Comisia Europeană este îngrijorată în ceea ce privește exploatarea gazelor de șist, iar această îngrijorare a fost transpusă într-o recomandare în care este prevăzut un set de măsuri pentru statele membre interesate de exploatarea acestui zăcământ.
În urma întâlnirii interparlamentare cu tema „Piaţa internă de energie a Uniunii Europene pentru secolul 21” (The EU Internal Energy Market for the 21st Century), găzduită de Parlamentul European la care România a fost reprezentată de senatorul PDL Christian Gigi Chiru, Comisia Europeană a adoptat o recomandare care vizează instituirea unor garanţii corespunzătoare pentru mediu şi climă în ceea ce priveşte „frackingul” – tehnica de fracturare hidraulică de volum mare utilizată mai ales în operaţiunile legate de gazele de şist. Recomandarea este menită să ajute toate statele membre care doresc să utilizeze această practică să facă faţă riscurilor asupra sănătăţii şi a mediului şi să îmbunătăţească transparenţa pentru cetăţeni.
Pe baza legislaţiei în vigoare la nivelul UE şi completând-o statele membre trebuie:
* să planifice în anticiparea evoluţiilor şi să evalueze posibilele efecte cumulate înainte de acordarea licenţelor
* să analizeze cu atenţie impacturile şi riscurile asupra mediului; să se asigure că integritatea sondei respectă cele mai bune practici şi standarde
* să verifice calitatea apei, a aerului şi a solului la nivel local înainte de începerea operaţiunilor, pentru a monitoriza orice modificare şi pentru a face faţă riscurilor emergente
* să controleze emisiilor atmosferice, inclusiv emisiile de gaze cu efect de seră, prin captarea gazelor* să informeze publicul în ceea ce priveşte substanţele chimice utilizate în sonde individuale să asigure aplicarea de către operatori a celor mai bune practici pe tot parcursul proiectului.
Statele membre ale UE sunt invitate să aplice principiile în termen de şase luni şi, începând din decembrie 2014, să informeze anual Comisia cu privire la măsurile instituite. Comisia va monitoriza aplicarea recomandării cu ajutorul unui tablou de bord pus la dispoziţia publicului, care va compara situaţia în diferite state membre. Eficacitatea acestei abordări va fi reanalizată după 18 luni.
Recomandarea mai spune că, până acum, UE dispune de o experienţă limitată în ceea ce priveşte fracturarea hidraulică. În practică, se injectează volume mari de apă, nisip şi substanţe chimice într-o gaură de sondă pentru a sparge roca şi a facilita extracţia gazelor. Experienţa europeană s-a axat, până în prezent, în special pe fracturarea hidraulică de volum mic aplicată pentru anumite zăcăminte convenţionale şi compacte de gaze, mai ales în puţuri verticale, reprezentând doar o mică parte din operaţiunile efectuate în trecut în UE. Pe baza experienţei acumulate în America de Nord, unde fracturarea hidraulică de volum mare este utilizată pe scară largă, operatorii efectuează acum mai multe teste pentru aplicarea acestei practici în UE. Impacturile şi riscurile asupra mediului trebuie gestionate în mod corespunzător. Având în vedere că trebuie forate mai multe puţuri pe o zonă mai întinsă pentru a obţine aceeaşi cantitate de gaze ca cea extrasă din puţuri convenţionale, impactul cumulat trebuie evaluat şi atenuat în mod corespunzător.
În cadrul întâlnirii interparlamentare, Randal Bowie, director al Consiliului European pentru o economie cu energie eficientă, consideră că există alternative la gazele de şist şi că exemplul Statelor Unite nu este aplicabil în Europa: „Noi ştim foarte clar, ni s-a dovedit, că gazele de şist nu reprezintă o alternativă fiabilă. Am citit foarte multe studii, ni s-a dovedit că SUA au o condiţie specială, pentru că aproape jumătate din terenurile Statelor Unite nu sunt locuite şi, astfel, se poate proceda la fracţionarea hidraulică. Dar, dacă aceste locuri ar fi mai dens populate, exploatarea gazelor de şist ar fi mai greu de realizat. Se mai pune şi problema emisiilor poluante realizate de exploatarea gazelor de şist”.