Acum 27 de luni, Traian Băsescu anunţa cea mai dură măsură de austeritate luată în ultimile decenii: tăierea salariilor bugetarilor cu 25%. Şocul ei a dăinuit până la alegerile parlamentare şi locale, unde PDL, partidul prezidenţial, nu-i aşa?, a fost spulberat de USL.
Mulţi i-au cântat atunci prohodul. Au încercat să-l suspende şi aproape au reuşit. Băsescu era în corzi. Era K.O., ca în box. Arbitrul începuse numărătoarea şi se oprise la numărul nouă, când şefii lor au spus: „Ajunge!”
Ce s-a întâmplat însă de atunci înainte este o lecţie de manual politic. În numai 27 de luni, Traian Băsescu reuşeşte ceea ce puţin ar fi crezut: să fie primit din nou de oameni cu braţele deschise, să facă obişnuitele sale băi de mulţime, din trecut. Vă aduceţi aminte cum a ajuns la zilele comunei Peştera, în primăvară, unde erau aproape 30.000 de oameni? A luat apoi la rând ale localităţi mici, unde a fost primit bine.
Vineri, Băsescu a testat o nouă limită: o plimbare în Mamaia, staţiunea modelată şi dominată de Radu Mazăre, şeful PSD Constanţa, unul dintre cei mai duri şi direcţi duşmani ai săi, care nu ezită să folosească, atunci când îl descrie, cuvinte dure. „Chiorul” e numai unul dintre ele.
Ei bine, Traian Băsescu s-a reîntors triumfal în Mamaia. „Într-o oră şi jumătate am reuşit să merge doar 20 de metri şi ne-am întors, că nu s-a mai putut”, a spus el. Oamenii s-au oprit, au făcut poze, i-au pus copii în braţe. Băsescu cu copii în braţe, nu Băsescu cel care dă cu pumnul în ei, dacă vă mai aduceţi aminte din campanie.
De ce este președintele primit din nou cu brațele deschise? Nu pentru că ar fi făcut ceva extraordinar în ultimele 27 de luni, ci pentru că ceilalți, actuala putere, nu a reușit să facă nimic extraordinar. USL a câștigat aproape 70% pentru că de fapt s-a votat împotriva PDL, iar Băsescu crește acum în sondaje pentru că Ponta și compania nu conving. Este un paradox greu de înghițit de actuale putere: lucrurile, economic, merg bine. Asta dacă ne uităm la cifrele macroeconomice. Angrenajul pare să meargă: cele mai mari exporturi din istoria țării, creștere economică, șomaj mic, comparativ cu alte state, curs valutar stabil, etc. Un singur lucru nu merge: consumul populației. Românii au strâns miliarde de euro pe care îi țin în bancă sau la saltea, dar pe care nu îi cheltuie, pentru că le e frică de ziua de mâine. Și nici Ponta, nimeni din țara asta nu îi poate asigura că lucrurile vor fi mai bune mâine.
Mai e ceva. ”Toți sunt la fel”, spun oamenii. Și ăia au furat, și ăștia fură. Și ăia au fost răi, și ăștia. Scandalurile de corupție se țin lanț, indiferent de guvernare. Declarațiile sforăitoare ale politicienilor sunt contrazise de faptul că pentru omul simplu nu se întâmplă nimic bun. Se introduc noi taxe, se stă la fel de mult la cozi pentru eliberarea celui mai neînsemnat document, se dă în continuare șpagă cam în orice instituție de stat. Băsescu este politicianul care a avut curajul să spună adevărul verde în față, chiar când a tăiat salariile (chiar dacă nu a fost cea mai bună măsură care putea fi luată). Oamenii îl percep ca pe un om sincer, și acesta este un alt motiv pentru care încep, din nou, că creadă în el. Tot paradoxal, ca un fără ascunzișuri este perceput și Radu Mazăre. ”Ce-i în gușă și-n căpușă”. Cei doi dușmani se aseamănă aici.
Cine va beneficia de reîntoarcerea lui Băsescu cu fața spre popor? Cei din Mișcarea Populară spun că ei. Asta speră, de exemplu, Claudiu Palaz, recent întors în ringul politic. Nu aș fi atât de sigur însă că Băsescu mai poate fi locomotiva partidului. A fost și va rămâne un comandat de cursă lungă, un lup de mare, iar lupii de mare sunt ființe singuratice, lideri care adună în jurul lor ”slugi”, cum le spunea plastic, dur și răutăcios Mazăre, care nu au decât rolul de a-l ajuta în scopurile sale. Unora le place să creadă că scopul lui Băsescu este modernizarea României, alții spun că nu vrea decât imunitate după ce va pleca de la Cotroceni, pentru el, familie și cei apropiați. Istoria mandatului său de președinte încă se scrie.