RCA pentru moarte, faliment pentru asigurători
Daunele pentru morții și răniții accidentelor rutiere inflamează piața asigurărilor RCA. Urmașii victimelor cer în tribunale aceste daune susținând că RCA le acoperă doar coliva. De cealaltă parte, asigurătorii spun că nu pot da victimelor de pe șoselele românești miliarde de euro.
Integrarea României în UE a adus noi reguli pe piața RCA (polițe de răspundere civilă auto), cum ar fi despăgubirile acordate de societățile de asigurări pentru morții și răniții de pe șoselele României. Dacă în 2010 valoarea maximă a despăgubirii pentru un accident cu victime este de 2,5 milioane euro, în 2011 aceasta va ajunge 3,5 milioane euro.
Noua regulă nu este cunoscută, drept care asociațiile victimelor accidentelor au devenit foarte active în domeniul educării populației, recomandând celor afectați să angajeze avocați și să se adreseze tribunalelor. Situate de cealaltă parte a baricadei, societățile de asigurări insistă pentru obținerea pe cale amiabilă a daunelor RCA. Motivul? Instanțele acordă despăgubiri foarte mari, uneori de sute de mii de euro pentru o singură victimă, care pot lovi puternic finanțele asigurătorilor.
Decont pentru coșciug
Victimele accidentelor de circulație spun că, deși acordarea de daune materiale și morale de către emitenții RCA este instituită prin lege, societățile de asigurări profită de ignoranța celor omorâți sau răniți fără de vină și acceptă deseori doar decontarea coșciugului, a colivei, a lumânărilor și a hainelor morților, în baza unor facturi fiscale, fără a ține cont de pierderile inestimabile ale celor afectați de tragediile rutiere.
„Despăgubirile cuvenite se obțin foarte greu pe cale amiabilă. Oamenii afectați nu știu că au acest drept. Societățile de asigurări le transmit urmașilor victimelor să facă rost de chitanțe pentru pomeni și colaci, cu toate că lucrurile sunt clare. Companiile trebuie să despăgubească victimele în solidar cu vinovații de producerea accidentelor. Însă nu numai oamenii simpli nu cunosc legea, ci și mulți avocați ai victimelor, care cheamă în instanță doar șoferii vinovați de producerea accidentelor, nu și societățile de asigurări de la care vinovații au cumpărat RCA. Cum procesele durează și ani de zile, vinovații au timp să-și înstrăineze bunurile și atunci victima, dacă este un rănit grav, rămâne fără bani de tratamente”, afirmă Marian Nedelescu, președintele de onoare al Asociației Victimelor Accidentelor de Circulație (AVAC).
Dacă s-ar aplica și în România legea daunelor, asigurătorii ar putea intra în faliment, având în vedere numărul uriaș de morți și de răniți din accidente, admite Nedelescu. Ipotetic vorbind, dacă în 2011 ar continua să moară circa 3.000 de oameni pe șosele și s-ar acorda câte 3,5 milioane euro despăgubire pentru fiecare victimă, s-ar ajunge la un volum al daunelor de 10,5 miliarde euro, echivalentul a jumătate din împrumutul de la FMI sau al realizării a două autostrăzi.
În această socoteală nu intră și reparațiile pentru cei 10.000 de răniți. „De aceea credem că este necesar ca toate societățile de asigurări să participe alături de noi la educația rutieră a populației. Noi deja am acuzat statul român de genocid, pentru cele 3.000 de morți anuale. Dacă moare un om, nu distrugi numai o familie pe viață, ci și statul pierde banii pe care i-a investit în pregătirea acelui om, ca și banii din munca lui. De asemenea, statul asigură pensii și îngrijire persoanelor handicapate”, adaugă Nedelescu.
„Profit” din tragedie
Societățile de asigurări sunt dispuse să plătească daune RCA victimelor accidentelor de circulație sau urmașilor acestora, însă condamnă tendința unor oameni de a face „profit” din tragedii.
Mădălin Roșu, director de daune la Generali Asigurări, arată că daunele aferente vătămărilor corporale produse ca urmare a accidentelor de circulație se estimează ușor, spre deosebire de cele morale, unde sumele decise de tribunale sunt uneori exagerate: „Până la urmă, hârtia poate permite orice solicitare, însă nu trebuie să uitam că rolul unei despăgubiri este de a compensa o pierdere, nicidecum de a face un «profit» pe seama acestor situații. Dacă pentru oameni ar exista piese de schimb, probabil nu am fi avut această discuție. Din păcate, ele nu există”.
Pentru a plăti daunele, asigurătorii vor chitanțe. „Dacă păgubitul avizează dauna și dovedește prin acte medicale că fractura suferită este produsă ca urmare a unui accident de circulație, se pot face de către asigurător estimări ale valorii daunei, pe baza tarifelor practicate în piață de spitale (private și de stat). Astfel, asigurătorul poate plăti tratamentul în conformitate cu aceste prețuri. De asemenea, în baza facturilor/chitanțelor transmise, păgubitul poate primi despăgubirea. Dacă păgubitul spune că a avut accident și de atunci a căpătat o frică de a se urca în mașină, chiar și pentru acest caz există soluții: se cuantifică și se despăgubește valoarea ședințelor de psihoterapie necesare”, explică Mădălin Roșu.
Deși poate părea cinic, o despăgubire nu poate fi egală pentru mai multe persoane, chiar dacă acestea suferă același accident, mai susține reprezentantul Generali: „În cazul unei persoane care își pierde un deget de la mâna dreaptă, iar meseria acesteia este de zidar, dauna provocată nu poate fi comparată cu cea a unui medic chirurg, care poate cu acel deget lipsă, cu care ținea bisturiul, ar fi salvat vieți omenești, dar care acum nu mai poate opera chiar din acest motiv. Aceste aspecte sunt pe deplin analizate de asigurător pentru stabilirea cât mai corectă a despăgubirii”.
În altă ordine de idei, Mădălin Roșu spune că limitele de despăgubire RCA pentru vătămări corporale și deces (de 2,5 milioane euro în 2010 și de 3,5 milioane euro în 2011) nu sunt emise pentru o singură victimă, ci pentru un număr mare de potențiale victime păgubite în același eveniment. Astfel, dacă există mai multe victime ale unui accident rutier, despăgubirea se stabilește proporțional cu numărul păgubiților și cu gravitatea vătămărilor.
Derapaj periculos pe piața RCA
Numărul mare de accidente rutiere din România îi poate scoate de pe piață chiar pe asigurătorii de top, fruntași la emiterea RCA, în cazul în care victimele apelează masiv la instanțe pentru daune.
Experții estimează un „derapaj periculos pe piața asigurărilor” din cauza daunelor RCA pentru victime. „Sumele mari dispuse în unele cazuri de unele instanțe sub titlul de daune morale sunt o problemă pe care piața asigurărilor va trebui să o rezolve înainte ca aceasta să derapeze periculos și sistemul să nu mai poată fi susținut”, atenționează Ionel Dima, președinte și expert internațional AVUS (regularizator de daune).
În alte țări europene există așa-numitele tabele de cuantificare a daunelor, instrumente utile de lucru pentru toți asigurătorii, în încercarea de soluționare corectă, amiabilă, a pretențiilor civile, a arătat Ionel Dima: „Nu descoperim noi nimic, sunt destule exemple în Europa. Este vorba de un sistem de descriere a tuturor vătămărilor corporale, apreciate, spre exemplu, cu un anumit punctaj, iar punctul poate avea o valoare stabilită, care se poate reactualiza anual.
Aceste bareme sunt foarte stufoase și merg până la detalii. Pentru daunele morale ca urmare a decesului se pot face tabele pe baza jurisprudenței, care și acestea se pot actualiza anual”. Expertul a oferit și câteva exemple de daune. Astfel, o soție cu un copil minor, căreia îi moare soțul în accident, poate primi, în baza jurisprudenței, 7.000 euro ca daune morale, la care se adaugă încă 10.000 euro primiți de copil.
Pentru o fractură de tibie se acordă o despăgubire de 350 euro; toate costurile de spitalizare, intervențiile chirurgicale, pierderea de venit a victimei pe perioada incapacității de muncă, precum și orice prejudiciu material sunt plătite de asigurătorul RCA, în baza actelor justificative. Soluția cuantificării daunelor este susținută și de Mădălin Roșu (Generali).
„Trebuie să existe o standardizare. În Germania, spre exemplu, există cărți, normative și studii pe această temă. Una dintre soluții va fi, probabil, chiar o segmentare a vătămărilor (ex.: fracturi duble, triple etc.) pe care să le cunoască nu numai asigurătorii, ci și avocații, judecătorii. Aceste tabele pot fi stabilite la nivel de piață, standardizate, astfel încât pretențiile de despăgubire să poată fi emise în baza unor lucruri concrete.”
Cum se obțin despăgubirile?
Încasarea daunelor este dificilă, deoarece victimele nu știu cum să procedeze, explică avocatul Virgil Melnic, expert al Comisiei Europene, autor al Raportului de țară la accidente – România 2008.
„Totuși, se cunoaște de multă lume suma stipulată în contractul de asigurare RCA. Pe anul 2010 avem: 2.500.000 euro limita de despăgubire pentru vătămări corporale și deces și 500.000 euro limita de despăgubire pentru pagube materiale. Așadar, cum de există victime (familiile lor) care primesc, pe cale amiabilă, numai costul coșciugelor etc.? Răspunsul la întrebare este foarte simplu: societatea de asigurare profită de incapacitatea victimei de a promova un litigiu la instanță (ipostază în care obține categoric o despăgubire mult majorată) și agentul de asigurare capătă un bonus deoarece a «convins» victima săracă, aflată la țară de obicei, să accepte un procent infim din ceea ce i se cuvenea”, spune Virgil Melnic.
Domnia sa nu neagă libertatea învoielii între victime și emitenții RCA, însă atrage atenția că asigurătorii români nu acceptă amiabil să plătească pensie pentru decedați sau resping cererile legale ale victimelor neasistate de juriști: „Dacă însă se recurge la instanță, de multe ori pensia se obține”. Spre deosebire de România, în țările vest-europene asigurătorii preferă să ofere o despăgubire acceptabilă decât să plătească foarte mult, ca urmare a hotărârilor judecătorești.
Președintele AVUS, Ionel Dima, susține, la rândul său, că principiul care stă la baza acordării de daune este „restitutio in integrum”, mai precis, repunerea păgubitului în „statu quo ante”, cu alte cuvinte, acoperirea întregului prejudiciu, atât a celui material, cât și a celui nepatrimonial.
„Realizarea acestor pretențiuni civile se poate face împotriva asigurătorului RCA (actio directa) în limitele de acoperire prevăzute de lege și normă. România este pe cale să se alinieze, până în 2012, la limitele prevăzute de o directivă europeană în materie”, spune Ionel Dima. Acesta atrage însă atenția că asigurătorul RCA nu va plăti în caz de vătămare corporală sau deces sumele de milioane de euro prevăzute în directiva UE și în legea românească armonizată, acestea reprezentând doar „pragul limită de sus”. „Asigurătorul va plăti despăgubirile temeinice legale și dovedite și va respinge restul pretențiunilor, în conformitate nu numai cu legea, dar și cu jurisprudența în materie”, conchide expertul.
„Casa Accidentelor”
Avocatul Vigil Melnic pledează pentru adoptarea proiectului de lege al Alianței Victimelor Accidentelor privind crearea unei rețele multiregionale de servicii de consiliere și asistare a victimelor accidentelor din România (Legea „Casa Accidentelor”). Proiectul a fost depus la Parlament în 2008.
Până la înființarea caselor județene ale accidentelor, domnia sa le recomandă victimelor: prezervarea dovezii scrise din partea Poliției Rutiere (imediat după ce accidentul de circulație a avut loc); obținerea unei copii a asigurării RCA de la șoferul/mașina care a provocat accidentul; angajarea unui avocat cu experiență în accidente sau obținerea unui avocat din oficiu. „Niciodată nu recomandăm pasivitatea victimei (familiei acesteia), deoarece aceasta conduce automat la perimarea dreptului de a obține o despăgubire. Specificăm faptul că victima se poate adresa și unei ONG de profil – de obicei la AVAC, devenind membru al asociației –, beneficiind apoi de îndrumări”, mai spune Virgil Melnic.
Sentințe
Claudiu Cremănuță, director de dezvoltare la Alianța Victimelor Accidentelor, le recomandă victimelor calea tribunalului: „Cea mai mare sumă care s-a acordat drept despăgubire este de 700 și ceva de mii de euro, dar s-au dat și 200.000 euro, 10.000 lei sau 70.000 euro. Dacă nu-i dai în judecată, obții 2 lei, deși nu ești vinovat de accident”.
Astfel, soția șomerului A.V. din Cluj a primit daune de 70.000 euro ca urmare a decesului soțului său, prin hotărâre judecătorească. Asigurătorul RCA a pledat pentru un nivel mai mic al daunelor, susținând că A.V. n-a lucrat în viața lui și, prin urmare, pierderea materială a familiei sale este minimă. Tot instanța a decis că tânărului M.I., rămas paralizat în urma unui accident auto, emitentul RCA trebuie să-i plătească o pensie de 500 euro lunar pe viață. Asigurătorul susține că și tânărul respectiv este vinovat pentru ceea ce a pățit, nu numai șoferul titular de RCA. Astfel, dacă tânărul ar fi purtat centura de siguranță, airbag-ul mașinii s-ar fi deschis și el nu și-ar mai fi fracturat coloana.
Prea mulți morți
Figurăm în statisticile negre ale UE cu 2.795 de morți pe șosele în 2009. Numărul deceselor în accidente a crescut cu 14% în 2009 față de 2001, potrivit Consiliului European de Siguranță a Transporturilor. Anul trecut România a contabilizat 8% din totalul deceselor survenite pe șoselele UE. Poliția este mai vigilentă după achiziția noilor radare, dar nu-i poate potoli pe demenții din trafic. Din cele 12.279 de persoane prinse la volan fără permis în 2009, doar 3.336 au fost trimise în judecată. De asemenea, din cei 14.042 de șoferi beți, au ajuns în tribunale doar 1.899, arată AVAC.
Camelia POPA