„Nu mă întorc în România, nu aș putea face față corupției!”

Categories Interviu, La zi, trimitere stanga (cu foto)Posted on

„Nu mă întorc în România, nu aș putea face față corupției!”

A semnat împreună cu soția sa, doamna Lavinia Stan, mai multe volume în care analizează evoluția politică din România de după 1990, dar și relația dintre Biserică și politică în epoca postcomunistă. Lucian Turcescu stă de 19 ani în Canada, este un foarte apreciat profesor la Montreal și, la solicitarea “Timpul”, a acceptat să acorde un interviu în exclusivitate pentru publicația noastră.

Domnule Lucian Turcescu, sunteți primul „canadian” care apare în paginile ziarului, la interviurile cu românii de succes din străinătate. Ce ne puteți spune despre dumneavoastră?

Am emigrat în Canada în 1992, iar acum sunt profesor universitar doctor de Teologie și decanul Facultății de Teologie la Universitatea Concordia din Montreal. Înainte de a veni la Concordia, am lucrat șase ani la St. Francis Xavier University, unde am fost și decan al Facultății de Studii Religioase.

Cercetarea pentru cărțile mele cele mai recente a fost finanțată de agenția federală Social Sciences and Humanities Research Council of Canada. Am fost președinte al Societății Canadiene de Studii Patristice (2004-2008) și membru al Boardului de Directori și Director de Programe al Corporației Canadiene pentru Studiul Religiei.

Recent am primit de la Universitatea Concordia Dean’s Award for Distinguished Scholarship o distincție menită să recunoască nu doar calibrul extrem de înalt al cercetării produse de-a lungul unei perioade extinse de timp, dar și volumul productivității, care i-a atras autorului nenumărate premii și burse și a adus universității recunoaștere națională și internațională.

De unde această „aplecare” pentru domeniul în care lucrați?

Viața și cariera mea sunt puțin întortocheate. Am început studiile universitare la Politehnica din București, Facultatea de Automatizări și Calculatoare.

În anii ’80 încă se foloseau cartele perforate la computerele românești și, drept să vă spun, nu mă prea vedeam scriind programe pentru acele cartele și nu întrevedeam ce vor aduce computerele pentru viitorul planetei.

Sub influența lui Constantin Noica și a Jurnalului de la Păltiniș, începusem să studiez greaca veche cu Andrei Cornea, să am conversații filosofice cu Andrei Pleșu și actualul director al Institutului de Studii Orientale, Radu Bercea, care era coleg de birou cu Andrei Cornea la Institutul de Istoria Artei, și să merg la biserica Părintelui Constantin Galeriu, unde predicile duminicale constituiau o treaptă spirituală importantă.

Contrar așteptărilor noiciene însă, studiul limbii grecești nu m-a dus către filosofie, ci spre teologie.

Am început studiile teologice la Sibiu în 1988 și le-am terminat la București în 1992. Din păcate, nu pot să mă laud că am avut profesori remarcabili. În același an am emigrat în Canada, unde m-am căsătorit și am început un doctorat în teologie la Universitatea Toronto.

Acolo am avut profesori de mare calibru în teologie și filosofie: Paul Fedwick (specialist în Sf. Vasile cel Mare și Părinții capadocieni), John Rist (specialist în filosofie antică și creștinism primar), Robert Sinkewicz (traducător englez al Sfântului Grigore Palamas) și Robert Barringer (traducătorul englez al operelor Părintelui Dumitru Stăniloae, cu care puteam vorbi și în românește).

Cum arăta diaspora românească acum 20 de ani?

Emigrația românească de pe vremea aceea era diferită de cea pe care am cunoscut-o după anul 2000. Românii care emigrau în Canada în anii ’90 aveau o diplomă universitară (de obicei tehnică) și, cum se dădeau jos din avion, se angajau drept computeriști.

Nu exista printre ei nici o dorință de a studia suplimentar, a lua cursuri universitare, fiindcă mulți se considerau extrem de educați. Nu de puține ori, când aflau că îmi fac un doctorat, îmi spuneau: „Dar ce, nu ți-ai făcut studiile la timp?”.

Piața computerelor a căzut însă la începutul anilor 2000 și mulți dintre foștii mei colegi și prieteni au rămas fără joburi pentru câțiva ani.

Personal, am considerat că educația este o investiție pe termen lung și că în cele din urmă va renta și pentru mine. Încă mai cred lucrul acesta și de aceea mă și ocup de educație.

Așa arătau „românii canadieni” acum 20 de ani. Dar acum?

După 2000 mi se pare că emigrația românească în Canada s-a schimbat: nou-veniții sunt mai flexibili, mai toleranți, nu mai au reticențe în a lua cursuri sau a face o specializare care să le mărească șansele de reușită profesională; pur și simplu, au început să se comporte ca niște canadieni normali.

Unii români, care nu prea cunoșteau ce înseamnă emigrația cu adevărat înainte de a veni aici, chiar nu ezită să se întoarcă definitiv în România după ce își dau seama că nu au șanse de succes aici. Cred că e o atitudine sănătoasă, fără a fi defetistă.

E bine să recunoști ce anume poți face bine în viață și să te poziționezi cât mai repede pentru a-ți maximiza șansele de succes și profitul.

Bănuiesc că o astfel de educație de nivel înalt înseamnă și multe sacrificii…

În timpul doctoratului nu prea știam care e diferența dintre zilele săptămânii și week-end, în afara faptului că duminica mergeam la biserică. Trebuie să muncești enorm dacă vrei să reușești.

Competiția e foarte mare în America de Nord și, cu cât mai repede îți dai seama de asta, cu atât mai rapid te pui pe treabă. Nu e suficient să îți faci doctoratul, dacă vrei să ajungi profesor universitar. Trebuie să publici, să mergi la conferințe și, în general, să te faci cunoscut cât mai mult.

Spuneți-ne mai multe despre locul unde lucrați.

Concordia University este una dintre cele două universități anglofone din Montreal, cealaltă fiind McGill. Concordia a apărut prin amalgamarea a două colegii, Loyola și Sir George Williams. Facultatea de Teologie vine din tradiția iezuită a Colegiului Loyola, iar Departamentul de Studii Religioase de la celălalt colegiu.

Deși inițial mulți dintre profesorii de teologie erau iezuiți și catolici, acum lucrurile stau diferit și avem catolici, ortodocși, protestanți și experimentăm chiar cu alte două religii, care doresc teologie, și nu studii religioase: iudaism și islam.

Lucian Turcescu și Lavinia Stan

Oferim specializări în studii biblice, gnosticism, patristică, studii medievale și reformă, precum și teologie sistematică și etică. Pe lângă licența în teologie, avem și un master cu vreo 60 de studenți, precum și un program interdisciplinar între teologie și alte domenii.

Un nume binecunoscut precum Charles Kannegieser, faimosul patrolog francez, a predat până acum doi ani.

Cum ați reușit? Cum a ajuns un român să se impună la Montreal?

Dacă ești serios și lucrezi mult ca să te impui, publici, te faci cunoscut, aici lumea te apreciază. E o societate meritocratică, în general, care știe să recunoască valoarea și să o folosească pentru a-și spori calitatea vieții și interesele.

Cum am mai spus, pentru a te impune trebuie să muncești enorm în America de Nord. Dar îmi place enorm ceea ce fac și nu percep această muncă drept o povară, ci mai mult ca pe o permanentă vacanță.

Ce s-a schimbat în viața dvs. din Canada față de cea pe care o aveați în România?

Sunt căsătorit cu Lavinia Stan, cu care am semnat mai multe cărți, și avem un băiat de 8 ani, cu care locuim într-o zonă foarte frumoasă, Montreal West, o zonă rezidențială, cu case vechi și frumoase din secolul al XIX-lea și mulți copaci.

Băiatul nostru, Luc Edward, merge la o școală privată engleză. Dimineața fac 20 de minute până la facultate, aflată în zona centrală a Montrealului. Chiar și facultatea este într-o clădire istorică, ceea ce este o încântare, căci eu iubesc clădirile istorice.

Programul zilnic este unul pe care mi-l fac singur. Predau unul-două cursuri pe semestru, sunt conducător de master și doctorat pentru câțiva studenți și trebuie să mă ocup de administrația facultății.

În condițiile acestea, mai aveți timp de scris?

Sigur! Există un suport special pentru cercetare, deși multe dintre granturi (n.r. – linii de finanțare de la stat) sunt foarte greu de obținut. Am fost destul de norocos să obțin niște granturi federale foarte importante pentru studierea diverselor subiecte despre care am scris.

Cu ocazia lansării traducerii românești a cărții Religie și politică în România postcomunistă (Curtea Veche, 2010), au fost prezenți reprezentanți ai Ambasadei Canadei la București și au vorbit despre aceste granturi importante acordate de guvernul canadian pentru a facilita cercetarea.

Apoi, Excelența Sa Philippe Beaulne, ambasadorul Canadei la București, ne-a invitat la un dineu pentru a celebra apariția unei cărți scrise de niște canadieni de origine română.

Păstrați în vreun fel legătura cu România?

Părinţii mei locuiesc în România și îi vizitez cam o dată la doi ani. Ei nu mai călătoresc, așa că nu au venit recent în Canada. Din păcate, Luc nu vorbește româna, iar părinții mei nu vorbesc engleza sau franceza, așa că e o problemă de comunicare între ei și nepot. Dar pot să spun că, în general, s-au înțeles cu ajutorul nostru.

În zona unde locuiți există o comunitate de români?

Montrealul are o comunitate largă de români, estimată oficial la circa 50.000 de persoane, deși se crede că în realitate sunt mai mulți. Sunt cel puțin 8-10 biserici românești în zona Montrealului. Păstrez legătura cu unii români și particip la diverse evenimente culturale și religioase, inclusiv ca prezentator la diverse conferințe.

Mergem la Biserica ortodoxă „St. Jean Baptiste”, care e catedrala ortodoxă română din Montreal. Sunt bun prieten cu Preasfințitul Episcop Ioan Casian Tunaru, de la Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Americilor, care stă în Montreal.

V-ați gândit vreodată să vă întoarceți în România?

Nu, nu m-am gândit să mă întorc în România după ce am plecat definitiv acum 19 ani. Mă simt foarte bine în Canada și nu cred că aș putea trăi permanent în România. Nu cred că aș face față corupției, care e atât de răspândită la toate nivelurile sociale.

Cât am trăit în România, în primii 26 de ani de viață, nu m-am putut obișnui niciodată cu ideea de a mă „împăca” cu ceea ce înseamnă corupție. Nu știu ce s-ar putea face pentru a o eradica. Nu mă deranjează însă să vin în România, să predau, să țin conferințe.

Sunt convins că există români de calitate care suferă enorm din cauza mentalităților, oameni serioși, care ar putea face ceva, dar sunt ținuți la distanță de mica sau marea corupție.

Canadienii au o cultură și tradiții diferite față de cele ale noastre. V-ați adaptat?

Da și nu. Dacă privim cultura ca pe o manifestare de succes a intelectului uman, în domeniul artelor, al literaturii sau al filosofiei, și o abilitate de a aprecia acest tip de activitate, atunci pot să spun că m-am adaptat. şi în Canada se scriu cărți, iar unii autori, cum ar fi Margaret Atwood sau Mordecai Richler, sunt foarte cunoscuți și citiți internațional; mulți canadieni sunt creativi în lumea cinematografică și sunt recrutați de Hollywood, iar alții, precum Celine Dion, sunt talentați muzical.

La acest tip de cultură nu am avut probleme să mă adaptez. M-am putut adapta și la cultura și tradițiile în sens antropologic sau comportamental, ca un set de reguli de comportament, apreciind cultura democratică și lipsa corupției din societatea canadiană în general.

Din păcate, nu am ajuns niciodată să apreciez sporturile gen hochei sau curling, specific canadiene, și care sunt gustate de milioane de oameni de aici.

Întrebarea clasică cu care am încheiat toate discuțiile cu personalitățile românești de peste hotare: puteți face o comparație între școala românească și cea canadiană?

Depinde la ce școală vă referiți. Şcolile publice elementare și secundare, precum și liceele publice din Canada sunt destul de mediocre și, din punctul acesta de vedere, comparabile cu cele românești. În Canada există însă și numeroase școli private, iar în Montreal cam 20% din copii merg la astfel de școli.

De aici se recrutează viitoarea elită a țării, iar calitatea educației din aceste școli este net superioară. În România, pentru a atinge nivelul de educație al unei școli private canadiene, părinții trebuie să aibă mulți bani pentru a-i investi în meditații private.

Trecând la universitate, în Canada situația se schimbă față de nivelul public preuniversitar, fiindcă cei mai buni tineri sunt admiși. Cam 30-40% din canadieni au diplome universitare.

În multe domenii, cercetarea este în Canada de calitate internațională, în sensul că se fac multe descoperiri și sunt o mulțime de laureați Nobel canadieni. Aceasta este o „knowledge society,” educația fiind foarte apreciată.

Un scriitor prolific

Lucian Turcescu a publicat o mulțime de cărți, semnate împreună cu Lavinia Stan și apărute, mai ales, la Oxford University Press, printre ele fiind Church, State and Democratization in Expanding Europe (2011), Religion and Politics in Post-communist Romania (2007; traducere apărută la Editura Curtea Veche, 2010), 1989-2009: Incredibila aventură a democrației după comunism (Editura Institutul European, 2010), Gregory of Nyssa and the Concept of Divine Persons (2005), Dumitru Stăniloae: Tradition and Modernity in Theology (2002).

Bogdan COSTEA