Cu ce mergem la război?

Categories Explicit, trimitere stanga (cu foto)Posted on

Cu ce mergem la război?

FREGATĂ. Un bastiment fără „dinţi”

Surorile „Regelui Ferdinand” sunt folosite ca ţinte navale

Controversata participare a fregatei „Regele Ferdinand” la operaţiunile NATO împotriva Libiei pune sub semnul întrebării capacităţile reale operaţionale ale Forţelor Navale Române. MApN trimite în linia întâi o navă slab înarmată dintr-un model pe care englezii îl folosesc de şapte ani drept ţintă pentru antrenamentul submarinelor şi al celorlalte fregate mai moderne.

La 21 de ani de la momentul 1989, bătrânul „Mărăşeşti”, fostul crucişător al lui Ceauşescu, rămâne cea mai puternică navă a flotei militare româneşti.

Misiunea în Marea Mediterană a fregatei româneşti  înarmate pe jumătate a stârnit vii controverse în lumea politică şi în rândurile opiniei publice.

În timp ce guvernanţi privesc misiunea ca pe o simplă plimbare sub steagul NATO până în apropierea apelor teritoriale ale Libiei, românii de rând se arată îngrijoraţi şi contrariaţi de această decizie care le va scoate din buzunar peste patru milioane de euro, reprezentând costurile misiunii „Regelui Ferdinand” în Mediterana.

Pe lângă faptul că F 221 nu are rachete la bord şi va trebui să facă faţă unui potenţial atac doar cu un singur tun de calibru 76 milimetri, câteva mitraliere grele şi torpile, marina militară română primeşte o grea lovitură de imagine.

Nu cumpăraţi fregate? Că şi aşa le scufundăm

În 2002, factorii de decizie ai Ministerului Apărării din Marea Britanie au aprobat un plan de utilizare a fregatelor de tipul 22 (clasa din care face parte „Regele Ferdinand”) drept ţinte navale pentru antrenamentul celorlalte nave militare.

Considerată la acea dată drept o decizie scandaloasă de către presa britanică, măsura a fost pusă în practică doi ani mai târziu, atunci când HMS „Brave” şi HMS „Boxer” au fost scufundate în Oceanul Atlantic, în cadrul exerciţiului Hulkex, în august 2004.

Potrivit unei declaraţii a purtătorului de cuvânt al Royal Navy publicate în „The Telegraph”, scufundarea fregatelor face parte din procesul de evaluare a sistemelor de armament de la bordul navelor flotei şi că din acest punct de vedere este foarte util să fie observate efectele armelor asupra unor ţinte reale.

„Navele au fost deposedate de toate echipamentele înainte de a fi scufundate. Combustibilul şi muniţia au fost eliminate, astfel încât fregatele vechi sunt «ecologice» înainte de a fi scufundate în Oceanul Atlantic”, a mai declarat oficialul Marinei Regale.

Un expert a deschis operaţiunea drept „scandaloasă”, pentru că o singura navă ar valora 200 milioane euro, însă marina regală nu a confirmat niciodată costurile reale.

În fine, ca o culme a ironiei, în acelaşi an în care s-au dus la fund cele două fregate de tip 22, dar în luna septembrie, în dana Victory Jetty din portul Portsmouth (Marea Britanie) s-a conferit în cadru festiv pavilionul românesc primei fregate (Coventry) de acest tip cumpărată de România.

Cu această ocazie navei i s-au acordat numele de „Regele Ferdinand” şi numărul de bordaj F 221. La ceremonia de comisionare au fost prezenţi preşedintele de atunci al României, Ion Iliescu, ministrul Apărării Naţionale, Ioan Mircea Paşcu, şeful SMG, generalul dr. Mihail Popescu, dar şi şeful Statului Major al Forţelor Navale, contraamiralul Gheorghe Marin.

Partea britanică a fost reprezentată de lordul Bach of Lutterworth, ministrul pentru Înzestrare, viceamiralul James Burnell Nugent din Royal Navy, Sir Charles Mansfield, preşedintele BAE Systems, reprezentanţi ai Fleet Support Limited şi Rolls-Royce.

Nu se ştie dacă oficialii români aveau cunoştinţă despre faptul că  britanicii, cu doar o lună înainte de predarea navei către România, scufundaseră, cu lovituri la ţintă fixă, două nave identice. Cert este că englezii au tăcut mâlc.

Cum au uitat  generalii români 160 de rachete în Anglia

Deşi a scăpat de rolul de ţintă pentru Royal Navy, F 221 poate avea probleme serioase în cazul unor operaţiuni maritime susţinute de Libia. În primul rând, deşi este dotată cu echipamente sofisticate de detecţie şi bruiaj a rachetelor, iar tunul de bord poate fi folosit pentru distrugerea acestora, fregata românească nu prea are cu ce să riposteze.

Cele două sisteme de apărare antiaeriană Sea Wolf, care împreună dispun de o rezervă de 72 de rachete, precum şi cele două lansatoare Harpoon, fiecare cu câte patru rachete, dacă nu ar fi fost demontate de la bord, ar fi asigurat protecţia „Regelui Ferdinand” împotriva navelor şi avioanelor.

Aceste sisteme au rămas însă la englezi, conform contractului cu BAE Systems, urmând să facă obiectului unui acord separat, bineînțeles, pe alţi bani. De ce or fi acceptat oficialii români să renunţe tocmai la rachete, principala armă a fregatei, nu se ştie.

În prezent, forţele navale nu au prevăzut nici un leu în buget pentru etapa a doua de modernizare a fregatei, în urma căreia F221 ar fi arătat cu adevărat a navă de război. În fine, aceeaşi înţelegere s-a aplicat şi în cazul celei de-a doua fregate cumpărate de la britanici, „Regina Maria”. Reamintim că pentru fregate statul român a plătit peste 180 milioane dolari.

După semnarea contractului, s-a aflat că în realitate navele erau recuperate de la fier vechi, valoarea totală a achiziţiei (inclusiv etapa a doua de modernizare cu rachete) urmând să ajungă la 600 milioane dolari, şi că partea britanică ar fi plătit unor oficiali români un comision de şase milioane de lire sterline.

Anchetele nu au stabilit până acum cine a încasat comisionul, dar între timp scandalul s-a stins, iar cele două părţi au căzut la pace.

Consumă de opt ori cât „Mărăşeşti”

Fregata „Regele Ferdinand” are un deplasament de 4.900 tdw, o lungime de 148,2 metri, lăţimea de 14,75 metri, opt punţi şi o viteză maximă de 30 noduri. Echipajul este format din 18 ofiţeri, 77 de maiştri militari şi 110 militari angajaţi pe bază de contract.

Sistemul de comandă este asistat de calculator, instalaţii de bruiaj pasiv, sisteme de luptă electronică, nouă sisteme radar şi patru diesel generatoare de câte 1 MW fiecare.

Sistemul de propulsie este format din patru turbine Rolls-Royce care fac din fregată o navă foarte agilă, însă cu un cost pe măsură.

Turbinele consumă enorm – peste 30 tone de motorină pe oră. Spre comparaţie, cea de-a treia fregată românească, „Mărășești” (încadrată ca un crucişător uşor portelicopter în 1989 sub numele de „Muntenia”, declasată la grad de distrugător şi redenumită „Mărăşeşti”, iar în cele din urmă redusă la statut de fregată), consumă patru tone de combustibil pe oră.

Din cauza consumului mare de combustibil, fregatele tip 22 nu pot naviga la viteză maximă mult timp, iar pe durata misiunilor de luptă sunt dependente de navele de alimentare care le asigură realimentarea cu carburant în marş.

„Buncărul” plutitor al dictatorului Ceauşescu

Singura fregată românească ce dispune în prezent de sisteme de rachetă la bord este „Mărăşeşti”. Unica a cărei construcţie a fost dusă până la capăt dintr-un proiect de trei crucişătoare uşoare, cât dorea Nicolae Ceauşescu să deţină marina română, nava are un deplasament de 5.795 tdw, o lungime de 144,6 metri, viteză de 27 noduri şi o autonomie de 1.500 mile marine.

Nava a fost construită în şantierul naval Mangalia, după un proiect românesc, între 1 martie 1978 şi 2 august 1985, şi este cea mai mare navă de război construită vreodată în România. La data de 2 august 1985, în prezenţa lui Nicolae Ceaușescu, nava a fost lansată la apă, fiind încadrată drept crucişător uşor portelicopter, şi a primit numele de „Muntenia”.

Crucişătorul constituia o unitate militară separată, pentru că avea la bord două apartamente pentru cuplul Ceauşescu, denumite de echipaj Cabinetul 1 şi Cabinetul 2. În 1990 s-au schimbat denumirea şi clasa navei, aceasta devenind distrugătorul „Timişoara”, iar tot în acelaşi an a fost rebotezată „Mărăşeşti”. Din 2001, nava a fost reîncadrată în clasa fregate.

„Mărăşeşti” are patru instalaţii lansare rachete navă-navă (opt rachete SS-N-2), două lansatoare de RBU-6000 pentru grenadier antisubmarin, patru tunuri AK-726, alte patru tunuri AK-630 cu tragere rapidă, şase lansatoare de torpile, instalaţii lansare proiectile bruiaj pasiv, şase diesel generatoare, opt sisteme radar, instalaţii de purificare a apei şi a aerului.

Flota „inamicului” Gaddafi

Flota Libiei poate pune serioase probleme fregatei româneşti, fie numai şi pentru faptul că majoritatea navelor pot lansa rachete. Marina libiană dispune de două fregate model sovietic din clasa Koni modernizate, dintre care una ar fi fost capturată de rebeli la Benghazi.

Acest tip de navă are la bord rachete SSM şi SAM de concepţie sovietică, opt guri de foc, încărcături antisubmarin şi 20 de mine.

Pe listă mai urmează două corvete din clasa Nanuchka, cu o dotare asemănătoare, nouă vedete rapide din clasa Combattante II, care au fiecare câte patru rachete navă-navă, precum şi 16 vedete model sovietic clasa Osa, care, la rândul lor, dispun, pe lângă alte sisteme de armament, de câte patru rachete navale fiecare.

Libia mai deţine şase submarine tip Foxtrot, dintre care două ar fi în incapacitate de luptă. Potrivit unor surse neoficiale, aproape jumătate din flota navelor purtătoare de rachete libiană nu este operaţională.

De cealaltă parte a baricadei, din toată flotila NATO, „Regele Ferdinand” este singura fregată care nu are rachete la bord.

Marius POP