Bătălia pentru Chișinău

Categories La zi, trimitere dreaptaPosted on

Bătălia pentru Chișinău

În aceste zile de început de vară, tentați să dăm atenție numai informațiilor picante, bunăoară, un viol marca DSK, uităm că la un pas de noi se consumă poate cele mai importante alegeri locale din Republica Moldova din 1990 încoace.

Ceea ce se întâmplă acolo poate avea consecințe extrem de grave pentru viitorul celei mai oropsite provincii din ceea ce a fost odată România Mare.

Ar trebui să ne reamintim că, în ciuda îndărătniciei comuniștilor și a faptului că mai toată populația Moldovei se află într-o inerție primejdioasă,  ceea ce ce exclude perspectiva unui progres real, Primăria Capitalei, deci a Chișinăului, a aparținut mereu opoziției.

Fie că s-a numit Urechean, Costin sau Vasile Ursu, ca să nu mai vorbim de actualul Dorin Chirtoacă,  primarii au reprezentat pentru  locuitorii Chișinăului o garanție a faptului că viața lor în cele din urmă va ieși din marasmul care-i macină de la jumătatea veacului trecut. Iată că acum, într-un mod – de ce să nu recunoaștem – paradoxal, Chișinăul poate fi pierdut de opoziție.

De ce spunem paradoxal? Fiindcă după teribila jertfă a tinerilor din primăvara anului 2009, când s-au luptat cu orice risc pentru a-i alunga pe comuniști din fotoliile puterii, a veni la conducerea primăriei centrale un  personaj ca Igor Dodon, cu stadii vechi de slujire în Partidul Comuniștilor moldoveni, este aproape un nonsens.

Cu alte cuvinte, toate eforturile făcute de premierul Filat, de președintele interimar Ghimpu pentru a finaliza discuțiile absolut necesare cu Uniunea Europeană se pot zădărnici. Moldova poate face ușor pași îndărăt și să recadă într-o stare de gregaritate, la discreția patronului de la Kremlin, din care chiar că nimeni nu ar mai putea-o elibera.

Nu întâmplător comuniștii au anunțat cu surle și trâmbițe victoria candidatului lor, conștienți de importanța unui asemenea succes.

Dar, din păcate pentru ei, voturile au trebuit numărate până la capăt. În momentul în care au intrat în discuție și voturile din suburbii, victoria lui Dodon nu a mai fost clară. A coborât sub 50 la sută.

Contracandidatul său, Chirtoacă, a urcat, așa că, nici unul neîntrunind majoritatea absolută, perspectiva turului al doilea de scrutin este ca și sigură.

În Moldova, chiar și acum, în anul de grație 2011, lupta pentru democrație și normalitate nu este vorbă în vânt. Pericolul de-a intra din nou, prin modalități parșive, în gheara rușilor este uriașă. Moldova, din nefericire, nu s-a putut bucura de soarta noastră și a celorlalte țări din fostul Pact de la Varșovia.

De asemenea, nu a avut parte nici de regimul preferențial al țărilor baltice. Ţara aceasta necăjită este în continuare privită  ca o gubernie.

Noi ne luptăm cu corupția, cu minciuna, cu o incompetență aproape generalizată, dar avem garanția „scutului”, ne sprijinim pe cei doi piloni inexpugnabili, UE și NATO, știm că doar mari prostii ne-ar scoate de pe făgaș. Dar moldovenii?

Pentru ei NATO este doar un vis mult prea îndepărtat de realitate, iar aderarea la UE depinde de foarte mulți factori.

Alegerile locale din Chișinău dobândesc de aceea o pregnanță deosebită. Adică după ce au scăpat de Voronin să li se așeze în cârcă Dodon? Prea de tot…

Dan STANCA