In Bucuresti, pe Splai, exista o dugheana unde se servesc, la geam, gustari calde. Firma are mare impact comercial: “Adio foame”. Mi-am adus aminte de ea cand nasul din suflet (“am venit cu sufletul”) a aparut in ilic modern si a rostit memorabilul “Adio PDL”, dupa incheierea Conventiei , care a semanat mai curand cu o reglare mafiota de conturi, cu acuzatia prezidentiuala de furt al urnelor (procurorii cu bibliile ar purea sa-i caute pe cei care au votat multiplu si au furat-o pe Elena Udrea). Adio PDL, doar pentru ca n-a iesit slabiciunea sa, pentru ca in comisia de numaratoare a voturilor a lipsit Roberta. N-a iesit Udrea, pa, am plecat! Pentru “modul cum n-au inteles sa fie democrati”. Cum sa plece un presedinte dintr-un partid, la noua ani de cand a mimat foamea de echidistanta? A recunoscut ca el a condus partidul, a recunoscut implicarea in viata unui partid. A zis “adio” la numai cateva ore dupa ce declarase dragoste eterna partidului sau si inventase povestea ciclurilor de zece ani (de ce nu de 5 sau 15?). Momentul “adio” era mai nimerit dupa referendum, nu acum.
A fost ejectat chiar de partidul sau, pe care l-a tinut pe linie democratica prin autoritarism, cat timp pedeleii “au stiut de un lider autoritar” – a zis. Cu asemenea declaratii presedintele nostru si-a pierdut definitiv credibilitatea.
Pe un fond muzical triumfalist, Traian Basescu a aparut pe post de inalbitor, de resuscitator al muribundului PDL, a facut lobby pentru un candidat, a gasit explicatii pentru toate esecurile, chiar si pentru faptul ca a fost incapabil sa construiasca un parteneriat, cuvant atat de drag. Baia de multime aranjata la urcarea pe scena, pancartele “I love Base” (ma mir ca n-a fost invitat si Salam, sa-i cante “Hai Basescu la putere”),laudele nesfarsite la adresa lui Boc, care ricosau de fapt in favoarea Elenei Udrea , chiar si gluma zilei – “Unitate, unitate” pareau o fratie indestructibila. Un discurs pentru mobilizare in jurul Elenei Udrea. Pe parcurs, uralele de la Conventie semanau mai curand cu “Iesi afara javra ordinara”, desi i-a manghiiat pe cap pe delegati, sa fie cuminti. N-au mai electrizat poporul pedelist. Pana si fanaticii PDL nu mai cred in vorbele lui Basescu: cinste, corectitudine, decizii corecte, meritocratie, masuri necesare. PDL a fost un partid personal al lui Traian Basescu iar aripa sa fesenista l-a slujit mai bine de zece ani, iar acum li se reproseaza ca “n-au inteles sa fie democrati”, dupa ce i-a laudat ca au salvat tara. A spus clar ca se va implica activ in formarea unui partid si se va duce doar cu cei cinstiti din PDL. Asta inseamna ca ceilalti, mai multi, nu sunt cinstiti, desi i-a girat? Ce-or gandi liderii europeni despre PDL, partid european?
Exista in Europa un caz cand un ministru important a fost nevoit sa demisioneze doar pentru faptul ca a folosit telefonul institutiei intr-o chestiune personala. “Piatra de moara” a incalcat Constitutia numai si pentru faptul ca a anuntat formarea unui nou partid folosind o perdeluta de la Cotroceni. Se putea duce intr-un parc sa filmeze mesajul. Ce sa mai vorbim de faptul ca este adeptul “democratiei autoritare” (PDL a fost mentinut pe o linie democratica atata timp cat a stiut de un lider autoritar). Ca sa vedeti, nu se desparte de PDL pentru a intra in normalitatea impartialitatii, ci pentru a-si face alt partid din foamea sa pentru Elena Udrea “cu potential de crestere”, care in ultima vreme este tot mai dornica de promovare, a devenit chiar agresiva, certareata ca o tata in piata. Basescu va avea un avantaj la lansarea partidului Elenei Udrea, va putea sa spuna cu adevarat – “am venit cu dragoste”. Marele combinagiu a mai scos un porumbel: “Ne alegem fiecare drumul”. Din cate stiu, Traian Basescu este inca presedintele tarii. Un presedinte se dedica tarii, nu infiintarii de partide. Drumul sau zilnic, serviciul sau este inca la Presedintie, nu la viitoarea “Miscare populara”.
PDL l-a suspendat definitiv pe Traian Basescu. Nu-l mai vrea nici partidul. Imaginea care va ramane in electorat despre Basescu nu va fi insa cea in ilic, ci a omului care a taiat salariile.
Imaginea mea despre Conventia PDL ramane inghesuiala de la bufetul “la minut”, incropit pentru delegatii la Conventie. Semana cu dugheana “Adio foame!”.
Adio foame! (ii sugerez lui Traian Basescu sa foloseasca acest slogan pentru noul partid “Miscarea populara”, iar manelistului Salam, sa compuna imnul partidului; tot cu acest titlu). O sa vedem cum o sa arate “masa” la care se aseaza de acum incolo Basescu. Poate una cu lautari. Asta ar fi o adevarata“lovitura de teatru”.
Sa traiti bine!