Slujire pentru surzi
Biserica Ortodoxă Română (BOR) face pași semnificativi pentru apropierea de credincioșii defavorizați, oricare ar fi categoriile acestora – de la copii abandonați și prostituate până la confrații noștri cu dizabilități. În anul acesta universitar (2010-1011) va fi inaugurat un program de studii postuniversitare (master) la Facultatea de Teologie din Pitești, pentru formarea interpreților autorizați în limbajul mimico-gestual.
Cursul este intitulat „Teologie – Misiune și slujire prin limbajul mimico-gestual” și este organizat cu binecuvântarea Preasfințitului Calinic, Episcopul Argeșului și Muscelului. La finalul celor patru semestre participanții vor avea o diplomă de specialitate în limbaj mimico-gestual. Un număr de 12 locuri vor fi fără taxă.
A transmite celor care nu vorbesc cuvântul Domnului doar prin semne, a te face înțeles când vorbești despre credință de către cei care nu aud sau nu văd – iată o adevărată provocare pentru un preot cu vocație. Exprimarea prin gesturi nu este deloc facilă, te obosește, durează mai mult decât exprimarea verbală. A te spovedi prin gesturi este o chestiune surprinzătoare pentru un om fără astfel de probleme.
De mai mulți ani acest lucru este posibil și în România, căci există câțiva preoți cu suflet mare care au luat această cruce. Părintele Constantin Onu de la Facultatea de Teologie din Pitești este primul care a ținut în BOR o slujbă în limbaj mimico-gestual încă din anul 1996. Deja și-a făcut ucenici, căci există câteva zeci de preoți care se exprimă prin semne în mai multe orașe din România: Oradea, Sibiu, Iași, Constanța, Alba Iulia, București și, desigur, Pitești.
În puzderia de facultăți și seminarii teologice apărute după 1989, spre cinstea lor, preoții din Pitești și-au găsit astfel un „culoar” unic în țară. Încă din 1996 preotul Constantin Onu a reușit să înființeze un departament special pentru preoții care doreau să slujească celor cu deficiențe de auz.
Puțină lume știe că și în Capitală există un lăcaș pentru surzi: Biserica „Sf. Elefterie Vechi”. Dar prima slujbă s-a ținut în anul 2003 la Mănăstirea „Radu Vodă”. La Biserica „Sf. Elefterie Vechi” slujește pr. Victor Preoteasa. Acesta a învățat grație profesorilor din Pitești limbajul semnelor. A devenit preotul comunității surzilor din București. Dar nu este singurul. Pr. Cosmin Costache slujește, de asemenea, la Biserica Udricani din București, pentru cei care nu aud. Tot el predă religie prin limbajul mimico-gestual la Școala Specială pentru deficienți de auz nr. 2 din Drumul Taberei.
A te exprima în acest mod și a te face înțeles de aproapele tău este una dintre minunile discrete ale lumii. Se dovedește astfel că mulți dintre noi, cei cu urechile normale, suntem mai departe de viața creștină decât surzii.
Marius VASILEANU
