Insolvența Plafar SA, cu dedicaţie pentru avocatul Borza

Categories Explicit, La ziPosted on

Insolvența Plafar SA, cu dedicaţie pentru avocatul Borza

Cândva cel mai important furnizor de plante medicinale de pe piaţa românească, cu o tradiţie respectabilă în spate, Plafar SA traversează din martie 2009 o insolvenţă dictată făţiş de interesele oficialilor din Ministerul Economiei, instituţie ce deţine pachetul majoritar de acţiuni. Proprietară de terenuri pe care se cultivau plantele medicinale, dar şi cu o zestre imobiliară de invidiat prezentă în mai toate marile oraşe, Plafar şi-a închis între timp 15 puncte de lucru şi a scăpat de „grija” multor active vânate pe piaţa imobiliară. Desemnat la insistenţele Ministerului Economiei ca administrator judiciar la Plafar, printr-o procedură ce acuză traficul de influenţă, avocatul Remus Borza a refuzat să ne pună la dispoziţie situaţia activelor vândute şi a plăţilor efectuate, susţinând că producătorul de ceaiuri „se află pe drumul cel bun”. Fosta conducere are o altă părere.

Deşi suma nu este deloc impresionantă, Societatea Naţională Plafar SA a ajuns sub administrarea judiciară controversată a avocatului Borza plecându-se de la două facturi restante de circa 10.000 euro. La finele anului 2008, prima cerere de insolvenţă împotriva Plafar a fost deschisă de Juricons SRL din Brăila, care reclama neplata unor servicii de 29.555,91 lei. Imediat a mai fost înregistrată o cerere din partea unei persoane fizice care avea de încasat de la Plafar 11.268 lei.

În condiţiile în care întâmpina dificultăţi în a achita debite restante de circa patru milioane de lei, din care aproape jumătate reprezentau impozite şi taxe neachitate către stat, Societatea Plafar şi-a cerut singură intrarea în insolvenţă în data de 30 ianuarie 2009, scopul fiind acela de a intra în procedura de reorganizare. Potrivit fostei conduceri a Plafar, redresarea situaţiei financiare putea fi atunci rezolvată prin vânzarea imediată a unui activ ce ar fi adus în casierie suma necesară închiderii datoriilor. Instanţa bucureşteană a decis contrariul.

Lichidator numit de Ministerul Economiei

Total ilegal şi lăsând să se înţeleagă existenţa unor interese, Ministerul Economiei, în calitate de deţinător din februarie 2009 al pachetului de 51% din acţiunile Plafar (diferenţa aparţinând Fondului Proprietatea), a pus presiune pe instanţa Tribunalului Bucureşti, solicitând neapărat desemnarea ca administrator judiciar la Plafar a avocatului Remus Borza prin intermediul societăţii Assistance Insolv.

782 de dosare de insolvență și faliment a primit avocatul Remus Borza

Deşi normele legale în domeniu lasă la aprecierea completului de judecată alegerea administratorului judiciar, alegere ce trebuie făcută în mod aleatoriu sau pe baza ofertelor, intervenţia făţişă a Ministerului Economiei în dosarul 3368/3/2009 a avut efect. În şedinţa din martie 2009, judecătorul Nicolae Prepeliţă a respins cererea Plafar SA de a numi ca administrator judiciar o altă firmă de insolvenţă, Cris Consult SPRL, motivând că „instanţa nu va putea ţine seama de această solicitare, întrucât (..) Ministerul Economiei, în calitate de acţionar majoritar la SN Plafar SA, a solicitat numirea ca administrator a societăţii specializate în insolvenţă Assistance Insolv SPRL”.

Deşi ar fi fost îndreptăţit să respingă cererea suspectă prin care firma avocatului Remus Borza primea de la Ministerul Economiei administrarea Plafar SA, judecătorul Prepeliţă s-a conformat exemplar: „Prin urmare, instanţa va numi ca administrator judiciar pe Assistance Insolv SPRL…”.

Sprijinul pentru Borza, în afara cadrului legal

Pentru ca lucrurile să fie şi mai încurcate, o decizie ulterioară a Curţii de Apel Bucureşti arată că, la data la care se făceau presiuni în instanţe pentru numirea firmei lui Remus Borza ca administrator la Plafar, Ministerul Economiei nu era proprietarul de drept al celor 51% din acţiuni. Concret, în urma sesizării unui fost membru al Consiliului de Administraţie de la Plafar, Curtea de Apel a reţinut faptul că HG 1720/30.12.2008, act normativ prin care Ministerul Economiei s-a grăbit să preia de la AVAS pachetul de 51% din acţiunile Plafar, nu face referire deloc la acest transfer de acţiuni. Ci se referă doar la intrarea Plafar în subordinea Ministerului Economiei, acţiunile aparţinând, de fapt, tot AVAS.

Ca urmare a deciziei Curţii de Apel, cu toate demersurile împotrivă iniţiate de Remus Borza şi colegii săi avocaţi, Registrul Comerţului Bucureşti a fost nevoit să ia Ministerului Economiei calitatea de acţionar majoritar la Plafar SA. Abia în februarie 2010 s-a reuşit, după corectarea legislativă, transferul legal de acţiuni de la AVAS la Ministerul Economiei. Cert este că, la momentul în care se intervenea în instanţă pentru Remus Borza, Ministerul Economiei îşi arogase ilegal acţiunile.

Soluţia miraculoasă a insolvenţei: vânzările de active

Decizia Curţii de Apel din 15.06.2009 a venit târziu, având în vedere faptul că firma de insolvenţă a lui Borza, numită administrator la insistenţele celor de la Economie, îşi făcea treaba la Plafar de aproape jumătate de an. Perioadă în care s-au scos la licitaţie mai multe active, printre care un teren de 4.700 mp în Caracal, un altul de peste 16.000 mp, pe care existau şi construcţii, de 3.713 mp în Roman, 6.833 mp în Brăila, 1.250 mp în comuna Cogealac – Constanţa.

Aceeaşi soartă au avut-o şi active ale Plafar din Huedin, Dej şi Timişoara. În paralel cu înstrăinarea activelor, administratorul judiciar a mai dispus închiderea a aproximativ 15 puncte de lucru pe care Plafar le avea în Galaţi, Râmnicu Vâlcea, Bistriţa-Năsăud, Roman, Botoşani, Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Suceava şi Constanţa.

Trăgând linie se observă faptul că soluţia adoptată de echipa avocatului Remus Borza ca plan de redresare a Plafar SA, anume de a vinde din activele companiei, a coincis cu ceea ce intenţionau să facă foştii membri ai Consiliului de Administraţie. Mai mult, a depășit planul la vânzări.
Potrivit hotărârii AGA a Plafar SA din 12.12.2008, înainte de cererea de intrare în insolvenţă, ca parte a unui plan de redresare, se avea în vedere vânzarea unei suprafeţe de 6.552 mp din Timişoara, prin licitaţie, plecând de la suma de 1.763.660 de euro.

Cum datoriile pe care Plafar SA nu le putea achita atunci se cifrau la circa patru milioane lei (echivalentul unui milion de euro), sumă recunoscută în faţa instanţelor, doar vânzarea terenului din Timişoara ar fi adus suficient de mulţi bani pentru evitarea intrării în insolvenţă ce a determinat apoi înstrăinarea şi mai multor active. Cineva din Ministerul Economiei nu a fost interesat de acest lucru şi a dorit neapărat să plaseze afacerea Plafar în portofoliul lichidatorului Remus Borza.

Borza şi judecătorul Moldovan. Începutul unei frumoase prietenii

Portofoliu care, cu un uşor sprijin din partea instanţelor bucureştene, este de-a dreptul impresionant. Căci, în baza bunelor cooperări cu anumiţi judecători sindici de la Tribunalul Bucureşti, cele două societăţi de insolvenţă deţinute de avocatul Remus Borza, Assistance Insolv şi Euro Insol, administrează, conform propriilor declaraţii, nu mai puţin de 782 de firme.

În multe cazuri însă, se ridică semne de întrebare faţă de modul „total întâmplător” în care judecătorii de la Secţia Comercială a Tribunalului Bucureşti desemnează din tot tabloul practicienilor în insolvenţă, în mod repetat, tocmai societăţile avocatului Borza ca administrator judiciar. Tot astfel, în discuţie sunt şi aspectele legate de uşurinţa cu care unii magistraţi comerciali de la TMB decid intrarea în insolvenţă a firmelor ce apoi sunt oferite lui Remus Borza spre administrare.

Un astfel de caz este cel privind Bursa Română de Mărfuri (BRM), societate care pentru jumătate de an s-a aflat în administrarea judiciară a avocatului Remus Borza. Prin grija judecătorului Mircea Moldovan, care a repartizat dosarul de administrare avocatului Borza, BRM a fost băgată în insolvenţă, deşi la momentul pronunţării deciziei datoria de 43.291 lei fusese achitată. A trebuit însă să treacă jumătate de an până când Bursa Română de Mărfuri să iasă, prin decizia Curţii de Apel, din eroarea magistratului Moldovan.

Conform încheierii de şedinţă în care s-a judecat recursul, s-a reţinut faptul că punerea Bursei Române de Mărfuri sub administrarea judiciară a avocatului Borza nu a ţinut cont de faptul că, la deschiderea procedurii, societatea îşi achitase debitele în totalitate. Mai mult, BRM nu se afla în lipsă de lichidităţi, dovada constituind-o scrisorile de bonitate bancară emise de BCR şi ING. „La data pronunţării primei instanţe (judecătorul Mircea Moldovan – n.r.), 03.06.2009, nu mai exista vreo creanţă a creditorului împotriva debitorului, astfel că, în realitate, nu era îndeplinită condiţia legală sub acest aspect şi, în lipsa unei creanţe la care să se raporteze, nu se mai punea nici problema indisponibilităţilor băneşti.

Prin urmare, în realitate, debitorul nu se afla în stare de insolvenţă, astfel că, în mod greşit, tribunalul a admis cererea introductivă, deşi era neîntemeiată, şi a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului, hotărârea judecătorului sindic fiind netemeinică şi nelegală”, au desfiinţat magistraţii de la Curtea de Apel construcţia prin care judecătorul Moldovan l-a numit ca administrator la Bursa Română de Mărfuri pe avocatul Borza.

Cam între aceleași linii a evoluat şi dosarul de insolvenţă al firmei Curiero SA, repartizat de judecătorul Moldovan firmei Assistance Insolv SPRL aparţinându-i lui Remus Borza. Şi reprezentanţii Curiero SA a trebuit să meargă până la Curtea de Apel pentru a proba faptul că firma nu îndeplineşte condiţiile de insolvenţă, obţinând  astfel modificarea sentinţei de la Tribunal – Secţia Comercială.

Avocatul Remus Borza, în activitatea sa de lichidator, lucrează îndeaproape cu magistraţi ai Tribunalului Bucureşti. Sentinţele emise de judecătorii Mircea Moldovan şi Elena Roventa, ambii de la Secţia a VII-a Comercială, desemnează în foarte multe cazuri ca administrator judiciar firmele Assistance Insolv şi Euro Insol.

Borza: „Nu interesează niciun ziar care este situaţia activelor”

Rugat să ne ofere informaţii privind activele înstrăinate de la Plafar SA, avocatul Remus Borza a susţinut că acest lucru nu ar trebui să intereseze pe nimeni din presă.

„Mi s-au părut deplasate întrebările. Nu am dat curs. Nu interesează niciun ziar care este situaţia activelor şi a înstrăinărilor de active, câte mai are, câte nu mai are. Plafar a mai rămas cu active, dar nu asta e problema. E bine că s-au vândut active la preţul corect. Ar trebui să vă intereseze situaţia celor 69 de active vândute înainte de deschiderea insolvenţei. Fără licitaţie, prin negociere directă, pe sub mână şi la preţuri derizorii. Noi toate activele le-am vândut pe baza unei evaluări, pe bază de licitaţie publică şi întotdeauna cu aprobarea adunării creditorilor”, ne-a declarat avocatul.

În ceea ce priveşte situaţia financiară actuală, potrivit lui Borza, „din octombrie Plafar a intrat pe profit, fiind posibil ca undeva pe la sfârşitul anului poate chiar să recupereze pierderea pe primele 9 luni şi să închidă eventual anul cu o uşoară pierdere, dacă nu pe zero”, a declarat avocatul. Potrivit acestuia, sumele obţinute din vânzarea terenurilor şi clădirilor deţinute de Plafar au fost folosite „pentru acoperirea masei credale şi pentru retehnologizări, pentru că cel mai nou utilaj pe care l-am găsit noi era din 1978. Acum, toate utilajele sunt din import: Italia, Anglia, Germania. Sigur, avem şi din ţară”.

Administratorul judiciar a precizat că se are în vedere intenţia de a scoate din procedura de insolvenţă Societatea Plafar în martie 2011. Aceasta nu ar fi prima dată când, la nivel declarativ, administratorul judiciar al Plafar anunţă scoaterea societăţii din insolvenţă. Într-o declaraţie oferită agenţiei NewsIn în urmă cu două săptămâni, Remus Borza anunţa 22 noiembrie 2010 ca dată probabilă pentru ieşirea din administrare judiciară: „Dorim să scoatem din insolvenţă Plafar SA la termenul din 22 noiembrie 2010, urmând ca cei doi acţionari (Ministerul Economiei şi Fondul Proprietatea) să privatizeze societatea, în prezent deţinută 100% de statul român”, declara atunci Remus Borza.

„Staţi să vă arăt că sunteţi proşti”

Fost membru în Consiliul de Administraţie la Plafar până la numirea lichidatorului, Ioan Drugan, jurist de profesie, este cel ce a intuit preluarea abuzivă a acţiunilor Plafar de către Ministerul Economiei şi s-a adresat instanţei. Prin decizia judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, s-a dovedit că a avut dreptate.

Astfel, Drugan a obligat reînscrierea ca acţionar cu 51% la Plafar a AVAS, în dauna Ministerului Economiei, cel atât de insistent în desemnarea lui Borza ca lichidator. „Când au venit actualii guvernanţi la putere, părerea mea e că au vrut să încalce legea. Iar instanţele mi-au dat dreptate. Au vrut să treacă portofoliul de la AVAS la Ministerul Economiei, dar nu cum cere legea: cu transfer de acţiuni, făcând totul legal. S-a dorit neapărat să treacă Plafarul la Ministerul Economiei. E treaba dânşilor. Sunt curat, sunt jurist şi când am văzut că au dat cu băţu’ în baltă am zis: «Staţi să vă arăt că sunteţi proşti». Cu firma de lichidare am vorbit, era o doamnă. Înainte de proces îmi spunea: «Domnu’ Drugan, nu aveţi, dom’le, nici o şansă». Au depus un regulament din 1954, că a râs şi instanţa. Că atunci Plafar era la Ministerul Economiei. Păi, nu era AVAS-ul pe vremea aia”, ne-a declarat Ioan Drugan.

Fostul membru în CA al Plafar contrazice şi starea dezastruoasă a societăţii, prezentată de avocatul Borza, şi susţine că intenţionat nu s-a dorit aplicarea planului de reorganizare propus la începutul anului 2009 de către fosta conducere. „Noi găsiserăm soluţia în ultimele consilii de administraţie, când încă funcţionam. Noi aveam soluţie ca să salvăm Plafarul şi chiar să avem bani de investiţii. Ceea ce s-a propus ca redresare de către fostul Consiliu nu a fost acceptat.

Încercarea de redresare viza restrângerea activităţii la Timişoara şi, fiindcă spaţiul respectiv era foarte mare şi nu se justifica din punct de vedere economic, o parte din teren se vindea şi cu banii obţinuţi se acoperea toată gaura la bugetul consolidat al statului. Rămâneau bani suficienţi şi pentru investiţii, pentru relansarea producţiei”, a precizat Ioan Drugan despre varianta în care s-ar fi obţinut aproape două milioane de euro doar din vânzarea unui teren din Timişoara.

Fostul membru al CA al Plafar SA contrazice şi afirmaţiile actualului administrator judiciar cu privire la faptul că toate utilajele erau învechite, cel mai nou fiind din 1978: „Nu există. Nu. Aveam puncte tari. La Braşov, din câte ştiam eu, era aparatură de ultimă generaţie. Braşovul era o unitate-pilot. Îndeplinea normele europene înainte să apară ele. Erau acolo nişte aparate de ultimă generaţie. Era acolo şi o maşină de ambalat cu o rentabilitate fantastică”.

Mihai CIORCAN

Natalia STOENESCU