Vladimir Putin nu mai este chiar omul care a fost odinioara – a trecut mai bine de un deceniu de cand presedintele rus s-a angajat in cascadorii publice pentru a se lauda cu vigoarea sa imbratisand un urs polar sau calare pe un cal cu pieptul gol. Muntii. Razboiul din Ucraina a stricat si mai mult aceasta imagine de om puternic.
Putin este inca asteptat sa caute un alt mandat atunci cand Rusia va organiza alegeri prezidentiale in martie viitor. De fapt, el a facut schimbari in constitutie pentru a-i permite sa candideze pentru inca doua mandate de sase ani.
Dar 71 de ani este o varsta la care moartea sau o boala grava nu sunt preocupari indepartate pentru barbatul care a condus Rusia timp de 24 de ani. Daca Putin nu a fost pe buletinul de vot dintr-un motiv oarecare, nu este clar cine i-ar putea lua locul.
La nivel national, sistemul politic al Rusiei este ermetic. Nu exista alegeri primare in care alegatorii sa poata alege un candidat; partidele politice isi selecteaza proprii concurenti si apoi ii prezinta electoratului.
In absenta lui Putin, partidul loial Rusia Unita ar putea prezenta un candidat, desi nu exista o procedura fixa pentru a-l alege pe unul. Oficial, Putin a candidat in 2018 ca independent, un precedent adaugand incertitudine la modul in care ar putea aparea un inlocuitor.
Oricum ar fi, un candidat aproape sigur ar proveni din cadrul actualei structuri de putere, deoarece niciunul dintre candidatii partidelor mai mici nu ar avea recunoastere sau sprijin larg.
Cativa potentiali concurenti daca Putin nu este la alegeri:
DMITRY MEDVEDEV
Medvedev are o experienta unica ca surogat al lui Putin, devenind presedinte in 2008, cand Putin nu a putut sa candideze realege din cauza limitelor mandatului. In ciuda postului, el a fost considerat pe scara larga ca fiind secundar lui Putin, care a devenit prim-ministru si a condus efectiv tara.
El a acceptat supus dorintei lui Putin de a candida pentru un nou mandat in 2012, fiind prim-ministru pana in 2020. Apoi a fost numit in noua functie de adjunct al sefului consiliului de securitate nationala.
Desi acea postare a fost putin vizibila si adeseori vazuta ca o sinecura, proeminenta lui Medvedev a crescut anul trecut cand si-a abandonat personajul in mod normal bland si a devenit unul dintre cei mai vehementi aparatori ai razboiului din Ucraina, denuntand viu Occidentul.
Aceasta pozitie ii atrage pe nationalistii rusi, dar Medvedev ar putea fi patat de perceptia ca a fost prea intelegator fata de Statele Unite in calitate de presedinte in timpul initiativei de „resetare” a administratiei Obama, precum si de o dezvaluire de inalt nivel, care presupunea coruptie si traiul fastuos.
ALEXEI DYUMIN
In calitate de guvernator al regiunii Tula, Dyumin nu are o vizibilitate publica larga, dar a fost de ani de zile ca fiind posibil succesor al lui Putin datorita relatiei sale stranse cu presedintele, inclusiv in calitate de garda de corp.
Dyumin a ajuns la cunostinta publica cu afirmatia sa dramatica ca l-a salvat candva pe Putin de un urs. In povestirea lui Dyumin, el se afla la o resedinta de munte unde dormea Putin cand a fost informat ca un urs se afla in fata usii.
„Ursul si cu mine ne-am privit in ochi. S-a dat putin inapoi, am deschis usa si i-am descarcat toata clema pistolului la picioarele lui”, a spus el.
Dyumin a fost liderul fortelor speciale ale agentiei de informatii militare, in anexarea Crimeei de catre Rusia in 2014, dandu-i o aura de vitejie si succes legate de Ucraina, in contrast cu luptele sumbre si esecurile actualului razboi.
SERGEI SOBYANIN
Daca imaginile conteaza intr-o cursa prezidentiala rusa, Sobyanin ar putea avea cel mai puternic portofoliu dintre oricine. In calitate de primar al Moscovei din 2010, capitala Rusiei a suferit schimbari remarcabile si vizibile.
Au inflorit noi zone de recreere, zone pietonale, facilitati sportive si alte facilitati. Autobuzele electrice au inlocuit carucioarele vechi care zdranganeau, noile linii de cale ferata pentru navetisti au redus ambuteiajele notorii ale orasului, iar parcurile odata zdrentuite au fost aranjate si imbunatatite.
Sobyanin i-a jignit pe liberalii de orientare occidentala interzicand paradele LGBTQ+ in oras, dar toleranta fata de drepturile homosexualilor nu este o pozitie castigatoare in Rusia. Sobyanin a evitat, de asemenea, exagerarea si diviziunea predecesorului sau, Yuri Luzhkov.
MIKHAIL MISHUSTIN
Prim-ministru al Rusiei din 2020, Mishustin nu a provocat nicio entuziasm si o atentie relativ mica, dar are un avantaj potential semnificativ: daca Putin ar muri sau ar deveni incapabil sa-si indeplineasca atributiile inainte de alegeri, Mishustin ar deveni presedinte interimar. Este aceeasi cale pe care Putin a luat-o cand a devenit presedinte interimar la demisia lui Boris Eltin in ajunul Anului Nou 1999, apoi a valorificat pozitia de a castiga alegerile in anul urmator.
Totusi, Mishustin nu pare sa aiba aceasta ambitie. Este un tehnocrat linistit, considerat ca fiind foarte competent in postul sau anterior de sef al serviciului fiscal national. In calitate de prim-ministru, a primit cote de aprobare de pana la 70% pentru supravegherea administratiei si a ministerelor.
Desi multi observatori cred ca a fost orbit de decizia lui Putin de a invada Ucraina, el si-a continuat sarcinile cu neclintit.
NIKOLAI PATRUSHEV
Paralelele dintre Putin si Patrushev sunt izbitoare. S-au nascut la Leningrad la 10 luni distanta, iar Patrushev a devenit sef al Serviciului Federal de Securitate, principala agentie succesoare a KGB, in 1999, cand Putin a devenit prim-ministru. Acum sef al Consiliului de Securitate Nationala, el face ecou si uneori amplifica opiniile si animozitatea lui Putin fata de Occident.
Desi Patrushev a contestat initial recunoasterea independentei conducerii rebelilor in regiunile separatiste ale Ucrainei Donetk si Lugansk, care au precedat invazia cu cateva zile, mai tarziu a devenit un puternic sustinator al razboiului, argumentand ca Rusia trebuie sa elimine ceea ce a numit el. „neo-nazistii” la usa si sustinand ca Ucraina si orientarea ei occidentala reprezinta o amenintare clara pentru securitate.
El a denuntat, de asemenea, presupusa patrundere a ideilor neoliberale occidentale in Rusia si apara pastrarea traditiilor tarii, o pozitie filozofica identica cu cea a lui Putin.