TNOB „OLEG DANOVSKI” CONSTANŢA: Seară camerală (miercuri) şi opera „AIDA” (joi)

Categories Cultura-educatiePosted on

În această săptămână, Teatrul Naţional de Operă şi Balet (TNOB) “Oleg Danovski” Constanţa, programează, la sediu, două spectacole: o Seară Camerală, în foaier (miercuri) şi opera “Aida”, de Giuseppe Verdi (joi).

 

Miercuri – 4 iunie, timp de o oră (19.00 – 20.00), în foyer: SEARĂ CAMERALĂ, cu „Duo ARCHI” (Adeline Penescu – violă, Carmen Tegzeşiu – violoncel)

 

Joi – 5 iunie, între orele 19.00 – 22.00: Opera “AIDA”, de Giuseppe VERDI

Solişti: SETSUKO IIZUKA (Japonia), RĂZVAN SĂRARU (debut), ASINETA RĂDUCAN (Braşov), ŞTEFAN IGNAT (Bucureşti), CONSTANTIN ACSINTE (debut), LAURENŢIU SEVERIN (debut), ELENA ROTARI, DORU IFTENE.

Dirijor: KOICHI INOUE (Japonia)
Licenţiat “Magna cum laudae” (1978) al Universităţii Tokio Gakugei secţia compoziţie – dirijat, Koichi Inoue (un frecvent şi… fervent colaborator al TNOB “Oleg Danovski”, din Constanţa!) s-a perfecţionat în arta dirijorală la celebra Academie de Muzică Santa Cecilia, din Roma, cu maeştrii Bruno Aprea şi Franco Ferrara, obţinând înaltul titlu al Academiei, în iulie 1983.
Concomitent cu cariera universitară, la catedra de dirijat a Academiei Santa Cecilia din Roma, s-a aflat la pupitrul dirijoral al celebrelor teatre lirice: “Regio”, “Scala”, “Arena di Verona”, “La Fenice”, “San Carlo di Napoli” şi a Operelor din Paris, Hamburg, Dortmund, Zurich, cât şi al unor importante orchestre simfonice din Paris, Londra, Roma, Sofia, Bucureşti şi Timişoara.
Din 1997, este dirijor permanent al Operei Naţionale din Iaşi, iar ca pedagog, a susţinut cursuri de specializare în dirijat la Universitatea “George Enescu” din Iaşi şi la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.

 

“AIDA” este o operă compusă de Giuseppe VERDI, bazată pe un libret scris de Antonio Ghislanzoni.

Opera “Aida” a fost compusă pentru inaugurarea primului teatru muzical de la Cairo și pentru sărbătorile legate de încheierea lucrărilor la Canalul Suez.
Deși are acest caracter ocazional, lucrarea constituie o adevărată cotitură în creația lui Verdi. Prin înfruntarea caracterelor, forța pasiunii și expresivitatea muzicii, “Aida” este o autentică dramă romantică. Această operă reprezintă nu numai una din cele mai importante lucrări ale lui Verdi, ci și o culme a genului de operă în general. După premiera de la Cairo, adevăratul triumf, care lansează lucrarea în lumea operei, este premiera italiană.
Premiera operei a avut loc la Teatrul de Operă din Cairo, în data de 24 decembrie 1871.

 

Naraţiunea operei (libretului):

 

ACTUL 1:
Marele preot Ramfis îi aduce la cunoștință tânărului comandant Radames că etiopienii s-au răsculat, din nou, și au năvălit pe pământul Egiptului. Marele preot va face cunoscută Faraonului voința zeiţei Isis, care va desemna pe conducătorul suprem al armatelor egiptene, pentru alungarea năvălitorilor. Rămas singur, Radames dorește a fi el alesul. Ambiția lui de glorie militară se împlinește cu speranța de a putea cere, în caz de victorie, libertatea Aidei – o sclavă etiopiană din suita fiicei Faraonului – pe care o iubește în taină. Apare Amneris, fiica Faraonului, care-l iubește cu pasiune pe Radames, fără ca acesta să-i împărtășească sentimentele. În curtea interioară a palatului își face apariția Aida, tristă și îngândurată. Şi ea îl iubește pe Radames, dar în același timp gândurile i se îndreaptă spre patria sa scumpă, de unde tatăl ei Amonasro, regele Etiopiei, a pornit revolta împotriva Egiptului. Amneris surprinde privirile pe care le schimbă Radames cu Aida, devenind bănuitoare. Ea promite să o lovească fără milă pe această sclavă, dacă se va convinge că este într-adevăr rivala ei. În fața Faraonului și a marilor demnitari este introdus solul, care aduce vești despre prăpădul provocat de năvălitorii etiopieni, porniți spre capitala Egiptului, Theba. Radames este numit comandant supreme, iar Amneris îi înmânează steagul, care va trebui să-l însoțească în luptă. Cu toții îi urează să revină învingător. Aida, rămasă singură, îsi exprimă nemărginita durere, frământându-se între sentimentul de iubire față de Radames și dragostea pentru patrie, Etiopia, și pentru tatăl ei. În disperare, cere zeilor moartea, singura ei salvare.
În templul zeului Phtah, preoții și preotesele se roagă pentru victoria armatei egiptene. Din interiorul templului se aude rugăciunea marii preotese. Marele preot Ramfis îi predă lui Radames sabia sfințită.

ACTUL 2:
Amneris, înconjurată de curtencele sale, așteaptă întoarcerea victorioasă a oastei. Pentru a-și distra stăpâna, un grup de sclave încep un dans vesel. Apariția Aidei trezește gelozia lui Amneris. Provocând-o, cu perfidie, o determină pe Aida să-și mărturisească iubirea pentru Radames. Zdrobită de furia și amenințările fiicei faraonului, ea va trebui să-și urmeze stăpâna la sărbătorirea întoarcerii învingătorilor. În fața zidurilor cetății Theba, poporul face o primire entuziasmată armatelor învingătoare. Își face apariția și Faraonul, urmaț de sacerdoți și de înalți demnitari. Radames primește din mâna lui Amneris cununa triumfului, iar Faraonul îi promite să-i îndeplinească orice dorință. În rândurile prizonierilor care sunt aduși, se află și Amonasro, pe care Aida îl recunoaște imediat, dar el îi atrage atenția, pe ascuns, să nu-l trădeze. Acesta povestește că, luptând pentru patria sa, a fost martor la moartea regelui etiopienilor. Acum, învins, imploră mila Faraonului față de prizonieri. Radames cere faraonului să acorde viață și libertate prizonierilor. Acesta, legat de cuvântul dat, satisface dorința lui Radames, dar, sfătuit de marele preot, decide ca Aida și tatăl ei să fie reținuți ca ostateci. Apoi, ca o supremă răsplată, îi oferă lui Radames mâna fiicei sale. Amonasro caută să o încurajeze pe Aida, profund îndurerată de cele întâmplate. În mintea lui încolțește acum un plan, pentru dezrobirea patriei sale.

ACTUL 3:
Pe malul Nilului, Amneris este întâmpinată de Marele Preot, care o conduce spre templul lui Isis, unde își va petrece noaptea dinaintea nunţii. Aida își așteaptă iubitul plină de neliniște. Amonasro, care și-a dat seama de iubirea ei față de Radames, o sfătuiește să-i ceară acestuia să-i dezvăluie pe ce drum va porni armata egipteană, împotriva poporului etiopian, care se înarmează din nou. La început, Aida refuză, dar cedează, când tatăl o convinge că în mâinile ei stă salvarea poporului etiopian. În timp ce Amonasro se ascunde, Radames îşi face energic apariția. Aida ii potolește elanul, amintindu-i că este așteptat de Amneris. El își destăinuie cu pasiune iubirea și ii promite ca atunci când armata egipteană va serba din nou victoria, va cere regelui să permita căsătoria lor. Aida îl convinge, însă, că singura scăpare ar fi să fugă, împreună, în țara ei. La întrebarea Aidei pe ce drum trebuie sa meargă spre a evita trupele egiptene, Radames indică defileul de la Nepata. Amonasro, care a auzit tot, apare și își dezvăluie identitatea. Acesta înțelege că, fără voia lui, și-a trădat patria. Chiar atunci Amneris, împreună cu Ramfis, ies din templu și îi surprind. Amonasro ridică pumnalul asupra lui Amneris, dar Radames îl dezarmează și, în vreme ce Aida și tatăl ei fug, se predă marelui preot, luând vina asupra sa.

ACTUL 4:
Radames, considerat trădător, va fi judecat de preoţi. Amneris, care îl iubește încă, va încerca să-l scape, făgăduindu-i să-i obțină iertarea, din partea Faraonului, cerându-i, în schimb, să o uite pe Aida.Radames îi respinge propunerea. Preoții îl osândesc să fie îngropat de viu, sub altarul Marelui Zeu. În disperare, Amneris blestemă casta infamă a preoților, invocând urgia cerească să cadă asupra lor. Închis în mormântul sau, Radames își îndreaptă ultimele gânduri spre Aida. Deodată, din întuneric, zărește o siluetă. Aflând de condamnare, Aida a pătruns în mormânt, înaintea lui. Acum vor muri împreună. În vreme ce preotesele își psalmodiază cântecul, Amneris rostește trista rugăciune a morților.

FOTO: tnobconstanta.ro