Casa Regală a României și Palatul Universității din Iași
Carol I
Sărbătorirea în toamna trecută a împlinirii a 150 de ani de când, pe 26 octombrie 1860, s-a înfiinţat, la Iaşi, prima Universitate din România, a prilejuit Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) să reliefeze, în cadrul manifestărilor ce au avut loc, rolul de ctitor al Regelui Carol I în edificarea monumentalului edificiu prin dezvelirea unei plăci aniversare pe frontispiciul acestuia, care are următorul text:
”Palatul Universitar de la Copou inaugurat la 21 octombrie 1897 în prezenţa Regelui României Carol I, a Primului Ministru Dimitrie A. Sturdza şi a Ministrului Instrucţiunii Publice şi Cultelor Spiru Haret”.
Respectul pentru adevărul istoric al ctitoriei Palatului de la Copou, cum i se spunea în epocă, s-a datorat unui istoric, prof.univ. dr. Ion Toderaşcu, a cărui idee de a se realiza această placă, cu propunerea unui text, a fost acceptată încă din 2004 şi actualizată în 2009 de Senatul UAIC, care a decis ca dezvelirea acesteia să constituie unul din evenimentele programului Jubileului din anul 2010.
Ceea ce s-a şi întâmplat. Puţini au cunoscut această informaţie privind termenul de PALAT, care înalţă atunci când are o motivaţie istorică.
De ce Palatul Universitar de la Copou ? Simplu, fiindcă aşa se numea (şi se numeşte şi astăzi ) această colină, una din cele şapte coline ale Iaşiului. Copou este un toponim emblematic care ţine de vocabularul curent, de mentalul popular al ieşenilor (ieşenii spun: ”în Copou”, ”Parcul de la Copou”, ”Cazarma din Copou” etc).
Noul edificiu a fost aşezat pe cel mai frumos loc al oraşului, pe un promontoriu de unde prezidează, parcă, viaţa comunităţii, ”un loc sănătos şi bine aerat” (cf. documentului nr 15, pag 44, din volumul cu documente de arhivă „Noul Palat Universitar de la Copou- 100 de ani de la inaugurare ” întocmit de Ion Agrigoroaiei şi Ion Toderaşcu, Editura UAIC, Iaşi 1997, din care vom extrage informaţiile pentru acest articol).
De ce aceste detalii ? Pentru a reliefa şi a aduce în memoria celor de azi, rolul Casei Regale a României în dezvoltarea culturii şi ştiinţei la Iaşi, prin construirea Palatului de la Copou care se înscria în rândul Universităţilor europene, atât prin monumentalul edificiu dar şi prin anvergura internaţională a numeroşilor săi profesori din epocă, dintre care menţionăm doar pe A.D. Xenopol, Al. Philippide şi Dragomir Hurmuzescu.
Să reamintim că UAIC din Iaşi a fost de la început o Universitate de tip humboldtian şi până în jurul anilor 1920, conform documentelor, nu a numit profesori decât dintre cei cu studii finalizate în Universităţi din Vestul Europei. Vechiul edificiu, cel de la înfiinţarea Universităţii de la 1860, se numea tot ”Palatul Universităţii”.
Localul fusese un vechi palat cantacuzin din secolul XVIII, care apoi, în prima jumătate a secolului XIX a devenit proprietatea lui Alecu Roset Roznovanu, fiind una din cele mai frumoase clădiri din oraş. Spaţiul de învăţământ al acestui “vechi palat” a devenit impropriu cu cele 26 de camere. Numai Biblioteca, cu depozitele ei de 40.000 de volume, ocupa cinci camere!
Modernizarea României
Regele Carol I a fost, de la începutul domniei sale (1866-1914), un susţinător discret şi neobosit al dezvoltării învăţământului, ştiinţei şi culturii, ca elemente esenţiale ale dezvoltării şi propăşirii naţiunii şi inteligenţei române. Memoriile sale şi corespondenţa cu tatăl său, fost prim ministru în guvernul cancelarului Bismarck, atestă această preocupare pe care o vom sublinia mai departe.
Scrupulozitatea însemnărilor sale provenită din educaţia şi tradiţia occidentală în care s-a format, reprezintă elemente fundamentale pentru studiul, nu numai istoric al epocii sale, a ceea ce a însemnat strălucirea Casei Regale a României până în 1947, ci şi al istoriei fiecărui edificiu ctitorit de el în diferite oraşe ale ţării, care dăinuie, şi ne mândrim cu acestea până astăzi fiindcă au fost şi au rămas la nivelul celor din Vestul Europei. Faptele acestea de cultură, de modernizare a României, sunt puţin cunoscute în ţară.
Noi abordăm în rândurile de faţă numai contextul legislativ şi semnificaţia Palatului Universitar de la Copou.
Astfel, în cadrul măsurilor de modernizare a structurilor fundamentale ale statului, a instituţiilor publice, în iunie 1882 a fost promulgată Legea pentru înfiinţarea de edificii şi construcţii publice, prin care se aloca bugetul pentru ridicarea unor importante obiective aparţinânnd ministerelor de război, cultelor şi instrucţiunii, justiţiei (cazărmi, spitale militare, licee, biserici, Palatul de Justiţie, Imprimeria Statului ş.a).
Prevederile Legii din 1882 în domeniul învăţământului şi culturii au fost dezvoltate şi actualizate financiar prin Legea pentru construirea şcolilor secundare şi superioare şi a instituţiilor de cultură, dezbătută în Parlamentul României în anul 1886. În lista celor peste 30 de obiective figurau între altele: Liceele Internat din Bucureşti şi din Iaşi, Liceul “Matei Basarab” din Bucureşti, Liceul ”Laurian” din Botoşani, ”Codreanu” din Bârlad ş.a.
Rubrica ”Universităţi şi institute de cultură” cuprindea: “Clădirea Universităţii din Iaşi cu institutele ei” dar şi “Repararea Universităţii din Bucureşti” etc. Dezbaterile din Senat au prilejuit exprimarea unor puncte de vedere valabile şi astăzi, de exemplu, raportorul legii, V. A. Urechia, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, preciza:
”…dotarea învăţământului secundar şi universitar cu localuri adecvate interesează nu numai şcoala română, ci însăşi naţiunea”, iar primul ministru I. C. Brătianu sublinia necesitatea unei instrucţiuni cât mai întinse pentru a ridica naţiunea noastră în rândul celor “mai tari, mai luminate şi mai producătoare..”.
Se impunea o lărgire a accesului în învăţământul universitar, “astfel încât în facultăţi să se poată duce nu numai cine are bani, ci şi acela care are inteligenţă şi nu are mijloace materiale”.
Unui asemenea deziderat îi va răspunde şi noul Palat al Universităţii din Iaşi, pentru construirea căruia legea din 1886 aloca 2.000.000 lei, o sumă importantă pentru acea vreme. Devizul final la încheierea construcţiei va dubla suma alocată iniţial.
Palatul Universitar de la Copou
În ziua de 23 mai 1893, s-a desfăşurat festivitatea punerii pietrei fundamentale la clădirea noului Palat, în prezenţa principelui moştenitor Ferdinand, nepotul Regelui Carol I, viitorul Rege al României (1914-1927), însoţit de primul ministru, Lascăr Catargiu, de ministrul Cultelor şi Instrucţiunii, Take Ionescu, de alţi miniştri, personalităţi politice şi culturale.
În timp ce se ridica noul Palat, alte două edificii, a căror importanţă în viaţa spirituală a ţării nu se mai cere subliniată, se construiau şi se inaugurau la Iaşi: Liceul Internat (1895) şi Teatrul Naţional din Iaşi (1896).
Învăţământul şi viaţa culturală din fosta capitală a Moldovei se bucurau de atenţia cuvenită din partea celor mai înalţi factori politici ai statului, fapt atestat şi de pregătirea festivităţilor prilejuite de inaugurarea noului Palat al Universităţii din Iaşi.
Documentele de arhivă, relatările presei, cuvântările personalităţilor politice şi culturale de primă mărime, arată că aceste manifestări din zilele de 21-23 octombrie 1897 de la Iaşi s-au constituit într-o adevărată sărbătoare naţională prin prezenţa Regelui Carol I, a Reginei Elisabeta, a primului ministru D. A. Sturdza, a lui Spiru Haret, ministrul Cultelor şi al Instrucţiunii, a numeroaselor personalităţi politice şi ştiinţifice din ţară şi străinătate.
Discursul Regelui Carol I la inaugurarea monumentalului Palat Universitar de la Copou (arhitect Louis Blanc) impresionează şi astăzi atât prin actualitatea ideilor expuse cât şi prin sublinierea importanţei evenimentului, “…nu numai pentru Iaşi, ci şi pentru România întreagă (…). Nu numai cu numărul soldaţilor şi cu dezvoltarea vieţii economice se măsoară astăzi puterea statelor. Un factor de căpetenie, poate cel mai însemnat, este gradul de cultură (…); ţara are trebuinţă de puteri noi, spre a asigura mersul neîntrerupt al dezvoltării noastre naţionale (…). Am încredere că Universitatea din Iaşi împreună cu sora sa din Bucureşti, aceste două făclii luminoase, vor răspândi scântei de viaţă sufletească asupra întregului neam românesc (subl.ns.).
Conducerea de azi a Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”, organizatoarea exemplară a sărbătoririi Jubileului (1860-2010), a avut ideea de a marca momentul aniversar şi printr-o altă placă (al cărei text a fost conceput de profesorul Ion Toderaşcu), dezvelită festiv în ”Sala Paşilor Pierduţi”, care înscrie pentru memoria publică: 26 octombrie 1860 – 26 octombrie 2010, 150 de ani de la inaugurarea solemnă a Universităţii din Iaşi, act istoric înfăptuit prin voinţa şi puterea a două mari personalităţi din veacul construcţiei naţionale româneşti, Alexandru Ioan Cuza şi Mihail Kogălniceanu.
Petre T. FRANGOPOL