Patrimoniul național, vândut la bucată peste graniță

Categories Explicit, trimitere dreaptaPosted on

Patrimoniul național, vândut la bucată peste graniță

Zeci de mii de obiecte din patrimoniul național au dispărut pentru totdeauna peste graniță, iar traficanții au fost ajutați chiar de cei puși să apere fărâmele de istorie. Pentru istoria României pierderea este imensă, în  timp ce complicii la traficul ilegal de obiecte de patrimoniu s-au bucurat la firimituri de la masa regelui.

Furtul brățărilor dacice a fost singurul care s-a finalizat cu condamnări

Pentru un pumn de arginți, reprezentanți ai Ministerului Culturii de la diferite niveluri au acceptat să coopereze cu traficanții de obiecte de patrimoniu și doar o mică parte a bunurilor exportate ilegal au ajuns înapoi în muzee.  În județul Hunedoara, pe lângă celebrul caz al traficului de kosoni sau brățări dacice din aur pentru care statul român a cheltuit sume imense cu titlul de răscumpărare, au fost trecute în mod ilegal peste graniță zeci de mii de bunuri din patrimoniul cultural național sau din cel istoric.

Am încercat să aflăm cum a fost posibil ca obiectele de patrimoniu să dispară uneori chiar din sălile Muzeului Civilizației Dacice și Romane și nimeni să nu fie interesat ani de zile de soarta acestor bunuri de o valoare inestimabilă. Iar rezultatul este clar: la furtul obiectelor de patrimoniu au contribuit o legislație incompletă, lipsa unui inventar al bunurilor muzeale, dar și lăcomia celor puși să apere valorile naționale.

Sabia de la Boiu, dispărută fără urmă

Muzeul Civilizației Dacice și Romane a pierdut, probabil pentru totdeauna, un obiect de o inestimabilă valoare istorică. Este vorba despre Sabia de la Boiu, care se afla în depozitele instituției muzeale din Deva și despre care polițiștii încearcă încă să afle amănunte. Scandalul dispariției a izbucnit în urmă cu cinci ani și nici acum nu s-a făcut lumină în acest caz. Sabia, ruptă în trei bucăți, se afla într-o ladă adăpostită în depozitele MCDR Deva când a fost sustrasă.

Specialiștii spun că prezenta importanță mai mult istorică și doar un cunoscător ar fi putut pune ochii pe acest obiect. Exponatul a fost dat în urmărire prin Interpol, pentru că polițiștii nu exclud posibilitatea trecerii peste graniță a obiectului.

De dispărut a fost simplu să dispară, pentru că muzeul realizase ultimul inventar în urmă cu mai bine de 100 de ani, deși din anul 2000 avea această obligativitate, și oricine avea acces la cheia de la depozit. Abia acum se desfășoară o acțiune de inventariere a bunurilor din muzeu. „Sigur că te afectează o piesă dispărută. Eu nu eram la conducere în momentul dispariției piesei de la Boiu, cert este că a dispărut. Sigur că ne afectează, era o piesă importantă din colecția muzeului. Piesele nu erau gestionate și nu erau date în gestiunea cuiva. A fost un lucru grav.

Erau ale tuturor și ale nimănui în același timp. Ca să vă spun sincer, puteam să iau cheia și să intru în depozit oricând, fără complicații majore”, vorbește actualul director al MCDR Deva, Adriana Ardeu, despre gravele erori de gestionare a obiectelor de patrimoniu. Directorul instituției reiterează ideea că sabia de la Boiu era interesantă strict pentru cunoscători.

Actualul director al MCDR Deva, Adriana Ardeu, vorbește despre gravele erori de gestionare a obiectelor de patrimoniu

„Această piesă nu era nici din aur, nici din argint. Era o piesă care spunea ceva unor specialiști. Eu, dacă nu eram arheolog și dacă o vedeam pe stradă, să zicem, nu mă uitam la ea. Deci ea reprezenta ceva pentru un specialist care îi știa valoarea. E valoroasă în plan istoric, nu neapărat material”, a mai spus Adriana Ardeu.

Confecționat din bronz, obiectul dispărut este susceptibil să fie clasat chiar între obiectele de tezaur ale României. Sabia, descoperită în urmă cu mulți ani în localitatea hunedoreană Boiu, este printre primele obiecte de acest gen din Europa. Datorită vechimii lor, săbiile de acest gen au fost denumite de către arheologi de „tip Boiu-Sauerbrunn”, după cele două localități în care au fost găsite primele exemplare.

Trafic de obiecte de patrimoniu

Să fi fost sustrasă de un specialist din muzeu? Nu este exclus, dar nu există deocamdată nici o dovadă. Dar în alte cazuri, la fel de grave, procurorii au stabilit cu certitudine implicarea unor angajați ai Direcției Județene pentru Cultură Hunedoara și ai MDCR Deva.

Dosarul se află pe rolul Judecătoriei Deva și este impresionant ca volum al cercetării. Fostul șef al Secției de Arheologie de la Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva Cătălin Rișcuța, împreună cu soția lui,  Elena Cristina Rișcuța – de asemenea fost angajat al MCDR și, ulterior, al Direcției Județene pentru Cultură Hunedoara – au fost trimiși în judecată de procurori tocmai pentru trafic cu obiecte de patrimoniu, alături de reprezentanții a două societăți comerciale care au făcut exportul.

Pionul principal pare să fie Cristina Rișcuța, care, din funcția pe care o avea, a eliberat ilegal, după cum spun  procurorii, 18 certificate de export pentru 16.779 de bunuri din patrimoniul cultural mobil cu destinația Italia. Certificatele au fost emise în favoarea societăților Axent Impex SRL și Lasagni Exim SRL, ambele din Timișoara. Pentru ca obiectele să poată fi trecute peste graniță, s-a omis întocmirea expertizei muzeografice, în vederea declanșării procedurii de clasare din oficiu a bunurilor în patrimoniul cultural național.

În baza acestor aprobări, unele date chiar în locul Direcției pentru Cultură Timiș, cele două firme au exportat ilegal aproape 20.000 de bunuri culturale, dintre care circa 3.000 nu figurează pe nici un certificat de export. Reprezentanta Ministerului Culturii în teritoriu se pare că s-a substituit chiar și directorului instituției și și-a pus semnătura în locul lui. Complice al soției, spun anchetatorii, a fost șeful Secției Arheologie din cadrul Muzeului, Cătălin Rișcuța, care avea acasă, în mod ilegal, atât bunuri provenite din săpături arheologice și nedepuse la muzeu, dar chiar și bunuri din gestiunea muzeului unde lucra.

Nu trebuie omis faptul că în timpul liber Cătălin Rișcuța era consilier de specialitate la Axent Impex. Şi, cu ajutorul celor doi, firmele cercetate în acest dosar au ajuns să treacă peste graniță tablouri, litografii, rame de icoane și de tablouri, oglinzi, ceasuri, penduluri, ceramică sau mobilier vechi.

Reprezentanții celor două firme au găsit în județul Hunedoara, din câte se pare, ceea ce n-au găsit în Timiș: tarife mai mici pentru certificatele de export și, mai ales, înțelegere pe bani puțini. Anchetatorii susțin că, pentru un act întocmit se plăteau aproximativ 200 euro. Procurorii au trimis-o în judecată pe Cristina Ricșuța pentru abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată și fals intelectual în formă continuată.

Cătălin Rișcuța este judecat pentru complicitate la efectuarea fără certificat de export a oricăror acte sau fapte care, potrivit dispozițiilor legii, pot constitui operațiuni de export ilegal, iar reprezentanții celor două firme au ajuns în instanță pentru export ilegal. Ministerul Culturii încă mai calculează prejudiciul, după ce a constituit o comisie în acest sens, dar nu a știut ce se întâmplă în ograda lui.

Locomotive cu abur, peste graniță

Iar faptele nu se opresc, din păcate, aici. Procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara mai au în cercetare un dosar privind traficul cu locomotive cu abur, parte a patrimoniului național. Adina Velescu, purtător de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, a precizat că „în dosar s-a început urmărirea penală față de mai mulți reprezentanți ai Ministerului Culturii, sub aspectul comiterii infracțiunii de export de bunuri de patrimoniu”.

Este vorba despre şase locomotive cu abur care fac parte din patrimoniul cultural național mobil, a căror valoare a fost stabilită prin expertiză la suma de 150.000 euro. Adina Velescu a mai precizat că în acest dosar s-au făcut mai multe expertize muzeografice, iar dosarul va fi finalizat în cel mai scurt timp. Povestea este oarecum asemănătoare cu precedentul caz.

Astfel, mai mulți angajați ai Direcției Județene pentru Cultură Hunedoara urmează să fie trimiși în judecată pentru că au contribuit la exportul ilegal al unor locomotive cu aburi, achiziționate de la firme din județ și recondiționate de către omul de afaceri austriac Georg Hocevar. Exportul a fost permis tocmai pentru că lipsea mențiunea referitoare la faptul că locomotivele în cauză erau parte componentă a patrimoniului național.

Cât este vina angajaților și în ce măsură putem vorbi despre complicitatea șefilor de instituții, care nu au văzut că sub ochii lor se trafichează obiectele de patrimoniu, doar anchetatori vor putea stabili. Cert este că exportul bunurilor de patrimoniu a fost posibil și pe fondul unor legi clare ale patrimoniului, care au fost adoptate mult prea târziu, în timp ce reprezentanții MCDR Deva nu au fost nici măcar curioși să vadă ce au în gestiune.

Lipsa legii

Categoric, lipsa unei legi a patrimoniului a contribuit mult la „exodul” obiectelor de patrimoniu prin exporturi ilegale. „Gândiți-vă că putea să meargă oricine, cu orice în mașină, peste graniță, fără să fie oprit, fără să fie controlat”, a explicat directorul Muzeului Civilizației Dacice și Romane, Adriana Ardeu.

O singură sentință cu condamnări

Până acum, a fost pronunțată o singură sentință într-un dosar legat de trafic de obiecte de patrimoniu. Este vorba despre „Dosarul aurarilor”, unde, în luna decembrie a anului trecut, au fost condamnate 11 persoane la peste 100 de ani de închisoare. Procesul s-a judecat mai bine de patru ani la Tribunalul Hunedoara și Ministerul Culturii și Cultelor a cerut despăgubiri de circa 6,6 milioane euro.

La sfârșitul lunii decembrie, instanța s-a pronunțat, după mai multe runde de amânare, și a anunțat pedepse de peste 10 ani pentru persoanele trimise în judecată sub acuzațiile de detecții neautorizate în siturile arheologice din Munții Orăștiei și traficarea pe piața neagră internațională a brățărilor dacice din aur. Cea mai mare pedeapsă a primit-o Iulian Ceia, considerat a fi capul rețelei, care a primit 12 ani de închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat de obiecte de patrimoniu din situri arheologice, cu consecința pierderii acestor bunuri pentru patrimoniul cultural național.

Ceilalți membri ai grupării infracționale au primit între 7 și 11 ani de închisoare pentru diverse infracțiuni legate de traficarea obiectelor de patrimoniu, șantaj ori lipsire de libertate. Cauza este însă la Curtea de Apel Alba Iulia, care trebuie să judece apelul depus de inculpați.

Carmen COSMAN