Sectorul energetic: pierdere la stat, profit la investitor

Categories Explicit, La ziPosted on

Sectorul energetic: pierdere la stat, profit la investitor

Privatizate, mai ales, în perioada 2004-2005, afacerile din domeniul energetic aduc companiilor străine acţionare şansa nesperată de a-şi recupera mult mai repede decât sperau investiţiile în România. Poate chiar prea repede. În unele cazuri, la doar patru-cinci ani de la cumpărarea pachetelor majoritare de acţiuni, investitorii par să-și fi recuperat deja investiţiile în afacerile româneşti cu electricitate, gaze naturale şi petrol. Cel puțin pe hârtie, având în vedere că, de multe ori, într-un joc contabil din care a avut de profitat, noul acționar majoritar s-a eschivat de la plata oficială a dividendelor. Aflat tot în postura de „client captiv”, indiferent că furnizorul de servicii între timp a fost privatizat, cetăţeanul de rând hrăneşte din majorările tarifelor câştigurile impresionante ale investitorilor strategici.

Preluată efectiv în 2005 de către compania Gaz de France şi apoi intrată în proprietatea GDF Suez Energy, Distrigaz Sud a reuşit performanţa de a înregistra în doar cinci ani profituri nete a căror sumă se apropie de valoarea încasată de statul roman pe pachetul vândut de 51% din acţiuni. Conform bilanţurilor contabile depuse de Distrigaz Sud – devenită GDF Suez Energy România –, în perioada 2006-2009 s-au înregistrat în fiecare an profituri curate de zeci de milioane de euro ce au ajutat investitorul să îşi recupereze nesperat de repede banii alocați achiziției de acțiuni.

Seria anilor profitabili a început în 2006, când GDF Suez Energy România a încheiat exercițiul financiar cu un profit de circa 44,7 milioane euro raportat la cursul de schimb mediu anual al BNR. În următorul an, 2007, câștigul a fost mai mare cu aproape 10 milioane euro, cifrându-se la 54,6 milioane. 2008 a adus o scădere a ratei de profit, acesta fiind raportat în jurul sumei de 34,84 milioane euro.

Spectaculos pentru compania furnizoare de gaze naturale a fost anul 2009. Atunci, deși în plină criză economică, GDF Suez Energy România a reușit să obțină aproape 90 milioane euro ca profit. Adunate, câștigurile pe anii 2006-2009 la fosta Distrigaz Sud SA se ridică la peste 223 milioane euro. Cum pachetul de 51% din compania românească a costat investitorul francez – care acum deține și controlul administrativ – 311 milioane euro, se poate spune că în doar patru ani s-a reușit acoperirea lejeră a aproape jumătate din banii cheltuiți pe achiziția acțiunilor.

La o primă vedere, în afara tarifelor mărite cu acceptul autorităților guvernamentale la gazele furnizate consumatorilor, la rentabilizarea fostei Distrigaz Sud SA au contribuit şi concedierile masive operate de investitorul francez. Dacă în 2005 existau în cadrul companiei românești peste 10.000 de angajați, cifra salariaților plătiți în 2009 de GDF Suez Energy România și Distrigaz Sud Rețele SRL (firmă desprinsă din Distrigaz Sud) era de doar 4.368. Ceea ce înseamnă că investitorul francez a concediat mai mult de jumătate din angajații pe care i-a preluat la privatizare.

De altfel, deși prin contractul de privatizare își asumase obligații clare în privința menținerii locurilor de muncă existente, în 2009 conducerea GDF Suez Energy România a promovat o campanie prin care a încercat să-și convingă proprii angajați să demisioneze de bunăvoie. Ca răspuns la această măsură prezentată drept „o oportunitate unică de a redefini viitorul”, investitorii francezii au oferit, de exemplu, în 2009, bonusuri ce au mers până la 18 salarii brute în schimbul demisiei.

GDF Suez Energy România. Evoluție profit și număr angajați

An                                                        Profit                                                        Număr angajați

2006                                            44,7 mil. euro                                                         9.438
2007                                            54,6 mil. euro                                                         7.583
2008                                            34,8 mil. euro                                                         1.225
2009                                            89,7 mil. euro                                                             916

Electrica Dobrogea și Electrica Banat, investiții acoperite în câțiva ani

Sub semnul întrebării privind condițiile și corectitudinea cifrelor la care statul a cedat participațiile stau și privatizările fostelor societăți Electrica Dobrogea și Electrica Banat, ambele cumpărate de grupul italian Enel în anul 2005. În cazul Electrica Dobrogea, pentru al cărei pachet majoritar de acțiuni s-au plătit 42,7 milioane euro, italienii au reușit în numai cinci ani să-și acopere integral investiția.

Redenumită Enel Distribuție Dobrogea SA, societatea a mers în toată perioada 2005-2009 pe profit. În primul an cifra netă a fost de aproximativ 23,3 milioane euro, în 2006 s-a raportat un profit de 31 milioane, iar în 2007 de aproape 25 milioane. Următorii doi ani, 2008 și 2009, au fost încheiați de Enel Distribuție Dobrogea SA cu câștiguri de 17, respectiv 21 milioane euro. În total, în anii enumerați mai sus s-au adunat circa 118 milioane euro. Cum afacerea Electrica Dobrogea i-a costat pe italieni doar 42,7 milioane euro, înseamnă că acești bani au fost de mult acoperiți.

An                                   Profit                                            Număr angajați

2005                           23,3 mil. euro                                            1.615
2006                           31,6 mil euro                                             1.592
2007                           24,88 mil euro                                           1.407
2008                           17,29 mil. euro                                          1.153
2009                           21,76 mil. euro                                          1.083

Electrica Dobrogea: concedieri vs. profit

După același clișeu s-a derulat și afacerea Electrica Banat. Scoasă la vânzare de statul român, societatea a intrat în portofoliul acelorași italieni, Enel plătind în 2005 pentru pachetul majoritar de acțiuni 69,1 milioane euro. Imediat după înstrăinare, fosta companie de stat a trecut pe profit. În anii 2005-2009 s-au raportat profituri de circa 179 milioane euro. Revenindu-le 51% din aceste sume, investitorii de la Enel au reușit și în acest caz, în doar câțiva ani, să-și amortizeze investiția.

La ambele societăți Electrica achiziționate de Enel, Dobrogea și Banat, s-au operat de-a lungul anilor reduceri de personal ce i-au permis investitorului să-și proiecteze economii. Profiturile însă s-au adunat din majorările repetate ale tarifelor la energia electrică, majorări avizate de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Preocupați să-i asigure investitorului o rată minimă anuală de profit, șefii ANRE au impus scumpiri mult mai mari, acest lucru fiind vizibil în câștigurile companiilor furnizoare de electricitate.

Încurajați de ritmul rapid de recuperare, italienii de la Enel s-au extins în România

În fața colaborării fructuoase cu autoritățile române ce i-au ajutat să-și acopere rapid investițiile făcute în 2005 la Electrica Banat și Electrica Dobrogea, italienii de la Enel au achiziționat în 2008 și pachetul majoritar de acțiuni la Electrica Muntenia Sud. Dat fiind potențialul mai mare al societății scoase la privatizare, pentru a ajunge în posesia a 67,5% din capital, Enel a achitat 858 milioane euro. Schimbarea acționariatului a determinat creșterea spectaculoasă a profiturilor fostei Electrica Muntenia Sud, devenită acum Enel Distribuție Muntenia. În 2008 și 2009 compania a înregistrat câștiguri nete de peste 120 milioane euro. La aceste profituri se adaugă și cele acumulate de societatea Enel Energie Muntenia SA, desprinsă din fosta companie de stat, care și ea a raportat pentru anii 2008-2009 profituri de peste 26 milioane euro.

Cehii de la CEZ stau bine

Scoasă la vânzare tot în 2005, Electrica Oltenia a fost preluată de cehii de la CEZ, 51% din acțiuni costându-i atunci pe investitori 166 milioane euro. Scoasă de sub administrarea românilor și rebotezată CEZ Distribuție SA, fosta Electrica Oltenia a început încă din 2006 să meargă pe profit.

Până în 2009, inclusiv, s-au înregistrat profituri totale de 183 milioane euro. Cu  mai mult de jumătate din investiție acoperită în doar patru ani, cehii de la CEZ au folosit în septembrie 2009 clauza contractuală ce le permitea să cumpere restul de acțiuni. Pentru 375 milioane euro au devenit astfel proprietarii unici ai acțiunilor CEZ Distribuție SA. Pentru a profitabiliza firma luată de la statul român, și administratorii CEZ au operat concedieri masive de personal. Astfel, dacă inițial, în 2005, Electrica Oltenia avea circa 2.900 de angajați, la finele anului 2009 mai erau pe posturi 1.759.

La Petrom, câștigurile pe patru ani aproape bat cifra de privatizare

Achiziția a 51% din acțiunile Petrom de către grupul austriac OMV este o altă privatizare ce aproape că a reușit în câțiva ani să aducă în conturile investitorului cele 1,5 miliarde euro achitate statului român în 2004. În perioada 2005-2009, OMV Petrom SA a raportat profituri impresionante, de circa 2,173 miliarde euro per total, calculul fiind raportat la cursul mediu anual euro/leu al BNR.

La suma amintită se adaugă și profiturile înregistrate de societăți din cadrul grupului ce derulează activități conexe. OMV Petrom Gaz SRL, de exemplu, are pe ultimii trei ani profituri de peste 24 milioane euro. O altă firmă din cadrul grupului, OMV Petrom Marketing, a raportat din 2005 până în 2009 câștiguri echivalente cu suma de 55 milioane euro. Dacă mai adăugăm și veniturile Petrom LPG SA, care în perioada 2005-2008 a adunat peste 23 milioane euro profit net, eficiența financiară a întregului grup sare de 2,25 miliarde euro.

Ceea ce înseamnă că cele 1,5 miliarde euro aduse în România de austriecii de la OMV pentru acțiunile Petrom sunt aproape de a fi recuperate, cel puţin la nivel teoretic.

E.ON pare a fi singurul investitor în domeniul energetic ce nu acumulează profituri

Deși se părea că la achiziția Distrigaz Nord vor beneficia de un oarece avantaj, dată fiind situația mai bună a acestei companii de stat în comparație cu Distrigaz Sud, nemții de la E.ON nu se pot lăuda cu profituri onorabile. De la privatizarea semnată în 2005, care a costat grupul E.ON 304 milioane euro, din activitățile românești de transport și comercializare a gazelor naturale s-au obținut aproximativ 85 milioane euro ca profit. Această cifră corespunde bilanțurilor raportate de E.ON Gaz Distribuție și de E.ON Gaz România SA, firme ce s-au desprins din structura fostei Distrigaz Nord.

Nici domeniul furnizării de electricitate, în care E.ON activează în baza preluării Electrica Moldova în schimbul a 101 milioane euro, nu s-a dovedit aducător de profituri uriașe. Desprinse din fosta companie de stat Electrica Moldova, E.ON Moldova Distribuție și E.ON Moldova Furnizare adună pentru 2005-2009 puțin peste 27 milioane euro drept câștiguri nete.

Ca și ceilalți investitori ce au preluat în perioada 2005-2006 companii românești de stat din domeniul energetic, nemții de la E.ON au operat și ei concedieri destul de mari în cadrul societăților Distrigaz Nord și Electrica Moldova.

An                                   Angajați Distrigaz Nord/ E.ON Gaz Distribuție + E.ON Gaz România

2005                                                                                     9.377
2006                                                                                     8.536
2007                                                                                     7.846 + 429 = 8.275
2008                                                                                     6.846 + 467 = 7.313
2009                                                                                      5.010 + 475 = 5.485

Investitorul E.ON a redus aproape la jumătate personalul moștenit la preluarea Distrigaz Nord

Președintele Institutului Național Român pentru Studiul Amenajării și Folosirii Surselor de Energie – IRE, Jean Constantinescu, a explicat pentru Timpul mecanismele și factorii ce au adus profituri mai mult decât satisfăcătoare companiilor privatizate în domeniul energetic:

„Mai întâi ar trebui să observați ce se întâmplă cu celelalte societăți din distribuție ce nu sunt privatizate, care lucrează, practic, în aceleași condiții. Aceeași reglementare, aceleași tarife. Prima concluzie pe care o tragem este că unii fac profit și fac și investiții mai multe, iar alții realizează profituri mai mici și investiții mai mici. Ar trebui să ne întrebăm de ce se întâmplă asta înainte de a compara cu cât au cumpărat unii și cât profit fac acum. De ce totuși, exact în aceleași condiții, companiile de stat nu știu să facă profit.

În sfârșit, un profit în jurul a 15% mie mi se pare rezonabil pentru un investitor care vine în România. Pentru că România, după cum bine știți, este o țară a riscurilor. A imprevizibilului. Iar profitul așteptat trebuie să fie mai mare decât, de exemplu, în Germania. În România se și împrumută la alte dobânzi, deci sunt alte condiții. Dacă ar fi în jur de 15%, nu mi s-ar părea ieșit din comun. Probabil că este ceva mai mare decât această medie de care vorbeam. Trebuie văzut atunci de ce. Răspunsul este foarte simplu și la această a doua întrebare.

Rezerva de eficiență la întreprinderile noastre de stat este foarte mare. Adică, odată privatizate, multe dintre întreprinderile noastre de stat au rezerve aproape de nebănuit de eficiență. Adică lucrurile pot fi îmbunătățite cu ușurință în foarte multe locuri. Este foarte greu să obții așa ceva în Franța sau în Germania. Dacă în Franța ai lua o întreprindere de stat și ai privatiza-o, poți să o storci ca pe o lămâie și nu obții mare lucru, pentru că și înainte lucrurile aici mergeau relativ bine. La noi, când iei o întreprindere de stat, cu așa o ușurință poți face îmbunătățiri. Acest lucru este general valabil la noi.

Reglementările noastre sunt un alt factor ce contribuie la profiturile mari. Întreprinderile noastre de distribuție sunt reglementate 100%. Banii care se obțin din tarife sunt bani stabiliți de reglementator. Furnizorii nu sunt în piață. Întreprinderea de furnizare a energiei electrice nu este în piață. Ea obține prețuri stabilite de reglementator. Este evident că reglementatorul a stabilit niște chestii așa cum era el obișnuit când distribuția era de stat. Nu putea să știe cum funcționează în condiții mai bune aceeași întreprindere. O problemă inerentă, în condițiile în care reglementatorul nu a știut până acum decât să lucreze cu întreprinderi de stat.

Este de văzut și dacă investitorul a făcut toate acele investiții la care s-a angajat. Ce vă pot spune cu siguranță este că, deși poate nu a făcut tot ce și-a asumat – asta, din anumite motive –, în orice caz, a făcut mult mai multe decât «suratele» de stat. Nu înseamnă că vreau să-i absolv. Dacă investițiile nu au fost făcute, tot reglementatorul este de vină. Prin statutul lui, prin responsabilitățile lui, reglementatorul îi dă niște tarife, cu condiția să efectueze niște investiții. Problema este dacă se verifică efectuarea acestor investiții”.

Potrivit legislației românești, distribuitorii de electricitate și gaze naturale facturează consumurile la tarifele stabilite de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Tot această instituție, ce se află în subordinea prim-ministrului, are rolul de a verifica și modul în care companiile în domeniu respectă calendarul investițiilor asumate. Teoretic, una dintre sarcinile ANRE este de a proteja consumatorul final. În realitate, se constată lipsa sancțiunilor acordate de ANRE companiilor ce asigură furnizarea electricității sau a gazelor naturale.

Mihai CIORCAN