În manualul de clasa a VIII-a, România aspiră să intre în NATO și UE
Geografia României care nu mai există
O problemă a școlii românești o constituie și manualele școlare, care la destule discipline nu au fost actualizate de mai bine de un deceniu. Un exemplu elocvent în acest sens este manualul de geografie de clasa a VIII-a, care îndeosebi la partea de geografie economică are multe informații complet depășite.
De exemplu, să analizăm manualul de Geografie pentru clasa a VIII-a, autori Silviu Neguț, Gabriela Apostol și Mihai Ielenicz, scos la Editura Humanitas Educațional în baza programei analitice aprobate de Ministerul Educației și Cercetării în decembrie 1998, ultima retipărire având loc în 2008.
Fabrici de zahăr existente doar în carte
La cultura plantelor industriale întâlnim și sfecla de zahăr. Adevărat, deci nimic de comentat. Numai că la prelucrarea acesteia autorii vorbesc despre faptul că „în țara noastră există numeroase fabrici de zahăr”, amintindu-le pe cele din Craiova, Giurgiu, Buzău, Ianca, Roman, Sascut, Pașcani, Bucecea, Timișoara, Oradea, Luduș, Teiuș, Târgu Mureș etc.
Da, zecile de fabrici, mai exact 33, existau acum 10-15 ani, pentru că la momentul actual nu mai sunt decât patru, și doar una cu capital românesc, după cum precizează Ioan Armenean, președintele Asociației Producătorilor de Zahăr din Sfeclă de Zahăr din România.
În manual se vorbește și despre industria lânii, prezentă prin fabricile din Brașov, Sibiu, Bacău, Buhuși, București, Ploiești, Constanța. Şi aici informațiile sunt complet depășite.
Din cele 35 de fabrici de lână existente înainte de 1989, acum mai funcționează doar trei. Informații neactualizate sunt și la capitolul efectivelor de animale, datele prezentate având aceeași vechime.
De fapt, în prezent nu mai știe nimeni care este efectivul de animale și de păsări din România, drept care s-a și decis organizarea unui recensământ național pe acest segment.
Strunguri, aparate de zbor, Aro…
Nici informațiile în ceea ce privește industria construcțiilor de mașini, dar și a industriei electronice și electrotehnice, de exemplu, nu mai sunt de actualitate.
Astfel, din același manual elevii află că țara noastră produce în continuare strunguri la Arad, autoturismul de teren Aro la Câmpulung, aparate de radio, televizoare etc. și la industria chimică sunt înșirate unele subramuri care déjà nu mai există, cum este și aceea a cauciucului sintetic care se producea la Borzești.
Exemplele pot continua și, la cât de „actuale” sunt unele, se poate spune că geografia economică a patriei, cel puțin cea prezentată în manualele pentru clasa a VIII-a, este, de fapt, istoria geografiei economice a României.
Candidați la organisme internaționale
Perimate sunt și multe dintre informațiile prezentate în capitolul IV – „România în Europa și în lume”.
De departe, cea mai „simpatică” informație din manual este cea de la pagina 134, unde se spune, cităm: „Totodată, România face parte dintr-o serie de organizații regionale… și aspiră să intre în două organizații de mare importanță:Uniunea Europeană și NATO…
De altfel, în ceea ce privește aderarea la Uniunea Europeană, țara noastră a fost invitată, în decembrie 1999, pentru negocieri, ceea ce înseamnă un pas important pentru a intra în cea mai importantă organizație economico-financiară mondială”.
De la momentul când a fost scris manualul, da, România a devenit și membră NATO (în 2004) și membră UE (în 2007).
Dar să mergem mai departe, la locul României în economia europeană și mondială. Trecem peste frazele pompoase și care amintesc de stilul perioadei comuniste:
„Deși a cunoscut o serie de dificultăți în ultima parte a secolului al XX-lea, România deține totuși atât pe plan european, cât și mondial o poziție superioară locurilor ocupate ca suprafață și, respectiv, populație în Europa și pe Glob. Aceasta înseamnă că există încă un important potențial uman, material și tehnico-științific insuficient valorificat, care constituie o premisă de dezvoltare viitoare și o mai bună plasare a țării noastre în ierarhiile mondiale”.
Partea cu adevărat halucinantă abia urmează. Astfel, autorii le spun elevilor de clasa a VIII-a că țara noastră este o importantă putere economică și are o producție de invidiat.
Realitatea este că, de fapt, suntem o adevărată forță la importuri, care depășesc cu mult exporturile, deci România a devenit de foarte mulți ani doar o piață de desfacere.
„Pe plan mondial, România se remarcă îndeosebi în domenii cum sunt:● producția de cereale (mai ales porumb), floarea-soarelui, fructe (mere, struguri), la toate acestea înscriindu-se între primele zece țări ale lumii; ● unele produse industriale: instalații de foraj petrolier, tractoare, mobilă, textile, confecții etc.
În afara acestora, pe plan european România se impune și în alte domenii:
● cultura legumelor (mai ales tomate), a soiei etc.;
● creșterea animalelor: porcine și ovine;
● minerit: cărbuni, petrol, gaze naturale;
● produse industriale: aluminiu, ciment, anvelope, capacitatea instalațiilor de rafinare a petrolului, camioane, autoturisme etc.”, se mai spune în manual.
Este hilar să mai citești în 2010 în manualul de geografie că România s-ar impune la cultura legumelor, la tractoare, anvelope etc., când indicii producției industriale, așa cum sunt ei prezentați de Institutul Național de Statistică, nu fac decât să confirme căderea importantă a producției României.
Datele prezentate, orientative
Profesorii de specialitate recunosc că manualele sunt depășite în privința acurateții informațiilor prezentate și le consideră doar orientative, o anexă a programei școlare.
În aceste condiții, poate că mai-marii din Educație ar trebui să stabilească exact ca în manuale să fie trecute doar informațiile a căror precizie durează în timp, cum este, din fericire, geografia fizică a țării, formele de relief rămânând neschimbate.
Altfel, este pierdere de timp și de bani la redactarea și tipărirea manualelor, plus că elevilor li se induce, complet fals, că România ar mai avea vreun cuvânt de spus în materie de agricultură sau producție.
Alți profesori spun că nu ar fi chiar foarte bine să se scrie în manual că producția e la pământ, în acest fel mai insuflând un oarecare sentiment de patriotism. Dacă patriotismul se construiește tot pe minciună, aproape că nu mai este nimic de comentat.
„Din păcate, există diferențe chiar și în privința populației României, într-un manual fiind trecut un număr de locuitori și în altul altceva. Dar noi, profesorii, avem grijă să ne facem temele și să fim cu informațiile la zi, deci la ore mergem cu propriile noastre cursuri și facem rectificările necesare acolo unde informațiile nu mai sunt conforme cu realitatea. Mă refer la partea de geografie economică, unde modificările se produc rapid și iau avans față de ceea ce s-a tipărit în manual la un moment dat. Au dispărut unele industrii, dar au apărut altele noi, și tocmai aici intervine rolul profesorilor, să se bazeze pe programă și să sară peste informațiile care sunt déjà depășite și să le ofere elevilor date actualizate. Această problemă, cu informații uneori depășite, să știți că am remarcat-o însă și în alte țări, de exemplu, Franța, Marea Britanie. Doar că acolo manualele sunt mai bine redactate și prezentate, plus că profesorul beneficiază de un manual mult mai complex față de cel pentru elevi. Să spunem că profesorul are parte de un îndrumar tipărit la materia respectivă”, a declarat Dorin Matei, profesor de geografie la Şcoala Centrală din București.
Societatea Română de Geografie cere actualizarea informațiilor
Conștientă că destule date din manualele de geografie, în speţă partea de geografie economică, sunt vechi, Societatea Română de Geografie a decis să solicite autorităților date la zi.
„Profesorii au obligația să actualizeze datele din manualele de specialitate. Dar cum nu se pot lua ca adevărate chiar toate datele pe care le găsim pe internet, noi, profesorii din București, care în proporție de 80% suntem membrii Societății Române de Geografie, am hotărât să trimitem adrese oficiale autorităților și să primim informații la zi. Mă refer la Camera de Comerț și Industrie a României și la primării. Acțiunea cred că va dura șase luni și apoi toate informațiile primite le vom transmite în teritoriu, pentru a fi folosite de toți colegii. Unele informații din manuale sunt jenant de mult rămase în urmă, dar nu s-au mai elaborat manuale, ci doar s-au retipărit. Mai sunt și excepții, cum este cazul geografiei care se predă la clasa a XII-a și la care există manual nou, de trei ani, după aderarea țării noastre la UE”, a spus prof. dr. Cătălina Șerban, inspector de geografie la Inspectoratul Şcolar al Municipiului București, vicepreședintele Societății Române de Geografie.
Cu toată sărăcia și bugetul mic, reprezentanții MECTS ar fi trebuit totuși să aibă decența și la unele retipăriri să scoată din manuale măcar acele informații care sunt indecent de penibile.
Hilar: România, mare producător de autocamioane
Potrivit autorilor unuia dintre manuale, România se impune pe plan european și în următoarele domenii:
● cultura legumelor (mai ales tomate), a soiei etc.;
● creșterea animalelor: porcine și ovine;
● minerit: cărbuni, petrol, gaze naturale;
● produse industriale: aluminiu, ciment, anvelope, capacitatea instalațiilor de rafinare a petrolului, camioane, autoturisme etc.
Aida DĂNĂILĂ