Fotografia cu Rafa Nadal muscand Cupa Muschetarilor este inca iconica. Bjorn Borg a avut recordul la turneu, cu sase si patru la rand, iar spaniolul l-a dublat. In toata istoria tenisului, nu exista o astfel de dominatie intr-un Grand Slam.
2005: Cu doar 19 ani si 2 zile uimeste lumea
Relatia de dragoste cu Roland Garros a inceput cu dovleci. In 2003, Nadal a suferit o accidentare la cot. Si in 2004, o fractura de stres la picior. Asa ca si-a facut debutul inainte la Wimbledon, US Open si Australian Open. A calcat oficial la Paris pe 23 mai 2005, inaintea numarului 65 mondial, Lars Burgsmuller, pe terenul 1, departe de stele si de forfota. Germanul a ajuns sa fie invins cu 6-1, 7-6, 6-1 de un pusti in pantaloni capri, un tricou verde cu maneci taiate care a scos la iveala bicepsi maro deja impresionanti si o bandana in par. Fata de ticalos si curaj nelimitat. Nicio minge nu a fost data pentru pierduta.
Nadal nu era insa un strain, pentru ca aparuse in 2004 castigand Cupa Davis la Sevilla alaturi de Carlos Moya … acum antrenorul sau. Si a ajuns cu o carte de vizita de 17 victorii la rand si titlurile de la Monte Carlo, Barcelona si Roma (5 seturi cu Coria). In semifinale, in aceeasi zi in care a implinit 19 ani, a avut de infruntat numarul unu, Roger Federer. A durat patru seturi: 6-3, 4-6, 6-4 si 6-3. A stins lumanarile cu Pau Gasol, o alta icoana sportiva care l-a sustinut mereu si care a calatorit sa-l vada. Mariano Puerta il astepta in finala (s-a aflat ulterior ca a fost testat pozitiv la un test antidoping): 6-7, 6-3, 6-1 si 7-5. Au venit primele lacrimi. Si Cupa Muschetarilor de la Zinedine Zidane. A inceput o poveste legendara.
2006: 53 de victorii ale lui Djokovic si Vilas
In 2006 a venit prima confruntare cu Djokovic (a purtat adidasi cu legenda „Hai, Nole!”), care a ajuns sa se retraga impotriva lui in sferturi. In finala l-a doborat din nou pe Federer (1-6, 6-1, 6-4 si 7-6). El a depasit recordul de 53 de victorii la rand pe zgura detinut de Guillermo Vilas, care i-a oferit un trofeu in memorie, si l-a ridicat la 81 in 2007. Legenda lui Nadal s-a faurit prin impartirea terenurilor cu Roger Federer si Novak Djokovic, pe care ii a castigat de sase ori la Paris. Ambii au un titlu la Roland Garros, dar elvetienii au incetat sa mai joace ultimele trei editii plictisit de dominatia spaniolei. In acest 2019, la intoarcere, a fost din nou inghitit de regele pamantului in semifinale. Sarbul a avut si intre sprancene si sprancene sa castige al doilea, dar…
2007: „Sorry Roger” si egalitate cu Arantxa
— Imi pare atat de rau pentru Roger. Acesta a fost primul lucru pe care Rafa Nadal a reusit sa-l spuna dupa ce l-a invins pe elvetian, care la vremea respectiva il urmarea deja pe singurul mare de care avea nevoie pentru a finaliza Grand Slam (nu avea sa-l reuseasca pana in 2009), intr-o a doua finala la Roland Garros. A fost una dintre numeroasele manifestari de respect reciproc pe care cei doi giganti si le-au dedicat unul altuia in cariera lor. A terminat cu 6-3, 4-6, 6-3 si 6-4. Cu al treilea titlu, a egalat-o pe Arantxa Sanchez Vicario drept jucatoarea spaniola de tenis cu cele mai multe rani din Padurea Bolonia. „Hai!” pe care a facut-o populara era deja a ei si si-a facut o nisa printre cei mai buni. Era deja la inaltimea lui Guga Kuerten, Mats Wilander, Ivan Lendl sau Rene Lacoste. Doar Henri Cochet si Bjorn Borg erau in fata lui.
2008: Four in a Row, ca Bjorn Borg
A luat trofeul fara sa renunte la un singur set si doar 37 de jocuri. Din nou, Roger Federer a avut de suferit in finala, unde a luat o bataie: 6-1, 6-3 si 6-0. Unul dintre cei care i-au ranit si conditionat cel mai mult pe elvetian, care desi este considerat cel mai bun din istorie are un bilant destul de nefavorabil (24-16) fata de spaniol dupa victoria din acest an in semifinale. Si nu a reusit niciodata sa-l invinga la Roland Garros. Bjorn Borg i-a inmanat de aceasta data Cupa Muschetarilor, pentru ca doar suedezul, fostul canibal de pe pamant, castigase patru la rand (sase in total). In acel an, Nadal a castigat si Wimbledon, aurul olimpic la Beijing si a urcat pe primul loc.
2010: Soderling bate si inapoi la unu
In 2009, Nadal a cazut impotriva lui Robin Soderling in optimile de finala cu genunchi gresi (a demisionat ulterior de la Wimbledon) si asta i-a permis lui Federer sa devina in sfarsit campion. Spaniolul a marturisit ca a plans privindu-l pe Roger ridicand Cupa: „A meritat cei patru mari”. „M-am gandit mai mult la genunchi decat la jocuri”, a mai spus el. In 2010, era timpul sa recucerim. Si, dintr-o lovitura, s-a razbunat pe suedez in finala (6-4, 6-2 si 6-4) si a revenit la numarul unu pe care il pierduse in iulie anul precedent, dezlantuindu-l pe elvetian. A devenit astfel primul jucator de tenis din istorie care a finalizat asa-numitul Clay Slam: cei trei Masters 1.000 pe zgura (Monte Carlo, Roma si Madrid) si Roland Garros. Un anotimp perfect, impecabil pe uscat. O suprafata facuta pe masura.
2011: Zece „mare”, cu al saselea la Paris
Nadal a sosit atins, din moment ce tocmai pierduse finala Masters 1.000 de la Madrid si Roma in fata lui Novak Djokovic, care se catara deja in barba, iar numarul lui era in pericol. Dar a devenit puternic la Paris, talismanul lui. Intr-un meci final vibrant, in care a revenit de la 5-2 in primul set, l-a invins din nou pe Federer cu 7-5, 7-6, 5-7, 6-1. A fost al zecelea sau Grand Slam si al saselea in sanctuarul de zgura, ceea ce l-a pus la egalitate cu Bjorn Borg, din nou vikingul de gheata, ca tenismenul cu cele mai multe titluri la Paris.
2012: Ploaie, Djokovic si in varf si singur
A fost anul in care a trecut de Borg. A fost plasat, cu sapte titluri, in fruntea listei castigatorilor. Dar a trebuit sa sufere. Djokovic il invinsese in finala de la Wimbledon, US Open si Australia. O lovitura de stat la Paris ar fi fost definitiva. Duminica, ploaia a oprit finala cu un avantaj de 2-1 pentru spaniola… dar cu sarbul lansat. A stiut sa castige luni: 6-4, 6-3, 2-6 si 7-5.
2013: Batalia cu Nole si recenzia lui Ferrer
Al optulea va fi amintit pentru o batalie inumana impotriva lui Djokovic in semifinale. Dupa 4h:37, s-a terminat cu 6-4, 3-6, 6-1, 6-7 si 9-7. „Imi place sa sufar”, a spus campionul de mai tarziu. In finala, l-a distrus pe David Ferrer cu 6-3, 6-2, 6-3. In 2012 petrecuse sapte luni KO.
2014: Finala la limita si a noua victorie
Djokovic a plans, pentru ca singurul mare care lipsea i-a scapat (mai tarziu avea sa-l castige in 2016), iar Nadal a plans, ametit si inghesuit. Reusise sa invinga superclasa de la Belgrad, care il doborase de patru ori la rand. A scapat de infrangere datorita pasiunii: 3-6, 7-5, 6-2 si 6-4. „Am fost devastat, a fost cea mai grea finala din punct de vedere fizic”, a rezumat ulterior spaniolul. A fost a noua coroana la Paris si a cincea la rand, ceva nemaivazut pana acum.
2017: Al zecelea a cazut
Indoiala din nou. Incepe din nou. In 2015, Rafa a cazut in fata lui Novak Djokovic in sferturile de finala in trei seturi. S-a anuntat schimbarea garzii. In 2016, a fost fortat sa se retraga din cauza unei accidentari la incheietura mainii stangi care l-a lasat si KO pentru Wimbledon si pe care si-a revenit cu forta pentru a ajunge la Jocurile de la Rio si a obtinut aurul la dublu cu Marc Lopez. In octombrie, a decis sa se opreasca si sa-si vindece complet fizicul. In decembrie, el a anuntat adaugarea lui Carlos Moya in echipa sa pentru a da un impuls unei cariere care ameninta sa lancezeze dupa atat de mult succes.Cu Novak Djokovic si Andy Murray foarte conectati si Roger Federer oprit sase luni din cauza unei accidentari la genunchi, nimeni nu avea incredere ca spaniolii si elvetienii vor lupta pentru titluri. Australia a sosit insa in ianuarie, iar clasicul Federer-Nadal s-a repetat. Titlul i-a revenit elvetianului, in varsta de 35 de ani.
Nadal a stat in sanctuarul pamantului dupa ce a jucat trei finale (Marele Slam oceanic, Acapulco si Miami) si trei titluri in sac: Monte Carlo, Barcelona si Madrid. Monstrul se ridicase.
Pe aleile largi ale lui Philippe Chatrier, tenisul lui Nadal cantareste mai mult. Nimeni nu a indraznit sa tuseasca in calea lui, nici macar Dominic Thiem, noul specialist in varsta de 23 de ani care il invinsese in sferturile de finala la Roma. Numai obstacolul lui Wawrinka a ramas, iar el l-a sarit. Cea de-a zecea Cupa a Muschetarilor a venit dupa a zecea Montecarlo si a zecea Godo. O serie de 10.
2018: Nu era momentul pentru mostenitorul Thiem
Rafa Nadal a avut un singur obiectiv anul acesta: sa ajunga la Roland Garros. A incheiat 2017 cu un genunchi drept foarte rau, tarand probleme de la Shanghai si fortat sa se retraga la Masters dupa ce a pierdut in fata lui David Goffin. A infruntat presezonul cu calm, cu mai putina intensitate decat in alti ani. Precaut. De fapt, nu a jucat nimic inainte de Australian Open. Si acolo, in sferturi, o accidentare la iliopsoas dupa ultima treime a anului l-a impiedicat sa-si termine meciul cu Marin Cilic. Din nou pentru a incepe de la zero. Spaniolul nu a mai jucat pana la Cupa Davis, la Valencia si dupa 74 de zile libere. Nu voia sa riste nimic pentru a fi cel mai bun pe pamant. Si in arena strazii Xativa, l-a lichidat cu brutalitate pe micul print Alexander Zverev la premiera sa.
Al unsprezecelea titlu a venit la Montecarlo, si la Godo, si o infrangere impotriva lui Thiem la Madrid si al optulea la Roma. Nadal, din nou impresionant pe zgura si cel mai bun candidat la titlu la Roland Garros. Remiza a fost binevoitoare si a avut de suferit doar cu Schwartzman in sferturi (a aparut ploaia si, la reluarea a doua zi, a brodat-o). Pe partea cealalta a mesei, Nishikori, Djokovic, Thiem si Zverev au fost nevoiti sa se „lipeasca”. Si austriacul a supravietuit. Omul destinat sa-i fie mostenitorul. Dar Rafa a intarziat momentul succesiunii: 6-4, 6-3 si 6-2.
2019: Un prim set brutal si al 12-lea
La 33 de ani, 14 dupa debutul la Paris, Rafa Nadal s-a intors sa muste si sa imbratiseze Cupa Muschetarilor. O poveste care nu plictiseste pe nimeni, in afara de rivalii sai. La fel ca Dominic Thiem, care a venit anul acesta de la invingerea lui Roger Federer in finala de la Indian Wells si a lui Novak Djokovic intr-un joc grozav in semifinalele de cinci seturi. Austriacul a cazut cu 6-3, 5-7, 6-1 si 6-1. Nadal, care si-a exorcizat demonii cu un titlu la Roma dupa ce cazuse la Monte Carlo (Fognini), Godo (Thiem) si Tsitsipas (Madrid), a avut o remiza initiala buna si a profitat de el. Iar in finala, care a avut un prim set brutal, a domnit.
2020: Turneul pandemic si bataia lui Djokovic
Al 13-lea titlu pentru Nadal la Paris a fost greu de ghicit. Datorita conditiilor de frig din toamna, datorita noilor mingi Wilson mai dure si mai putin vii legate de umiditate. Dar Roland Garros-ul pandemiei a fost si al lui. Fara sa renunte la un singur set pe tot parcursul turneului, l-a zdrobit pe Novak Djokovic cu 6-0, 6-2, 7-5 in 2:41 in finala. Al 20-lea titlu de Grand Slam care l-a egalat cu Roger Federer in varful varfului tenisului.
