In plan literar instrumentul santajului este o compromitatoare “scrisoare de amor” care a creat spaime politice la pericolul iminent ca relatia Tipatescu-Zoe sa ajunga in “Racnetul Carpatilor” (santajatii devin santajisti cand dau de polita falsificata de Catavencu). Si in “Ultima ora” a lui Sebastian santajistii simt ca au mai multa putere si asteapta victoria santajului prin rasturnari de situatii.
Scandalul Sorin Alexandrescu a tinut fix zece zile, apoi a cazut in desuetudine. Bluful s-a datorat unor procurori care nu stiu carte si isi imagineaza, inabil, ca dosarele se pot face doar din interceptari si arestari.
Pe lumea asta exista santaj sexual, o Coree de Nord care santajeaza cu rachetele, santaj emotional (caruia i se mai zice si manipulare domestetica), santaj cu dosare, camatari santajisti, un postas santajat pentru o scrisoare cu recomandare pierduta, un Basescu care a santajat Olanda cu blocarea lalelelor ori a acuzat UDMR ca santajeaza cu organizarea administrativa. “Nu e bine, d-le chestor!” – tot o forma de santaj si amenintare. Extorsiune clar dovedita mi s-a parut a fi cea exercitata asupra familiei Reghecamf, unde santajistul a fost prins in flagrant.
Au existat si cazuri de procurori santajisti. Imi aduc aminte – din stenograme, cum il santajau procurorii pe un denuntator (mi se pare fost procurer si el), care nu raportase despre o convorbire cu un oarecare. Dupa logica celor care l-au incarcerat pe Sorin Alexandrescu si presedintele BNR ar putea fi acuzat ca santajeaza bancile, cand le ameninta ca nu va micsora rezervele minime obligatorii in lipsa creditarii.
In cazul Sorin Alexandrescu ma asteptam ca la recurs Parchetul sa apara si cu alte probe, clare,in afara inregistrarilor (din care reies mai curand inabilitatile “santajistului”, stangacii in capacitatile de comunicare). Daca nu mai exista si alte dovezi, ceea ce a aparut pana acum nu seamana cu o constrangere. Santaj era atunci cand santajistul ii spunea santajatului ceva de genul “ori semnezi contractul dintre noi, cum vrem noi, ori dam in vileag alt contract compromitator”. Santajatul, ajutat de procurori, a imprumutat gesturi din recuzita unui Catavencu care a pierdut misiva: plangacios, lingusitor, umil. Santajatul, la indicatia anchetatorilor, repeta frazele invatate de la acestia – afectarea si compromiterea vietii personale si cariera profesionala. Ca un facut, si in rechizitoriu, si in motivarea primei sentinte s-au folosit sintagme de la santajat si nicidecum de la santajist.
Daca ai anuntat ca vei da pe post ancheta Bodu-RCS nu vad unde este santajul. Cum justificai ca n-o mai difuzezi? Eu n-as fi stat prea mult pe ganduri sa public sau sa difuzez ancheta. Exista reguli nescrise si pentru genul investigatii. Cand dadeam in vileag fapte grave ii solicitam un punct de vedere si celui incriminat.
CSM ar putea cerceta ce s-a intamplat in ziua de 19 aprilie: la cateva ore de la plangere se declanseaza urmarirea penala, peste alte doua ore este emisa ordonanta de interceptare a convorbirilor, se face un transfer de competente, o razgandire urmata de preluare de competente. Povestea a culminat cu antedatarea comunicatului de presa a Parchetului (unii i-au zis balbaiala, dar este vorba de intentie bine calculata).
Ma gandesc ca la Parchet au fost depuse cateva duzini de plangeri in urma verificarilor Corpului de control al Guvernului la diferite ministere si pana acum n-am vazut nici o miscare, daramite o asemenea viteza in aplicarea procedurilor. Alte cazuri asteapta cu anii la Parchete, dar in acest caz, cu o rapiditate nemaiintalnita procurorii au trecut la actiune.
Arestarea s-a produs precipitat, dupa ce a fost dezvaluit contractual Bodu-RCS. S-au concentrat in cateva ore proceduri care la altii se intind pe un an. Daca erau destepti, procurorii nu se grabeau – asteptau sa se consume santajul, mai adunau probe. S-au pripit insa, pentru ca se aflase de contractul sereleului Bodu si RCS. Asta, da subiect! Mai dihai decat o discutie la telefon fara obiect material. Santajul este clar cand un recuperator il ameninta pe un rau-platnic ca-i rupe mana daca nu plateste.
Cat tapaj si cu ministrul muncii, Paul Pacuraru, inculpatii fiind achitati in final de Inalta Curte dupa zeci de termene. Acelasi parcurs l-a avut si dosarul Chiuariu. Sa ne amintim si de incompetenta procurorilor, care au ratat dosarul Paun-Nastase, unde cel din urma era acuzat si el de santaj. Paun zicea ca a primit mita, dar avocati isteti au dovedit ca dolarii respectivi, pe care anchetatorii au facut imprudenta sa-i pastreze la dosar, nu erau tipariti la acea vreme. S-au ratat atatea anchete, s-a pierdut timp, s-au cheltuit multi bani pe dosare subtirele. In dosarul ministrului Athanasiu , lansat cu tam-tam, nu era decat un articol de ziar, dar cariera omului a fost compromisa. Opinia publica germana a aflat despre dosarul de evaziune fiscala al tatalui eroinei nationale Steffi Graf cand acesta se afla in instanta, pentru ca procurorii n-au umblat cu clopotei la picioare.
Santajul nu este o fapta marunta, dar in comparatie cu afacerea Bodu-RCS pare o bagatela. Parchetul n-a intreprins nimic, in schimb l-a determinat pe “santajat” sa poarte tehnica. Asemenea stenograme poate sa-i lumineze pe procurori dar sa gaseasca si alte dovezi daca stiu meserie.
Bodu primeste initial 1,7 milioane euro (apoi suma se majoreaza la 3,5 mil euro si numai lui nea Jiji i s-a parut o ciordeala ieftina) pentru modernizarea si modificarea unor hale de fabrica in sali de nunti, iar cel care da banii – RCS – se alege doar cu publicitate la evenimente. Numai ca halele de nunti din Rahova n-au nici un fel de benere cu RCS-RDS. Tot palatul de nunti miroase a parfum de coruptie si nu de reclame pentru RCS. De unde pana unde o asemenea firma, ca a celui santajat, facea o afacere cu fiul unui personaj care semnase un contract privind transmisia meciurilor de fotbal? Daca contractul Bodu-RCS era legal, pe cine a santajat Alexandrescu? De ce se temea “santajatul”? Asta da, afacere. Vine unul, iti amenajeaza localul cu 3,5 mil E si tu promiti ci faci reclama la nunti. Petrecaretii abia asteapta sa vada printre ghirlande: “Nu uitati sa va abonati la RCS”.
Nu va mai trece mult timp si discutii de la o bere vor fi socotite probe serioase. Cand arestezi ai probe, nu astepti sa le mai obtii in urmatoarele 29 de zile cu inculpatul la beci. In tarile occidentale cand procuratura aresteaza dosarul este beton, nu mai ai cum sa scapi. Si nu apare nici o stenograma “pe surse”. Scurgerea de informatii catre presa, inainte de judecarea pe fond, a devenit la noi o moda. Daca interceptarile nu sunt vandute de un grefier, atunci este si mai grav, pentru ca ele ajung in media cu aprobari inalte. In cazul Alexandrescu referatul Parchetului a ajuns in presa inainte de a parveni instantei, ceea ce inseamna ca s-a “scurs” de la Parchet.
Asta nu mai este justitie daca interceptarea a devenit in Romania proba nr. 1. Probele, acum, se bazeaza pe montajul interceptarilor, pe foarfeca, vorbele sunt “aranjate”, dupa cum le convin procurorilor. Interceptarile, daca se dovedesc probe irefutabile, ar trebui sa fie redate fara prelucrari, fara colaje care pot denatura sensul unor conversatii. De cele mai multe ori citim in rechizitorii despre “material probator complex administrat in cauza”, “evidenta probelor” “presupunere rezonabila” si in realitate la dosare nu exista decat stenograme.
In alta ordine de idei, scandalurile dintre diferite trusturi de presa duc doar la discreditarea mass-media si subminarea credibilitatii ei. Presa a devenit de multe ori o lupta de interese si nu una de principii. Nu poti aduna bani si avantaje prin amenintarea pusa la cale de mercenari ai condeiului.