Demisia lui Martin Lousteau din functia de ambasador al Argentinei in Statele Unite, care a avut loc saptamana trecuta, aduce din nou in prim-plan o veche rivalitate in lumea diplomatica: ambasadori de cariera versus reprezentanti care provin din politica, dar care nu au pregatire in filarea fina a relatii Externe.
„Ne-a surprins slam-ul lui Lousteau, inteleg ca avea loc o intalnire intre presedintii Macri si Trump. Momentul a fost foarte prost”, spune un diplomat de cariera, cu mai multe destinatii in subordine. „Cei dintre noi care facem parte din serviciul extern avem o cariera de ingrijit, dar cei care vin din politica au uneori alte interese”, adauga el.
Fara a numara Lousteau, sunt in prezent 12 ambasadori politici, dintr-un total de 25 permisi printr-un decret al fostului presedinte Carlos Menem. „Ca asociatie profesionala, sustinem ca este mai bine ca diplomatii sa fie diplomati de cariera, deoarece au o cariera de 30 de ani inainte de a deveni ambasadori”, spune Eduardo Mallea, de la Asociatia Profesionala a Corpului Permanent al Serviciului Extern al Natiune.nepotul renumitului scriitor cu acelasi nume.
Pentru a lucra in domeniul diplomatiei, trebuie sa concurezi pentru a intra in Institutul National al Serviciului Extern (ISEN), care functioneaza din 1963. „Celul central in cariera diplomatica este vocatia de serviciu”, spune consilierul Juan Ignacio Roccatagliata. , de la ISEN. „Este vorba de a sluji natiunea, societatea argentiniana”, adauga el, subliniind o problema vocationala in acest sens.
Dupa o cariera minutioasa si ascendenta, in care trebuie sa urmezi pas cu pas, cei care o aleg aspira la cea mai inalta functie, cea de ambasador, care ajunge, asa cum spunea Mallea, in general dupa 25 sau 30 de ani de serviciu. Anterior, solicitantii pot alege cel putin o destinatie pe fiecare dintre cele 5 continente, care le poate fi sau nu acordata.
Dar nu este usor sa intri in ISEN. In fiecare an o fac doar intre 8 si 55 de persoane, dar mai multe se aplica. Cota este determinata in functie de nevoile Ministerului de Externe si pentru anul 2018 sunt disponibile 25 de posturi vacante, care pot fi depuse in perioada 17 aprilie – 13 mai. Examenele sunt din 28 august pana pe 5 septembrie si este nevoie de o medie de nu mai putin de 7,50 pentru a intra.
Ca o cerinta, trebuie sa fii argentinian nativ sau la alegere si sa ai o diploma universitara valabila la nivel national in diplome de licenta, profesor, master sau doctorat cu planuri de studii de cel putin 4 ani si intre 21 si 35 de ani. In plus, trebuie sa prezentati certificate de limba engleza, precum Cambridge, Ielts sau Toefl.
Examenele de admitere acopera subiecte precum dreptul international constitutional si public, istoria politica si economica a Argentinei, istoria relatiilor politice si economice internationale, economia si comertul international, teoria politica si cunoasterea realitatii nationale si internationale. De asemenea, solicitantii trec printr-o evaluare psihologica si un „colocviu public final de aptitudine diplomatica”, explica in ISEN. Acolo sunt evaluate, printre alte aspecte, capacitatea de a raspunde sub presiune, amabilitatea, un mod etic de a actiona.
Dupa promovarea Concursului de Admitere, cei selectati intra in Institut si primesc burse pentru a studia timp de doi ani, urmand un plan de studii care necesita dedicare cu norma intreaga. In cele din urma, absolventii se inscriu in Corpul Activ Permanent al Serviciului Extern al Natiunii la categoria cea mai inferioara, adica Secretari de Ambasade si Consuli clasa a III-a.
De acolo incepe o cariera laborioasa, care implica promovarea la secretar de ambasada si consul clasa a II-a si a I-a, consilier de ambasada si consul general, ministru plenipotentiar clasa a II-a si ministru plenipotentiar clasa I, sau ambasador.
Aceasta cursa este limitata de numirea politica a reprezentantilor care „saresc” toti pasii, desi este sustinuta de articolul 5 din Legea 20.957, care spune ca „Puterea Executiva poate desemna in mod exceptional ambasadori extraordinari si plenipotentiari la persoanele care, neapartinand Serviciul Extern al Natiunii, au conditii relevante” iar mandatul se incheie odata cu cel al presedintelui care i-a numit. Din acest motiv, de la serviciul extern spun ca „nu exista nicio inregistrare a unei demisii intr-o perioada atat de scurta”.
„Stim ca au fost, sunt si vor fi ambasadori politici, ne-am asumat”, spune un diplomat. Dar este adevarat, adauga el, ca exista unele abilitati care sunt greu de obtinut fara pregatire, mai ales cand exista omologi complexe.
Aceeasi lege spune ca functionarii trebuie sa se comporte onorabil; sa mentina o conduita economica ordonata si neobiectiva si sa aiba, functionarul si sotia acestuia, conditii psihofizice si cultura sociala adecvate”, printre alte cerinte.
Pe de alta parte, profesionistii consultati sunt de acord ca relatia cu familia este sensibila pentru un diplomat. „Lucrurile s-au schimbat foarte mult”, spune Roccatagliata. Daca inainte era desemnat un ambasador, iar sotia sa actiona ca „casnica”, organizand evenimentele sociale ale ambasadei si asigurandu-se ca totul sa fie impecabil, astazi perspectivele sunt diferite. „Aproape toate cuplurile vor sa lucreze. Pentru aceasta exista contracte de munca cu diferite tari”. In plus, exista atat cupluri heterosexuale, cat si homosexuale.
In ceea ce priveste copiii, este posibil ca acestia sa aleaga sa ramana in Argentina daca au varsta legala, lucru rezonabil daca se tine cont de faptul ca ambasadorii sunt numiti de obicei dupa aproximativ 50 de ani. Cei care sunt minori si calatoresc, in general, se intorc la un moment dat in scoala pentru a avea un grup de membri in Argentina. Cat despre salarii, „nu sunt ceea ce cred oamenii”, spune diplomatul. Doar ambasadorul are resedinta, restul trebuie sa inchirieze un loc (prima subventie daca tara are cazare foarte scumpa si chiria se ridica la peste 25% din salariu) si sa plateasca scoala copiilor daca nu ii pot trimite la una publica pentru problemele lingvistice in principal. Este sacrificat si ei stiu asta.