Florin Gabrea: Cumnată-mea şi cu mine gândim la fel

Categories La zi, trimitere dreaptaPosted on

Florin Gabrea: Cumnată-mea şi cu mine gândim la fel

Florin Gabrea

Către domnu director de la ziaru TIMPUL

Stimate domnule director,

Mă numesc Onofrei Paulina, am 62 de ani şi locuiesc în comuna Gavrileşti din judeţul Ialomiţa. Fiindcă io sufăr cu picioarele, cumnată-mea, Săndica, sora răposatului meu soţ, Tudose, mă mai ajută pă la treburi.

După ce a murit căţeaua Fulgerica, mie mi-e cam urât noaptea, aşa că Săndica, care stă patru case mai încolo, dă pă la mine şi mai stăm la televizor şi ne uităm la tevereu, că altceva nu prindem.

De ce vă scriu io? Vine Săndica acu’ o săptămână, îmi bate în geam, intră în casă şi mă întreabă, înainte de a lua un păhărel: Ia zi, Paulino, nu vrei să trăieşti în pas cu timpul?

Păi acu’, cum trăiesc io Săndico? Nu ştiu, Paulino, ce faci tu, dar mie mi-a spus factorul poştal că, dacă vrem să trăim bine, trebuie să trăim în pas cu timpul.

Şi ce trebuie să facem, Săndico? Păi, când mai treci pă la nea Ilie la magazin, spune-i că vrei şi tu să trăieşti în pas cu timpul şi aşteaptă să vezi ce zice.

Şi mă duc io la nea Ilie şi-i spun: Ce-mi dai ca să trăiesc în pas cu timpul? Şi el zice: Timpul. Hai, mă, nea Ilie, ce, ai surzit? Ce-mi dai ca să trăiesc în pas cu timpul, că mi-a zis Săndica să viu la mata?

Şi el iară: Timpul. Şi pune mâna pe un  ziar care stătea pă raft şi mi-l întinde. Uite, ăsta e! Văd io acolo un ziar care se cheamă nu ştiu cum, findcă în cuvântul de sus e desenată aşa ca o solniţă care se varsă şi-l întreb iar pe nea Ilie: Ce e asta, nea Ilie? Şi el: O clepsidră.

Şi ce face clespidra asta? Măsoară timpul. Aşa că, dacă am aflat adresa ziarului de la nea Ilie, vă scriu, şi sunt prima care vă scriu, ca să vă întreb, pentru a fi în pas cu timpul: Cât e ceasu’?

Vedeţi dumneavoastră, mie îmi place să mă uit la tevereu şi acolo am văzut acu’ vreo trei luni pă unu’ cu chelie, care se ascundea după nişte statui în pielea goală şi ne îndemna să nu ne lăsăm manipulaţi.

Io şi Săndica, care pe vremea aia gândea altfel decât mine, nu ne-am lăsat manipulate şi am deschis mai bine ochii. Omu’ ăla cu chelie care tăcea şi se uita aşa la noi era tocma ăla care ne-a dat sfatu’ cel bun.

Asta a aflat Săndica de la o nepoată a lu Valerică, care e şofer la tevereu şi ăla i-a spus că omu’ cu chelie e de treabă şi că ştie multe. Păi, dacă ştie, de ce nu spune? Ia fii atentă, Paulino, că ăsta cu chelie a venit iar, îmi dă cu cotu’ Săndica.

Mă uit şi văd că, de data asta, ăla cu chelie nu e mut, vorbeşte şi adună pe alţi oameni la el acolo în camera aia unde nu prea e lumină, ce naiba, or face şi ei economie la electrică? Şi vorbeşte cu ei şi arată lucruri bune în filmele alea ale lui.

Unu’ dintre ele era despre blestemaţii ăia care merg prea repede cu maşinile şi omoară oamenii ca pe câini şi nu păţesc nimic şi nu-i bagă nimeni la puşcărie, findcă îl ştiu pă cutare sau pă cutare de la poliţie.

Altu’ ne-a arătat nenorocirea de care ne lovim toţi, cu cefereu, care nu mai e cum era pe vremea lu’ tataie, bunică-miu, care se ducea cu trenu’ la Bucureşti, vindea varza şi venea a doua zi îndărăt cu acceleratu’ şi făcea doar o oră jumate şi mai avea timp să mai dea şi pă la bodegă, să mai tragă un păhărel.

Aflaţi că mie mi-au plăcut filmele astea de la tevereu, au spus adevăru’ fără să ne manipuleze, mai cu seamă că filmele se chemau toate „Cu ochii-n patru”, că adică să băgăm de seamă şi să-i facem de ocară pe ăia care strică treburile şi-şi bat joc de noi, dacă vrem să trăim în pas cu timpul.

Aşa că vă rog, domnule director de la ziaru’ TIMPUL (acu ştiu că aşa se cheamă, fiindcă clespidra aia înseamnă litera I), să-l sunaţi dumneavoastră la telefon pe ăla cu chelie, că noi nu putem să dăm de el şi nici nu ne pricepem, şi să-i spuneţi că acu’ Săndica şi cu mine gândim la fel şi că o să deschidem joi televizoru ca să ne uităm la tevereu, că ştiţi dumneavoastră cum se spune, nu lăsa pe altu’ să facă ce poţi face tu singur.

Nea Ilie a avut aici dreptate când mi-a spus că noi suntem societatea civilă, care nu trebuie să ne mai lăsăm manipulate şi să trăim în pas cu TIMPUL.

Cu respect şi vă mulţumesc,
Onofrei Paulina

(Pentru conformitate) Florin GABREA