România, condamnată pentru crimă
Pentru neplata unei amenzi de 80 lei noi, Mihai Iorga a fost arestat și ucis în arestul Poliției Ploiești, unde fusese reținut. După ce familia a cerut condamnarea celor vinovați, iar procuratura a blocat cercetările, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut dreptate. România a fost condamnată.
Amendat cu suma de 800.000 lei vechi (80 RON – n.r.) pentru participarea la un scandal, fără posibilitatea de a achita această sumă, la vârsta de 32 de ani, Mihai Iorga a fost condamnat de Judecătoria Mizil la executarea a 40 de zile de închisoare contravențională în schimbul ștergerii amenzii. Ridicat de poliție, Iorga a fost dus în arestul IPJ Prahova la data de 12 martie 2002. Deși nici un raport ulterior nu specifică clar acest lucru, declarațiile unor martori indică faptul că cel reținut ar fi fost bătut chiar de polițiști înainte de a fi introdus în arest.
Cert este că, deși nu suferise o condamnare pentru comiterea unor fapte grave, ci doar pentru neachitarea unei amenzi, Mihai Iorga a fost băgat de polițiștii prahoveni în celula numărul 36, laolaltă cu alți 14 arestați pentru comiterea unor infracțiuni violente precum omor și tâlhărie. Chiar dacă se afla, teoretic, sub supravegherea polițiștilor ce păzeau arestul IPJ Prahova, Iorga este bătut sistematic patru zile la rând, fără ca cineva să intervină.
Pus de polițiști șef de celulă, arestatul Davidoiu Florin este cel care lovește cel mai mult. Abia în noaptea de 15 spre 16 martie, supraveghetorii arestului catadicsesc să vadă ce se petrece în celula 36. Aflat în stare deja gravă după loviturile primite timp de patru zile, Mihai Iorga este consultat de un asistent medical. Dată fiind starea gravă în care se afla, Iorga este transportat la Spitalul de Urgențe Ploiești. Motivația oficială dată apoi în acest caz pentru a-i scăpa pe polițiști de răspunderea penală a fost aceea că arestatul a suferit o criză de sevraj cauzată de lipsa alcoolului.
Cu toate acestea, medicii de la Spitalul de Urgențe Ploiești constată că Iorga prezenta urme de lovituri la nivelul toracelui și la ambii ochi. Și asistentul sanitar al arestului Prahova constată că Mihai Iorga fusese bătut de ceilalți arestați, însă concluzionează că leziunile nu prezintă o gravitate deosebită. Deloc interesați de soarta unui om aruncat în arest doar pentru neplata unei amenzi, personalul medical ia decizia reintroducerii lui Iorga în celulele IPJ Prahova.
Bătut sub ochii poliției până a intrat în comă
Invocând o falsă intenție de a-l proteja pe acesta, se ia decizia mutării într-o altă celulă, în cea cu numărul 3. Culmea, aici era șef peste cei arestați tocmai Davidoiu Viorel, fratele lui Davidoiu Florin de la celula 36. Înainte de a fi încarcerat, lui Mihai Iorga i se administrează două injecții foarte puternice: o fiolă de diazepam și una de fenobarbital. Aflat într-o stare și mai gravă din cauza calmantelor cu efect halucinogen, încă de la sosire Mihai Iorga este primit în celula 3 cu o serie de lovituri. Este bătut crunt, izbit cu capul de ciment și obligat să doarmă sub pat.
La orice încercare de a ieși de sub pat, este lovit fără milă, în special de șeful de celulă, Davidoiu Viorel. Polițiștii, aflați la câțiva pași de celula 3, nu aud și nu văd nimic. La inspecția din dimineața zilei de 16 martie, Mihai Iorga este ținut în picioare să nu cadă de doi deținuți. În urma loviturilor primite timp de patru zile, Iorga cedează și cade într-o stare de inconștiență vecină cu aceea de comă.
La apelul de seară, polițiștii se mulțumesc să constate că Iorga „se odihnește”. Abia a doua zi dimineața, pe 17 martie, schimbul sosit constată că, de fapt, Mihai Iorga este într-o stare de inconștiență totală. Este transportat la Spitalul de Urgențe Ploiești, unde se constată că a suferit multe leziuni, cele mai grave fiind fractură temporală stânga și contuzii hemoragice extradurale temporo-pario-occipitale.
Este transportat de la Ploiești la Spitalul de Urgență Floreasca din Capitală. Medicii nu fac altceva decât să constate decesul lui Mihai Iorga la data de 21.03.2002. Totul de la o amendă de 80 lei noi. Imediat, poliția și procuratura încep să lucreze pentru a îndepărta urmele vinovăției.
Parchetul Militar: nimeni nu e vinovat
Într-un timp-record, la doar trei luni de la decesul lui Mihai Iorga, în iunie 2002, Parchetul Militar Ploiești avea deja închise cercetările în acest caz de omor. Fără nici cea mai mică remușcare, căutând pe parcursul întregului material de cercetare penală să-și acopere colegii din poliție, colonelul magistrat Florin Olteanu a ajuns atunci la concluzia că nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru moartea lui Iorga.
De fapt, într-o amețitoare expunere a faptelor, magistratul Olteanu a căutat să transfere întreaga responsabilitate tot în sarcina celui ucis. Nimeni, dar absolut nimeni nu a fost găsit vinovat. Polițiștii care trebuiau să-l păzească pe Iorga, dar și arestații care l-au bătut până l-au adus în comă au fost scoși de sub urmărirea penală.
Fără nici o relevanță, procurorul a subliniat de la bun început faptul că cel decedat nu se bucura de un renume prea bun în rândul comunității. „Cunoscut datorită consumului de alcool, fără ocupație și având predispoziție pentru comiterea unor acte antisociale”, a trasat procurorul militar Olteanu direcția cercetărilor. Chiar dacă șefii arestului IPJ Prahova ar fi trebuit să răspundă direct pentru „eroarea” de a-l fi pus pe Iorga în celule cu infractori periculoși, condamnați pentru omor sau tâlhării, cercetările procurorului militar din 2002 au evidențiat vag acest aspect și nu au indicat nici un vinovat.
„Este adevărat faptul că producerea evenimentului a fost favorizată de anumite stări de fapt existente la nivelul IPJ Prahova. În primul rând, după desființarea Arestului Poliției Municipiului Ploiești, în anul 1998, s-a ajuns la o situație de supraaglomerare. (…) Această împrejurare este strâns corelată de încălcarea dispozițiilor art. 106 din instrucțiuni, în sensul că persoanele sancționate contravențional vor fi deținute separat de arestații preventiv sau condamnați”, s-a limitat a consemna colonelul magistrat Florin Olteanu.
Direct răspunzător pentru mușamalizarea acestui caz, același magistrat i-a scos basma curată și pe polițiștii ce aveau ca sarcină de serviciu supravegherea celulelor din arest. „Fenomenul de supraveghere este de natură a face dificilă supravegherea corespunzătoare a tuturor camerelor din arest”, a perorat colonelul Olteanu. Cum în opinia sa nimeni nu era vinovat de crima din arestul IPJ Ploiești, procurorul a dispus neînceperea urmării penale pe toate fronturile. Nu a fost nici o persoană cercetată. Nici arestații ce l-au bătut pe Mihai Iorga, nici polițiștii ce trebuiau să-l supravegheze și cu atât mai puțin medicii ce au ignorat semnele bătăilor aplicate.
Mai grav, această decizie nici măcar nu a fost comunicată familiei celui ucis, scopul fiind acela de a scurtcircuita orice posibilitate de contestare a soluției de neîncepere a urmăririi penale în acest caz.
O altă anchetă penală derulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a oferit aproximativ același rezultat. Factorii direct responsabili, polițiști și medici, nu au fost acuzați. Singurul condamnat pentru uciderea lui Mihai Iorga a fost Davidoiu Viorel, agresorul din celula 3.
Câștig la CEDO
Susținuți de Fundația ICAR, reprezentată de dr. Camelia Doru, și cu sprijinul avocatului Diana Dragomir, după epuizarea tuturor căilor de atac în România, membrii familiei lui Iorga au sesizat în 2005 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). De această dată vizat a fost statul român, aflat în culpă pentru nerespectarea obligațiilor ce le avea de a proteja viața lui Mihai Iorga.
Mai mult, a fost acuzată și lipsa investigațiilor ce ar fi trebuit derulate pentru a se afla adevărul în acest caz. După cinci ani de la debutul cauzei „Iorga și alții împotriva României”, în urmă cu o săptămână, completul de șapte judecători ai CEDO a dat câștig de cauză reclamanților. În dosarul 26.246/05, România a fost condamnată pentru încălcarea art. 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, ce stabilește dreptul la viață, pentru lipsa de autoritate în apărarea vieții lui Iorga și pentru absența unei anchete eficiente ce ar fi trebuit să fie derulată de statul român pentru aflarea cauzelor de deces. Executivul român a fost obligat să achite familiei Iorga despăgubiri morale în sumă de 35.000 euro și 3.600 euro cheltuieli de judecată.
„Să nu se mai întâmple”
Încurajați de decizia CEDO, familia Iorga și dr. Camelia Doru, directorul medical al Fundației ICAR, nu exclud posibilitatea de a reveni la CEDO, aşa încât, în baza soluției date în cauza „Iorga împotriva României”, autoritățile de la București să fie obligate la asumarea unor măsuri concrete.
Se are în vedere obligarea României de a adopta măsuri serioase în vederea prevenirii pierderii altor vieți, așa cum s-a întâmplat în cazul Iorga, dar și aflarea abuzurilor personalului din penitenciare. „Măcar să nu se mai întâmple”, este dorința familiei lui Mihai Iorga. Nu în ultimul rând, există intenția ca plata daunelor reparatorii să fie trecută în sarcina celor direct responsabili.
Mihai CIORCAN