Apocalipsa „Independenţei”
Acum 31 de ani, primul superpetrolier românesc, „Independenţa”, a explodat în apropiere de Strâmtoarea Bosfor. 42 de marinari şi-au pierdut viaţa în această tragedie. 11 cadavre nu au fost recuperate niciodată.
Marinarii spun că, dacă sticla de şampanie nu se sparge atunci când se loveşte de chilă, la botezul navei, e semn rău, e blestem. Aşa s-a întâmplat cu „Independenţa”, cea mai mare navă construită vreodată pe un şantier românesc. Un superpetrolier de 150.000 tdw, primul dintr-o serie care avea să facă din România lui Ceauşescu o ţară independentă din punct de vedere energetic şi una dintre principalele forţe navale ale lumii.
Construcţia a început pe data de 22 iulie 1976 în docul uscat al Şantierului Naval Constanţa. Pe 27 mai 1977, nava este gata de botez. La Constanţa ajung şi soţii Ceauşescu. I s-a spus „Independenţa” pentru că se împlineau 100 de ani de la dobândirea independenţei de stat a României. Când Elena Ceauşescu a lansat însă şampania spre vas, sticla a lovit bordajul, dar nu s-a spart. Nimeni nu a avut curaj să comenteze, dar lupii de mare au privit în viitor cu teamă.
Noaptea dezastrului
Nimic nu s-a întâmplat în primii doi ani, când nava a efectuat cu succes 18 voiaje. Pe 6 noiembrie 1979, „Independenţa” a plecat din Portul Constanţa cu destinaţia Libia. A încărcat circa 95.000 de tone de ţiţei brut pe care trebuia să îl transporte spre Constanţa.
În noaptea de 14 spre 15 noiembrie, vasul se afla în Marea Marmara. Un pilot desemnat de autorităţile portuare turce urma să ajute nava să traverseze Strâmtoarea Bosfor. Era ora 4.35. Marea era calmă, vizibilitatea bună. În ciuda condiţiilor optime de navigaţie, un cargou grecesc, „Evriali”, încărcat cu 7.000 de tone de fier şi sârmă, s-a îndreptat inexplicabil chiar spre „Independenţa”, pe care a lovit-o în dreptul tancurilor de ţiţei şi a penetrat corpul navei.
Ancheta realizată după incident spune că, din cauza frecării pieselor de fier ale celor două nave, au rezultat scântei care au dus la o explozie de proporţii ce s-a auzit până în cartierele de pe malul Bosforului ale Istanbulului. Au urmat alte două explozii. Membrii echipajului au fost prinşi ca într-o capcană. Nava-amiral a flotei româneşti le devenise cavou. Cei care nu au murit din cauza exploziei au încercat să sară în apă şi să scape înotând, dar ţiţeiul se scursese în afara tancurilor şi Marea Marmara ardea ca o torţă.
Venise Apocalipsa. „Independenţa” a ars 29 de zile şi nopţi, incendiul fiind stins abia în dimineaţa zilei de 14 decembrie. Ranfluarea epavei a mai durat şase ani şi a costat circa 18 milioane dolari. Materialele care au mai putut fi salvate au fost vândute la fier vechi.
Mormânt de apă
Nava avea la bord 45 de marinari, toţi unul şi unul (să nu uităm, vorbim despre capodopera tehnologică a flotei româneşti). 42 dintre ei au murit în noaptea acea din cauza exploziei, a fumului toxic inhalat, a arsurilor, unii poate înecaţi.
Au scăpat trei persoane: un marinar, un ofiţer şi un şef mecanic. Au avut intuiţia să sară printre primii de pe navă şi norocul să nu fie ajunşi din urmă nici de focul ucigaş, nici de schijele de pe urma exploziei. „E de groază, fraţilor! Trebuie să ne aruncăm în apă”, a spus Şerban Mihăilescu, unul dintre ei. Ioan Gomboşanu, marinar, este al doilea salvat.
„M-am gândit la soţie, la copilul care îmi murise de curând”, a spus el într-o carte-document, „Tragedia navei «Independenţa»”, a ziaristului constănţean Constantin Cumpănă, carte lansată după ani de investigaţii. A supravieţuit şi Dragoş Voinescu, ofiţer mecanic. Nu s-a lăsat de navigaţie, ci s-a îmbarcat mai târziu pe petrolierul „Biruinţa”.
Mormânt de apă
Explozia „Independenţei” a curmat vieţi, vise, speranţe. 45 de copii au rămas atunci orfani. Familiile au aşteptat zile întregi detalii de la autorităţile comuniste, care nu au reuşit să muşamalizeze tragedia. „Scânteia” a publicat o ştire, iniţial, fără să amintească de morţi. Constanţa ştia însă şi era în doliu.
Mamele şi copiii celor de pe vas au aşteptat săptămâni de-a rândul, pe malul românesc al Mării Negre, întoarcerea celor dragi. Măcar a cadavrelor lor, pentru o înmormântare creştinească. 11 corpuri nu au mai fost găsite însă niciodată. Pentru ele, „Independenţa” şi Bosforul au devenit cavou. Media de vârstă a echipajului era de puţin peste 36 de ani. Şi acum, când trec Strâmtoarea Bosfor, marinarii (printre ei şi copii ai victimelor „Independenţei”) aruncă în mare ţigări şi bucăţi de pâine. Aşa îşi aduc aminte de cei dispăruţi, aşa încearcă să le mângâie viaţa de dincolo.
Amendă de 850 dolari
Autorităţile au început imediat după accident o anchetă. Tribunalul Penal din Turcia l-a găsit vinovat de tragedie, în proporţie de 90%, pe Alekos Adamopulos, comandantul grec, în vârstă de numai 29 de ani, al cargoului „Evriali”, care fusese reţinut imediat după accident.
A fost condamnat la 20 de luni de închisoare. Din timpul total de pedeapsă i s-a scăzut perioada în care a stat în arest în perioada cercetărilor, iar restul de pedeapsă a fost convertită în bani. A plătit 850 dolari. Familiile marinarilor au primit despăgubiri de câte 10.000 dolari abia în 1993. Nu i-ar fi primit nici pe aceştia dacă presa, devenită liberă după 1989, nu ar fi tras un semnal de alarmă. „Vinovat” este tot Constantin Cumpănă.
Un destin tragic
„Independenţa” a lăsat cicatrici adânci în familiile celor decedaţi, dar şi în sufletele supravieţuitorilor. În 2006, la lansarea cărţii lui Cumpănă, într-o sală plină cu văduve, străjuită de 42 de lumânări aprinse, a vorbit şi Şerban Mihăilescu.
„Mă închin în faţa mormântului lor din pământ sau apă şi, în acelaşi timp, mă înclin în faţa memoriei tuturor marinarilor români care, de-a lungul vremurilor, au pierit în apele mărilor şi oceanelor”, a spus supravieţuitorul cu lacrimi în ochi. La începutul acestui an a murit şi el, din cauza unui atac de cord.
După ce a scăpat din Infern, după ce a înotat cu o mână ruptă prin apele reci ale Bosforului ca printr-un mitologic râu Styx, după ce a stat zile întregi în spitalele din Turcia, s-a întors acasă, unde îl aşteptau soţia şi copilul de 8 ani. S-a întors vinovat aproape că scăpase. Fiul său, Alfred, cel care i-a dat puterea să învingă durerea şi moartea, a fost ucis în 1996, în urma unei altercaţii stupide în staţiunea Mamaia.
Teoria conspiraţiei
Tragedia „Independenţei” lasă multe întrebări fără răspuns. Cum a fost posibil ca un vas să intre direct în coliziune cu petrolierul, deşi condiţiile meteo erau ideale pentru navigaţie? De ce comandantul grec a scăpat cu o pedeapsă infimă? Există şi răspunsuri care ţin de teoria conspiraţiei.
„Independența” era primul dintr-o serie de superpetroliere româneşti şi acest lucru nu convenea marilor puteri navale. Există voci care spun că grecii ar fi vrut să blocheze Bosforul şi, implicit, ieşirea României la ocean. Mai târziu, când şi alte petroliere româneşti au sfârşit tragic, s-a vorbit şi despre implicarea ruşilor.
Alekos Adamopulos, comandantul grec, în vârstă de numai 29 de ani, al cargoului „Evriali”, vinovat de accident, a plătit o amendă de 850 dolari, adică puţin peste 20 de dolari pentru fiecare victimă. După ce a stat câteva luni în arest a fost eliberat.
„Unirea”, sora geamănă
România a construit o navă geamănă cu „Independenţa”: „Unirea”. Şi aceasta s-a scufundat, în condiţii mult mai misterioase, în 1982, în Marea Neagră. O dată cu „Unirea”, visul României de a-şi crea o flotă de superpetroliere a apus. Pe oceane mai naviga „Biruinţa”, vasul pe care a fost comandant Traian Băsescu, dar cele două tragedii au marcat definitiv dezvoltarea şi istoria flotei navale româneşti.
Marian POPESCU