EDITORIAL, de Eliade Bălan: Mare rușine, Adriane
Tot întreb în stânga și-n dreapta pe cine mai reprezintă Adrian Severin în Parlamentul European după ce a fost catalogat acasă și în străinătate ca fiind un politician corupt.
Partidul l-a trimis la plimbare, presa a publicat dovezile, în timp ce colegii europarlamentari, vădit deranjați de cele citite și auzite, îl tot îndeamnă pe român să demisioneze pentru a nu deteriora și mai tare credibilitatea unei instituții în ochii opiniei publice.
Severin își păzește moralitatea atât de strașnic, încât a ajuns să creadă că tot ce se spune despre el nu este decât o minciună structurală a unor oameni neserioși, care sunt incomodați de performanțele lui ca europarlamentar.
De unde rezultă că, dacă își dă demisia din PE, nu ar face decât să dea satisfacție unor persoane rău intenționate, recunoscând în acest mod că este o persoană coruptă, care a coborât în mocirla imoralității așijderea politicienilor anchetați și astăzi pentru luare de mită.
Un raționament rușinos pentru un înalt demnitar, ales de o mulțime de oameni care au crezut în el atunci când l-au votat cu speranța că va milita pentru interesele României, nicidecum pentru statutul de șpăgar european.
Nu o spun eu sau ceilalți ziariști de la București, ci oameni de prim rang, colegi de Parlament cu Severin, analiști internaționali și reprezentanți ai unor instituții recunoscute peste tot în lume – absolut toți fiind de părere că acest om nu mai are ce căuta la Strasbourg sau Bruxelles.
Nimeni nu înțelege cum mai poate să dea ochii cu liderii grupurilor europarlamentare sau cu politicienii din prezidiu care îi cer insistent demisia. Toată lumea ştie cât de gustos este ciolanul și ce rău poate fi fără el.
Unde mai găsești astăzi un câștig garantat de 10.00 de euro pe lună, bașca alte mii bune din consultanță contra cost, adică din șpagă, ca să te desparți fără regrete de funcția de eurodeputat? Nicăieri.
Nu mai pui la socoteală că pe Adrian Severin îl paște și o condamnare dacă anchetatorii găsesc dovezile necesare pentru a-l trimite în fața judecătorului. Sunt păreri potrivit cărora, dacă fapta de corupție s-ar fi petrecut în America, cetățeanul Severin putea ajunge la închisoare.
Dar fostul pesedist, care sigur se va întoarce în PSD, are altă părere. Își susține nevinovăția la fel cum au făcut-o Dinel Staicu şi Manțog, condamnați recent pentru jaf și corupție după ani buni de procese.
Și ei s-au plâns că li se face o mare nedreptate. Și ei au susținut că sunt nevinovați. Mereu au defilat cu prezumția de nevinovăție, cu toate că probele au arătat că au comis o infracțiune. Instanța a fost de altă părere, iar fostul milițian Staicu a primit șapte ani de pușcărie.
Sigur, altele sunt datele în cazul acuzațiilor de mită la adresa lui Severin. Ce nu înțelege acest om este că problema lui nu este doar a politicianului Adrian Severin. Este, dacă vreți, a României, pentru că eurodeputatul reprezintă țara, nicidecum clanul șpăgarilor europeni.
Atunci când Victor Ponta l-a forțat să demisioneze din PSD, a știut ce vrea. L-a trimis în surghiun pe Severin pentru a feri partidul de represiunea publică.
Din păcate, „clientul” ziariștilor englezi care l-au deconspirat binevoiește să facă o confuzie voită printr-o atitudine sfidătoare și dăunătoare în același timp. Pur și simplu, se desparte de ordinea pe care trebuie să o apere și se întoarce împotriva ei.
Eliade BĂLAN