Teatru: „Ivanov”
Montată pe scena Sălii „Toma Caragiu” a Teatrului Bulandra, „Ivanov” este una dintre piesele de tinerețe ale lui Cehov, scrisă la foc automat, în numai zece zile (!), și de a cărei valoare autorul însuși s-a îndoit serios, astfel încât asupra primei variante, ce apucase să fie jucată în 1887 la Moscova, a făcut nenumărate modificări, sfârșind prin a o rescrie în întregime.
Ea îl are în centrul acțiunii pe Nikolai Alexeevici Ivanov, un moșier între două vârste, falit și profund plictisit de viață, care cu ultimele fărâme din exuberanța de odinioară de străduiește să-și regăsească echilibrul financiar și, mai ales, sufletesc, căzând însă din greșeală în greșeală, împins de la spate de un anturaj cam dubios.
Din păcate, urmărind reprezentația, am avut în multe momente impresia că asist la un spectacol realizat de studenți; și nu neapărat de unii de la Universitatea de Teatru!
Nu știu dacă, de pildă, regizorul Andrei Șerban – cel care semnează și adaptarea, una pseudomodernistă, doldora de expresii în limba engleză care dau ca nuca-n perete, dar prind la un anumit gen de public – l-a distribuit în rolul titular pe Vlad Ivanov fascinat numai de coincidența de nume, însă, personal, nu văd nici un alt motiv, mai întemeiat, pentru care s-o fi făcut.
Interpretarea sa este falsă de la un capăt la altul, la fel ca și cea a Mirelei Oprișor în rolul soției muribunde a lui Ivanov, Anna Petrovna.
Ceva mai convingători, dar cu toții mult sub prestațiile obișnuite – semn că regizorul nu e deloc străin nici de „coincidența” asta –, Cornel Scripcaru, Dana Dogaru, Manuela Ciucur, Ana Ioana Macaria și Marius Chivu. Alexandru Pavel face, pe alocuri, o figură aproape onorabilă, în timp ce Victor Rebengiuc și Marius Manole sunt sclipitori ca întotdeauna, însă nici măcar cu două flori în loc de una nu se face primăvară.
Un ultim amănunt, nu tocmai de neglijat pentru cei totuși interesați, este că durata spectacolului se apropie binișor de patru ore. (D.A.)
