Petre Mihai Băcanu: Râsul și grimasa
Așa cum există electorat captiv, există și parlamentari captivi. Atât de captivi, încât efectul de turmă se manifestă tot mai des, pentru că votează doar cu ochii la un singur DEGET. În plină libertate, câștigată de 20 de ani, s-a ajuns ca dregătorii României să acționeze la vederea unui DEGET al șefului: sus-jos. Politica României stă în DEGETUL unui om. Asta a ajuns reforma uninominalului – parlamentarii să voteze doar cum li se spune. Parlamentul ca bâlci, România ca bâlci.
Ceea ce s-a petrecut în Parlamentul României pe 20 octombrie 2010 (la votul scăderii TVA la alimente și neimpozitarea pensiilor mai mici de 2000 lei) bate comediile lui Caragiale. Se votează legi care apoi se contestă de către cei care le-au votat. O lume răsturnată. Râsul dizolvant al președintelui nostru a devenit cu siguranță grimasă, groază după ce a aflat de gafele din partidul prezidențial. Râzi, râzi, râzi și te-apucă groaza, monșer, groaza – este replica unui personaj caragialian. S-or fi mișcat oare mușchii obrajilor de pedeliști că România a devenit de râsul omenirii cu taxe micșorate din greșeală? Ironia sorții este usturătoare, iar cu asemenea greșeli pe linie pedeliștii și-au copt-o singuri.
Cum se explică faptul că au votat greșit „cele mai bune produse ale PDL”, printre care și șapte miniștri? Explicație puerilă: eroare de tehnică parlamentară. Arogant și cinic, un deputat pedelist a explicat așa: „N-am exploatat bine electoral pe acest 5%”. Aroganța le va juca însă un mare renghi.
Mai vine o dată madam Roberta, după episodul cu furtul votului, și întreabă parcă picată din Lună la programarea votului la moțiune și după ce a votat iar cot la cot cu opoziția: „Stați asa, ce ați supus la vot?”. Mai pe șleau: „Eu ce-am votat?”. Aproape de replica cetățeanului turmentat: „Eu cu cine votez?”. Produsul Roberta, când s-a dezmeticit: „E vot final pe moțiunea de cenzură?”; nici măcar nu știe că moțiunea de cenzură are un singur vot. Care vot final? Jena nu mai există nici după atâtea voturi aiurea. Nici marele Caragiale nu putea imagina o asemenea situație care frizează iraționalul.
Ce se va întâmpla cu votul la moțiune? Dacă ar fi participat la vot, parcă-l văd pe omul cu DEGETUL cum i-ar fi instruit pe parlamentarii PDL, așa cum ținea prelegeri un personaj sinistru din Marin Preda, care-i obliga pe deținuții politici, floarea intelectuală a României, să silabisească școlărește după el din ce este compus cosorul lui Moceanu: „partea fier-oasă și partea lemn-oasă”. I-ar fi pus să recapituleze: „bi-la al-bă în mâ-na dreap-tă, bi-la nea-gră în mâ-na stân-gă”. Mai bine votul cu vuvuzele: cine cântă mai tare câștigă.
Greșeala este omenească, cu gafele ne-am obișnuit, dar există atâta ipocrizie la partidul de guvernământ, încât au început s-o înțeleagă și beneficiarii găleților electorale. Un partid obișnuit să scrie cu oi pe dealuri se va prăbuși în neantul uitării, pentru că nu face altceva decât să se ascundă după DEGETUL unui singur om, crezând că are votul la DEGETUL cel mic. Pe susținători îi va număra pe DEGETE, pentru că la guvernare n-a știut să pună DEGETUL pe rană.
Râzi, monșer, râzi pănă te-apucă groaza. Să nu-i apuce pe români amețeala, apoi dracii…