Teatru: MACBETH (un studiu)
Ion Caramitru, Valeria Seciu
Indiferent ce se înțelege îndeobște prin noțiunea de „studiu” atunci când vine vorba de montarea unei capodopere a dramaturgiei universale, cel realizat de regizorul Radu Penciulescu pe scena Sălii Mari a Teatrului Național cu „Macbeth” de William Shakespeare are în esență următoarele caracteristici:
scurtarea textului prin renunțarea la câteva personaje, socotite neimportante; eliminarea aproape completă a decorului, redus la câteva butoaie, apărute și ele abia în partea a doua, plus un perete cu uși, reprezentând fațadele diferitelor palate; un amestec destul de bizar de costume, mergând de la blugi, tricouri și pantofi sport până la unele ceva mai apropiate de moda vremii; distribuirea unor actori în mai multe roluri, ceea ce pentru spectatorii mai puțin avizați poate fi ușor derutant și – poate și din rațiuni ce țin de apropiata intrare a sălii într-un amplu proces de renovare – instalarea spectatorilor direct pe scenă, în niște gradene incomode ce fac să pară luxoasă până și Sala Atelier a aceluiași teatru.
Dincolo de toate acestea însă, rămân superba traducere a lui Ion Vinea și jocul magistral al celor doi protagoniști, Ion Caramitru și Valeria Seciu. Alături de ei, evoluții foarte bune au Mircea Rusu (Banquo și Un doctor scoțian), Alexandru Bindea (Portarul, Un ucigaș, Un crainic), Dorin Andone (Macduff, Un sergent) și Victoria Dicu, excelentă în rolul uneia dintre vrăjitoare.
Puțin spus mai slabi, Mihai Calotă (Malcolm) și, în special, Eduard Adam (Ross, Un lord, Siward), un tânăr care mai are mult de muncit până să ajungă măcar mediocru.
În concluzie, un spectacol ce se vrea cu tot dinadinsul „eveniment”, reușind să fie totuși interesant. (D.A.)