Cu siguranţă, în 2003, prima pupăză din tei, în materie de politichie, i-a
aparţinut lui Adrian Năstase, care a înlocuit din funcţie, ce-i drept, într-o
manieră mai puţin democratică, cioara de pe gard. Ca prim ministru al
României, dumnealui avea la dispoziţie toată recuzita trecută pe lista de
inventar anexată la finalul povestirii „ Amintiri din copilărie” Trec în
revistă doar câteva obiecte şi instalaţii de bază: un drob de sare original
marca Cacica, cu cacofonie cu tot, una bucată mâţă nătângă, cuib de
pupeze de tip ANL, patru case, un cuibar ecologic şi multe ouă. Din
totalul obiectelor tradiţionale şi de cult politic, fără număr, fără număr, i-
a picat cu tronc o cădiţă înflorată după modelul celei în care s-au
adăpostit, de frica adopţiilor, fără număr, fără număr, trei iezi cucuieţi.
In ciuda staturii sale impunătoare şi a poziţiei ocupate în vârful ierarhiei
naţionale, Năstase dădea adeseori în mintea copiilor, în sensul concret
că se juca de-a flota. Asociat mai mult cu casele din subordinea sa şi cu
cuibarul de la Cornu, unde, în premieră mondială, a fost numărat oul lui
Columb, chestia cu flota a rămas undeva în umbră…Pe această temă
infinită, în cădiţă, partenerul său de joacă era nimeni altul decât
Trăienel, actualul Băsescu al României. Din lipsă de flotă, din punct de
vedere ambiental, circulau doar…vapori. Ca strategie, jocul era cât se
poate de simplu. Adi, în calitatea sa de premier, îl composta, după
modelul lui Benny Hill, pe chelie pe Trăienel, întrebându-l vehement:”
Ce-ai făcut, mă, cu flota?” Intrebare rămasă, până în zilele noastre, fără
răspuns. Cine l-a cunoscut mai demult pe domnul preşedinte, şi sunt
dintre cei care se laudă cu acest amănunt minor, îşi aduce aminte că
domnia sa umbla, în preajma lui Năstase, aplecat din spate pe partea
dreaptă, ca şi cum ar fi avut pană de cauciuc la galoşi. Ori de câte ori îl lua premierul de atunci la ture prin cădiţa cu vapori, striga ca din gură de
şarpe: „ Nene Adriane, mu-mi mai da, bre, în cap, că sunt şi eu un biet
gânditor în devenire”, ceea ce s-a adeverit în timp. Ca să se scuze, dădea
vina pe Honcescu şi Serban Mihăilescu, doi pesedişti fără CNP în
partidul de azi al lui Ponta. Dincolo de replici, fraze şi amabilităţi, un
lucru este cert. Jocul de-a flota, aşa cum a fost pus în scenă de Năstase, i-
a dereglat serios băşica udului actualului preşedinte, pe atunci, un
simplu parlamentar, care nu ştia încă ce înseamnă un cap în gură bine
plasat la mama lui…Bun posesor al ţipătului ca din gură de şarpe, Traian
Băsescu a invocat adeseori statutul lui de victimă politică. Cum lovitura
de stat nu era la modă în 2003, a trecut la alte variaţiuni: „ înscenări ale
politicienilor şi poliţiştilor de cea mai joasă speţă”, „ joc politic murdar
şi incorect”, „ tentativă de dezmembrare a P.D.” etc. Din spaimă, a
trecut la o ură viscerală faţă de Adrian Năstase, care obişnuia să-l bage
cu capul la fund în apa din cădiţa înflorată. La vremea respectivă,
scoţând bule de săpun pe nas, fostul coleg de joacă al lui Năstase şi-a
avertizat duşmanii politici că „ îşi vor rupe dinţii”, ceea ce s-a şi
întâmplat…Dacă te urăşte, preşedintele nu te iartă! Ca şi presa, în
ansamblu, cazul Năstase este elocvent în această privinţă…