oltchim să colaboreze cu PCC pentru a-i ajuta să preia pachetul majoritar de acțiuni, urmând ca apoi Oltchim să dea statul în judecată, astfel încât societatea să nu mai plătească creanța AVAS.

Directorul Roibu a refuzat aceste inginerii financiare iar PCC a cerut schimbarea sa din funcție. O asemenea tentativă de preluare abuzivă au mai avut cei de la PCC și în Polonia, dejucată doar de intervenția energică a mai multor parlamentari polonezi.

În România, lupta celor de la PCC de a acapara Oltchim continuă, chiar dacă în Polonia ei susțin că nu vor să investească în România.

Pentru a bloca majorarea capitalului social, PCC a tergiversat adoptarea unor hotărâri în AGA, motivând ba că nu este precizată concret valoarea creanței AVAS supuse conversiei, ba că valoarea creanței trebuie confirmată de un auditor de prim rang(de parcă Princewaterhouse Coopers ar fi niște amatori).

Mai mult, în ședința Consiliului de Administrație al Oltchim, Preussner a propus ca majorarea de capital să se realizeze doar cu aportul acționarilor minoritari, iar creanța statului să fie negociată la un preț foarte mic.

De fapt, PCC urmărea o diminuare a participației statului și astfel, cu un aport de numai cinci milioane de euro, PCC ar fi preluat controlul asupra Oltchim, adică o privatizare fără licitație.

PCC SE folosește lovituri sub centură

Prin preluarea Oltchim, PCC urmărește oprirea producției de PVC și scoaterea Oltchim de la această piață, iar cu banii luați luați de la un producător interesat de stoparea românilor, să cumpere ce rămâne din Oltchim la un preț derizoriu. PCC susține că menținerea producției de PVC la Oltchim nu este rentabilă, în timp ce BERD finanțează proiecte de mărire a capacității de producție a PVC în Rusia și Croația.

Pentru stoparea activității la Oltchim, cei de la PCC se folosesc de multe lovituri sub centură. Wojcieh Zaremba a susținut, în numele PCC, că Oltchim este în faliment, neadevăr care a subrezit relațiile cu băncile și partenerii de afaceri.

Începând din anul 2009, PCC a extins campania împotriva Oltchim și în media internațională și a trimis comunicate în care susținea că Oltchim este falimentară și se va închide.

Semne de revenire

Cu tot acest lung șir de acțiuni neloiale făcut de PCC, Oltchim are mari șanse de a trece pe profit, în condițiile repornirii la capacitate maximă a instalațiilor de pe platforma Arpechim Pitești, principalul furnizor de materie primă a combinatului. Oltchim a reînceput activitatea pe Platforma Petrochimică Bradu, prin pomparea de propilenă prin conducta care aprovizionează combinatul din Râmnicu Vâlcea.

Astfel, în primul trimestru din acest an, Oltchim a înregistrat o creștere a cifrei de afaceri de 464,6 milioane de lei, în creștere cu 94% față de perioada similară a anului trecut.

Vânzările la export au crescut cu 96%, ajungând la 86,2 milioane de euro iar pierderile au fost diminuate masiv, ajungând la doar 2,6 milioane de lei, față de 52,7 milioane de lei în primul trimestru al anului trecut.

Bogdan ADAM