Mihai Ţopescu: un Brâncuşi al sticlei

Categories Cultura, trimitere dreaptaPosted on

Mihai Ţopescu: un Brâncuşi al sticlei

Sticla – ce material fascinant! Amintind de consistenţa pietrei, de transparenţa văzduhului şi de fluiditatea apei, sticla pare o poartă între material şi spiritual. Iar când este zămislită prin focul creator al artistului Mihai Ţopescu şi pusă într-o inefabilă relaţie cu lumina ambientală, prinde viaţă şi capătă darul de a comunica stări sufleteşti şi pilde.

Fie că este vorba despre obiecte decorative, ovoidele gravate la 600-800 grade Celsius ori „sculpturile” în care se îngemănează sticla, lemnul, piatra şi metalul, lucrările acestui Hefaistos contemporan se disting prin fantezie debordantă, spirit ludic, dar şi prin profunzime tematică. Proiecţii ale realităţii înconjurătoare sau materializări ale unor ingenioase construcţii mentale, operele lui Ţopescu au devenit celebre în întreaga lume datorită originalităţii concepţiei şi calităţii realizării. „Caracterul epic, atât de atipic sticlei, constituie încercarea sa deliberată de a înfrânge şabloanele de gândire precum acela că sticla are un rol eminamente decorativ sau, mai nou, că ea poate să existe şi într-o zonă de expresivitate simbolistă, nicidecum însă în aceea a realităţii prozaice”, apreciază criticul Cătălin Davidescu.

Mihai Ţopescu are o biografie impresionantă. Născut în Gorj, a absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj la Secţia Sticlă şi a urmat un curs de specializare la Academia „Kunst Baden” din Viena. Este membru al Cenaclului Uniunii Artiştilor Plastici din Târgu Jiu, al Filialei UAP Arad şi al Centro Studio Vetro Murano din Veneţia.

Între 1982 şi 2010 a avut expoziţii personale şi de grup în România (Bucureşti, Târgu Jiu, Bacău, Arad, Craiova), Danemarca (Ebelfort), Republica Cehă (Novy-Bor), Japonia (Kanazawa), Germania (Köln, Hamburg, Cottbus, Hamm, Bochum), Olanda (Tubbergen), Belgia (Antwerp), Franţa (Saint-Tropez). Participarea la simpozioane internaţionale din Cehia, Germania şi Lituania dedicate artei sticlei este încă o confirmare a valorii artistului.

Printre distincţiile care i-au fost decernate de-a lungul timpului se numără Premiul Naţional pentru Glass Design (Bucureşti, 1993), Premiul Artelor Focului, oferit de UAP (2003, 2004), Premiul Naţional de Sculptură „Constantin Brâncuşi” (Târgu Jiu, 2006) şi Premiul Academiei Internaţionale „Mihai Eminescu” pentru artă.

„M-am născut pe acelaşi tărâm şi sub acelaşi semn stelar ca marele Constantin Brâncuşi, doar că la 80 de ani diferenţă. Trăiesc şi creez în spaţiul sacru iniţiat de el în oraşul meu natal, Târgu Jiu. Spiritul său m-a călăuzit ca o lumină toată viaţa, însă nu mi-a influenţat arta. Nu pot decât să fiu fericit că Brâncuşi nu a descoperit sticla ca formă de expresie” , mărturiseşte artistul.

„Mihai Ţopescu este un artist complex, dedicat de la începuturile sale ca plastician sticlei, adăugând însă adesea acestui material şi «vocabularului» său alte materiale şi tehnici, instaurând astfel armonioase şi fertile dialoguri ale modalităţilor de expresie. Fiecare capitol al operei aduce noutăţi, graţie unei tensiuni experimentale care propulsează demersul autorului. Căutarea fără odihnă se face – important aspect – cu un respect de amintire brâncuşiană faţă de natura şi specificitatea materialelor”, spune criticul Adrian Guţă.

Cu toate că în străinătate se bucură de notorietate şi apreciere, în Bucureşti prima expoziţie cu opere semnate de Ţopescu a fost vernisată abia în noiembrie 2010, la Muzeul Naţional Cotroceni.

Anca ALBU