Cheile temerarilor
Patru defileuri în miniatură înconjoară ca un scut Valea Jiului
DRUM. La Băniţa, pârâul Jupâneasa a mușcat din calcarul stâncii și a dăltuit în decursul secolelor mai multe peșteri, cea mai cunoscută din acest șirag fiind Peștera Bolii
Mai multe zone în care natura și-a demonstrat spectaculozitatea așteaptă încă să fie descoperite de temerarii care se încumetă să străbată firele de apă ori povârnișul abrupt al crestelor montane.
Pe o rază de câteva zeci de kilometri au fost reunite adevărate comori naturale create parcă anume pentru iubitorii de speologie ori alpinism, însă prea puțin puse în valoare.
Cheile Crivadiei, Băniţei, Tăii sau Roșiei sunt tot atâtea locuri unde spectacolul naturii a întrecut orice așteptări.
Patru defileuri în miniatură, care înconjoară ca un scut Valea Jiului, așteaptă încă să fie descoperite și puse în valoare de iubitorii de natură, alpiniști sau speologi.
Nu figurează ca puncte de interes pe pliantele sau hărțile turistice și au rămas deschise doar cunoscătorilor. Poate tocmai de aceea sunt încă de o frumusețe sălbatică, nealterată de trecerea omului prin zonă și cu atât mai mult atractive pentru cei care vor să descopere natura la pas, și nu din goana mașinilor de teren.
Apa, „poteca” de la Crivadia
Primele sunt Cheile Crivadiei, cu o lungime de aproape un kilometru, care au fost sculptate în rocă de apele ce străbat dealul Runcului.
În istoria zbuciumată a neamului românesc au fost folosite ca barieră naturală în calea invadatorilor și se află în imediata apropiere a fortificației medievale de la Crivadia.
Pereții versanților sunt atât de înguști, încât doar cursul apei poate fi folosit ca „potecă”, dar nu fără un considerabil efort, mai ales pentru „profani”.
Scobiturile formate prin eroziune în albie îngreunează deplasarea și pun la încercare întreaga ființă a celui care a cutezat să se avânte printre pereții boltiți ai versanților despărțiți de apele cristaline.
Nu ai cum să te abați de la poteca curgătoare și poți să înaintezi sau te întorci din drum doar dacă vrei să te recunoști învins de spectacolul naturii.
Pentru sălbăticia ei și pentru elementele unice pe care le conține, zona Cheile Crivadiei a fost declarată arie naturală protejată de interes național în interiorul Parcului Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina și se întinde pe o suprafață de zece hectare.
Sala de bal de la Bănița
Cel puțin la fel de spectaculoase sunt și Cheile Băniţei, Tăii, Roșiei sau Jieţului, unde apele și-au săpat lăcaș pentru a putea trece de bariera versanților.
La Băniţa, pârâul Jupâneasa a mușcat din calcarul stâncii și a dăltuit în decursul secolelor mai multe peșteri, cea mai cunoscută din acest șirag fiind Peștera Bolii, care are o acustică greu de egalat chiar și de o sală special amenajată.
De fapt, în perioada interbelică găzduia spectacole muzicale și așa Peștera Bolii de la Băniţa s-a ales cu supranumele de „sală de bal și de cântări”, care s-a păstrat până în zilele noastre. Și tot aici s-au format și Cheile Băniţei, sculptate de apele pârâului în calcarele mezozoice.
După doar vreo 3 kilometri distanță se deschid Cheile Roșiei, considerate poarta de intrare în Valea Jiului. Alpiniștii sunt cei care se încumetă cel mai ades să le străbată, mai ales că pereții lor ascund o multitudine de peșteri bogate în stalactite, stalagmite, coralite, dar traseul până la ele este catalogat drept foarte dificil.
O creastă calcaroasă pornește din dreptul Cheilor Roșia și se alungește spre est până în dreptul Cheilor Taia, al patrulea traseu, mai scurt, dar plin de spectaculozitate. La aceste chei iubitorii drumețiilor pot ajunge urmând Drumul Național 66 Petroșani-Simeria, dar trebuie să știe că doar localnicii le pot fi ghizi la nevoie, din cauză că minunile naturii nu apar ca zone de interes turistic în pliantele de informare.
Carmen COSMAN