Se spune că pedeapsa cu moartea este imorală şi că într-o societate modernă şi democratică o astfel de sancţiune nu trebuie aplicată niciunei fiinţe umane. Când te gândeşti însă că monstrul Anders Behrin Breivik, cel carea ucis 77 de persoane în 2011 în Norvegia, a fost condamnat la 21 de ani de închisoare şi că acum se plânge de nerespectarea regulamentelor europene, pentru că nu poate juca jocuri video serioase în puşcărie, atunci nu poţi face altceva decât să te întrebi în ce lume nebună şi absurdă trăim… Se mai spune că doar ţările înapoiate sau tiranice mai aplică pedepasa capitală, dar lumea uită că patria democraţiei, Statele Unite nu a renunţat încă la această sancţiune. Nu încercăm să devenim partizanii acestei pedepse, dar trebuie să nu uităm niciodată că omorurile în serie, săvârşite de nişte dezaxaţi au distrus destine şi familii şi poate ar trebui tratate de sistemul judiciar mult mai aspru decât se întâmplă în prezent. Criminalii în serie trebuie, cu siguranţă, trataţi altfel de sistem, între ei şi restul lumii existând o prăpastie uriaşă.
Bestii cu chip de om
România a avut în ultimul secol “porţia” sa de ucigaşi în serie. Văduva Neagră din Bucureştiul interbelic, Vera Renczi a ucis 35 de bărbaţi, ale căror trupuri le-a ţinut decenii de-a rândul în cavoul familiei. Iancu Berilă a omorât 20 de persoane, majoritatea brutari, pe care îi jefuia şi ucidea în timpul nopţii. Ion Râmaru şi tatăl său Florea au distrus destinele a zeci de fete, primul în anii 70, iar cel de al doilea, în anii 40. Vorbim despre persoane cu tulburări extrem de grave, pentru care pedeapsa cu moartea pare singura variantă logică. Există evident şi cazuri speciale, cum ar fi cel al şoferului de autobuz Eugen Grigore, cel care a ucis 24 de persoane, în anii 70, la Iaşi. Omul a acţionat din răzbunare, intrând cu maşina într-o şatră de ţigani, după ce aflase că membrii acesteia îi uciseseră soţia şi cei trei copii. Nici acest caz nu este însă, în niciun caz, scuzabil, pentru că Grigore a ucis femei şi copii care nu aveau nicio vină, în timp ce adevăraţii criminali au scăpat…
Chiper, un om aparent obişnuit
În general, lumea crede că poţi recunoaşte uşor un om capabil de crime multiple, un psihopat, cum se spune. Nimeni nu l-a bănuit însă de astfel de fapte pe Remus Ştefan Chiper, cel care acum aproape 10 ani a ucis patru persoane, doar pentru a le jefui sau pentru ascunde o crimă anterioară. Familist, om de afaceri, extrem de inteligent şi cu studii superioare, Chiper a ajuns la faliment după o afacere nereuşită şi datora bani la cămătari. I-a omorât cu lovituri de ciocan pe Pătru Neagu şi Arun Omer, pentru a le fura Mercedesurile de lux pe care aceştia le ofereau spre vânzare. L-a ucis prin otrăvire cu furadan pe amicul din copilărie Claudiu Bărbulescu, pentru că acesta ştia de faptele lui şi s-a uitat la acesta cum murea. O a patra victimă, neidentificată încă, a fost ucisă tot cu scopul jafului. Exceptând cazul Bărbulescu, Chiper îşi ucidea victimele cu ciocanul, apoi le băga în saci de rafie, le lega cu păietre uriaşe şi le arunca în Canalul Dunăre Marea Neagră. “Ucigaşul de samsari” (intermediari de autoturisme) a fost condamnat la închisoare pe viaţă.
Urzică, ucigaşul cu retard
L-am cunoscut pe Gheorghe Dumitrescu, fostul director general al firmei SC Olimpus SA şi apoi patron al unei firme piscicole de lângă Mangalia. Om bun la suflet, acesta l-a angajat într-o zi ca paznic la baltă pe Florin Urzică, un tânăr aparent cuminte şi dornic de muncă. După câteva zile, după ce consumase excesiv alcool, angajatul şi-a ucis şeful, i-a furat mobilele şi 25 de lei şi a fugit. Nu au trecut decât două săptămâni şi a ajuns să lucreze cioban în Prahova, angajat al lui Ilie Cristian Rednic, un om care îşi făcuse şi el milă de tânărul uşor bolnav. Urzică l-a omorât şi pe acesta, tot cu lovituri de topor aplicate la cap, aşa cum îi făcuse şi lui Dumitrescu. Legiştii au stabilit că Urzică suferă de tulburare organică de personalitate cu manifestări antisociale şi că devenea capabil de crimă, imediat ce consuma alcool. Acum e după gratii şi face drumuri între închisoare şi spital şi foarte posibil, se va întoarce în libertate peste vreo 20 de ani…
Băhăian, criminalul din umbră
Sergiu Băhăian (foto) este ucigaşul cu sânge rece, care nu îşi murdăreşte mâinile cu sânge, dar care ordonă şi pune la cale înfăptuirea unor crime. După ce s-a folosit de patru persoane (Cernat, Ulezu, Captalan şi Leonte), pentru a pune pe roate o evaziune fiscală de sute de mii de euro, el a decis apoi să scape de cei care îl ajutaseră să comită aceste fapte. “Arma” sa a fost Valentin Şlepac. Acesta a ucis efectiv, pe doi sedându-i şi aruncându-i în canal, iar pe ceilalţi îngropându-i de vii în curtea unei case din satul Măgura. Şlepac a murit în închisoare iar Băhăian a primit pentru instigare la omor 25 de ani şi va ieşi probabil mult mai repede.
În loc de sfârşit
Nu am inclus decât o parte din serial killeri Dobrogei. Giani Deli Iorga sau Shyti Blenis şi triplul asasinat de la Mangalia vor face de asemenea obiectul unor materiale. Am prezentat aceste cazuri pentru a reliefa gravitatea unor crime şi cât de uşoare au fost sentinţele aplicate. Închei prin a spune din nou că nu încerc să fiu partizanul pedepsei cu moartea. Pun doar întrebarea? Este normal ca astfel de monştri să poată reveni, la un moment dat, printre noi?