Dan Stanca: Brava armie română

Categories opinii, trimitere dreaptaPosted on

Dan Stanca: Brava armie română

Dan Stanca

Conform promisiunilor făcute de prim-ministru, militarii afectați de recalcularea pensiilor își vor primi toți banii. A fost de ajuns o lună de proteste pentru ca Executivul să dea înapoi.

Militarii noștri vajnici nu s-au lăsat călcați în picioare și au știut să bată cu pumnul în masă. Voința le-a fost ascultată. Asta, ca să se știe că avem o armată.

Din câte am observat, opiniile inspirate de acest fenomen au fost favorabile militarilor. Ei au apărut în postura victimelor, a celor nedreptățiți de regimul Boc-Băsescu.

Aici însă avem nevoie de anumite nuanțări. Militarii, și aici intră cam toți cei care au purtat uniformă, au avut lefuri, să le numim eufemistic, speciale, cu mult mai mari decât restul populației.

M-am întrebat mereu de ce să se bucure ei de o felie mai mare din tortul avuției naționale. Cu ce sunt militarii mai importanți decât restul populației? Se știe, oricine poartă uniformă exprimă autoritate. Dar ce fel de autoritate este aceasta?

Nu cumva e vorba de autoritatea represiunii? Cei mai mulți dintre cei care au făcut acum scandal au slujit în timpul regimului comunist. Nu au fost numai lucrători MApN, ci și lucrători MAI.

Printre aceștia se numără  destui securiști și milițieni, oameni care au bătut când le-a cerut partidul, care au făcut și exces de zel, care au slujit comunismul cu vârf și îndesat, aceasta, până în dimineața de 22 decembrie 1989, când au făcut stânga împrejur.

Dar haideți să ne referim la angajații din armata propriu-zisă. Ce au făcut cu totul remarcabil pe vremea lui Ceaușescu? Nimic. Au fost la cules porumb cu soldații sau au lucrat pe șantiere, dacă erau de specialitate, dar asta făceau și inginerii civili. Să zicem că acestea au fost sarcinile cea mai grele.

Numai că mulți știau să se învârtă și ajungeau pe la un comisariat unde plimbau hârtiile,  potrivit principiului „timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim”.

Şi-au pus ei vreodată viața în pericol? Au fost pe front, s-au târât în tranșee, s-au luptat pentru a apăra țara? Asta e doar în teorie, scrie pe hârtie. În vreme de pace militarul e cel mai fericit mamifer. Nu-l doare capul.

Disciplina, programul, pe astea trebuie să le respecte. Să bată bas de defilare când i se cere. Să mai strige din adâncul bojocilor „Să trăiți!”. În rest, trai pe vătrai! Abia peste vreo zece ani vom putea vorbi de militari români care merită pensie mare fiindcă și-au riscat viața.

E vorba de cei plecați în Irak și în Afganistan. Primejdia aici a fost și este mare, unii dintre ei au murit și pe drept cuvânt îi numim eroi. Așadar,  doar din acest moment încolo vom putea vorbi de adevărați militari care fac acte de vitejie.

E drept că, dacă s-au dus în Irak și în alte regiuni unde neam de neamul lor nu a călcat, nu au făcut-o atât pentru gloria tricolorului, cât pentru valuta care le intra în cont.

Dar asta cumva e de la sine înțeles.  Pace ție, armie română!

Dan STANCA