Trista poveste a unui muzeograf
Pe istoricul şi muzeograful Răzvan Ciucă l-am cunoscut cu mulţi ani înainte de evenimentele din decembrie 1989, pe când umbla prin toată România, dar, mai ales, în judeţul Ialomiţa, în căutarea vechilor unelte şi altor obiecte ţărăneşti, precum şi a maşinilor agricole ce nu mai aveau căutare, fiind înlocuite de cele moderne, şi riscau să fie transformate în fier vechi.
Pe atunci, Răzvan Ciucă mai mult visa, pentru că obstacolele ce i se iveau în cale erau uriaşe. Nu doar birocraţia, plagă a tuturor societăţilor, îi punea piedici, dar şi autorităţile, de obicei lovite cu leuca, nu înţelegeau ce l-a apucat sau se speriau de posibile represalii din partea celor aflaţi în funcţii mai înalte, care, la rândul lor, se temeau ca nu cumva să-i supere pe „nea Nicu” şi „ţaţa Leana”.
Visul lui Răzvan Ciucă era să întemeieze la Slobozia, adică în inima mănosului şi frumosului Bărăgan, un Muzeu al Agriculturii din România. Încet-încet, visul a devenit realitate.
Mai dificile decât achiziţionarea maşinilor agricole, şi chiar a celorlalte obiecte mai mici, erau depozitarea şi păstrarea acestora, fiindcă spaţiul pentru un muzeu încă nu se aprobase. Bun de gură, cu multă putere de convingere, a reuşit să le adăpostească prin diferite C.A.P.-uri şi I.A.S.-uri din judeţul Ialomiţa.
Însă abia în luna mai a anului 1990 a fost posibilă, prin decizia Prefecturii Judeţului Ialomiţa, înfiinţarea Muzeului Agriculturii din România, cu sediul la Slobozia. Tot atunci, acestei instituţii i s-a găsit şi un spaţiu, la intrarea dinspre Urziceni a oraşului.
La 25 martie 1996, de sărbătoarea Bunei Vestiri, muzeul, având ca domeniu de activitate agricultura şi arheologia industrială, iar ca arie de competenţă întreg teritoriul României, a fost deschis pentru public. Răzvan Ciucă nu s-a lăsat până când instituţia de la Slobozia nu a intrat între cele naţionale.
Astfel, conform Legii 311/8.07.2003, aceasta a primit titulatura de Muzeul Naţional al Agriculturii din România (MNAR).
Între timp, MNAR a fost afiliat la organisme internaţionale aparţinând de UNESCO: AIMA, SIEF, IOV. Ca o recunoaştere a prestigiului internaţional de care se bucură, Răzvan Ciucă a fost ales preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Muzeelor de Agricultură (AIMA), iar România a dobândit dreptul de a organiza al XVI-lea Congres Internaţional al Muzeelor de Agricultură.
Astfel, Slobozia ar fi avut cinstea de a fi înscrisă în şiragul locurilor care au găzduit timp de 16 ani Congresele AIMA: Stockholm, Paris, Milano, Budapesta, Stuttgart, Praga, Novi Sad etc. Numai că, la 25 martie a.c., directorului Răzvan Ciucă i-a fost întocmită decizia de… pensionare.
Omul care a ctitorit la Slobozia o instituţie naţională este nevoit acum, printr-o lege absurdă şi prin intrigile autorităţilor locale, să renunţe la visul vieţii sale, pe care nu doar că l-a realizat, ci l-a şi făcut cunoscut în toată lumea.
Conducerea Consiliului Judeţean Ialomiţa (CJI) l-a pensionat forţat pe Răzvan Ciucă, pentru a-l numi – politic! – pe liberalul Gheorghe Petre, un necunoscut în domeniu, ca director interimar.
Fie vorba între noi, dacă Răzvan Ciucă nu şi-ar fi ales ca domiciliu Slobozia, nu s-ar mai fi creat acolo în vecii vecilor acest muzeu! Cu o mare şi firească tristeţe, cel izgonit din MNAR declară:
„Decizia CJI de a-l aduce pe Gheorghe Petre la Muzeul Naţional al Agriculturii este cea mai proastă din toate timpurile. A tulburat liniştea şi echilibrul unui muzeu aflat în plină dezvoltare, de anvergură internaţională. Nu patrimoniul MNAR este în pericol; în pericol este însuşi Muzeul Naţional al Agriculturii!”.
Aşadar, ca şi în restul ţării, la Slobozia nu contează dăruirea şi competenţa, ci doar gaşca politică din care faci parte! De parcă în Bărăgan ar ploua cu congrese internaţionale! Şi cum în ţara noastră domneşte absurdul, Prezidiul Asociaţiei Internaţionale a Muzeelor de Agricultură s-a întrunit recent la Chartres, în afară de preşedintele său, care nu a avut cu ce-şi plăti deplasarea în Franţa!
Poate că Răzvan Ciucă ar fi putut face rost de bani, dar cui să-i reprezinte interesele, dacă nu mai e directorul MNAR?
Astfel, cu complicitatea Consiliului Judeţean Ialomiţa, România s-a mai făcut încă o dată de râs, iar deocamdată acest congres a rămas în coadă de peşte, cum nu s-a mai întâmplat niciodată!
Adrian BUCURESCU